SNC – Importanta Mesianismului I

  Un popor pentru a fi puternic, pentru a impune respect trebuie să aibă o credință de nestrămutat în propriile forțe și mai ales să lupte pentru idealuri înalte, idealuri demne de un popor  măreț, fiindcă un popor măreț luptă pentru a atinge o treaptă superioară a existenței, nu așteaptă de la altcineva și mai ales nu așteaptă să vină un salvator din afară.

  Mesianismul înseamnă noi prin noi înșine, asta înseamnă că trebuie să ne găsim un ideal măreț și mai ales să redescoperim Divinul din noi pentru a fi la fel de puternici cum au fost strămoșii noștri traci.

  Pentru a înțelege cel mai bine împortanța Mesianismului și modul în care acesta acționează trebuie să dau niște exemple de oameni în istorie care au reușit să facă din popoarele lor, inițial niște triburi slabe și dezbinate, niște forțe temute.

  Exemplele din istorie pe care le voi folosi sunt următoarele : Romulus , Burebista și Mahomed. Acești trei oameni reprezintă cele mai bune exemple ale lumii atunci când vine vorba de ridicarea unei națiuni la rangul unei puteri. Prin ei a acționat Divinul deoarece au crezut în șansa lor și le-au oferit oamenilor lor un ideal măreț pentru care să lupte.

  Romulus (771 î.Hr.- 5 iulie 717 î.Hr ) împreună cu fratele său Remus ( 771 – 753 î.H ) au fost fondatorii Romei, cetatea din care urmașii lor au început cucerirea lumii cunoscute în acea perioadă. Despre ei s-a spus că erau fii preotesei Rhea Silvia și ai zeului războiului, Marte. Acești doi frați fiind urmași ai lui Enea au știut de mici că destinul lor și a urmașilor lor va fi unul măreț, deoarece se spune că zeul Marte i-a promis strămoșului lor Enea înainte să moară că el le-a promis urmașilor săi întreaga lume și că întreaga lume se va teme și va respecta.

Romulus și Remus

 Romulus și Remus au știut că strămoșul lor Enea a fost binecuvântat de către Divin să creeze un neam puternic și temut, ei știau că lumea va fi a lor și din această cauză știau că vor deveni puternici și înțelepți, dar în același timp erau conștienți de faptul că totul se va face în timp și cu răbdare. Datorită acestei puternice credințe Mesianice ei au fost ascultați de către popor, iar masa amorfă de dinante a fost transformată în embrionul unei națiuni puternice.

 Credința în victorie și în progres au făcut ca niște mici tribulețe latine să formeze o embrionul unei națiuni puternice, credința lor tare ca o stâncă a făcut din niște simpli oameni niște războinici binecuvântați de către Divin datorită faptului că și-au dorit să fie mai mult decât niște oameni, iar idealurile lor tindeau către absolut. Acești doi frați au fost aleșii Divinului deoarece au avut Credința în victorie, iar poporul simțindu-le vâna, ambiția și dorința de absolut i-a urmat deoarece este normal ca oamenii să îl urmeze pe cel care le oferă Absolutul, nu pe cel slab care se conformează cu condiția sa inferioară.

Burebista

  Burebista (82 î.Hr. - 44 î.Hr.) a fost regele tribului Tracic al Geților, el a avut puterea și credința nestrămutată în faptul că lui i-a fost încredințată ridicarea la rang de putere a întregului neam Tracic.   Preotul Deceneu i-a spus celorlaltor regi faptul că Burebista este alesul, el este cel care o să mântuiască neamul Tracic și o să facă din el o forță de temut de care până și măreața Romă o să se teamă ! Regii celorlalte triburi Trace văzându-i vâna și credința în Nemurirea Sufletului au fost convinși de faptul că el este alesul, că el este cel care le va oferi un ideal măreț pentru care să lupte.

 Numai Burebista în acea perioadă a fost cel care a putut să îi ofere neamului Tracic Absolutul. Strabon contemporan cu marele rege Tracilor, spune: "Burebista, barbat get, luand conducerea neamului sau, prin abstinenta si ascultare de porunci, a ridicat pe oamenii acestia, asa incat, in numai cativa ani, a intemeiat o mare imparație si a supus geților pe aproape toti vecinii; ba a ajuns sa fie temut chiar si de romani pentru ca trecea Istrul fara frica, pradand Tracia pana in Macedonia si Iliria, iar pe celtii cei ce se amestecasera cu tracii si iliriii a pustiit cu totul, iar pe boii de sub conducerea lui Cristasiro, precum si pe taurisci i-a nimicit cu desavarsire", despre el s-a spus că a fost "cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia".

 Burebista a fost cel care a făcut dintr-un popor, o națiune puternică, potentă datorită credinței puternice în Zamolxe, adică o credință puternică în Divin și în propriile lor forțe.

 

Mahomed primind revelația de la îngerul Gabriel

 Ultimul, dar nu cel din urmă este Mahomed (arabă: محمد, transliterat: Muḥammad; n 570, Mecca; d. 8 iunie 632, Medina), el a reușit să facă din niște simple triburi de beduini, o forță capabilă să rivalizeze cu Imperiul Bizantin și cel Persan. Puterea lui Mahomed a venit exact cum a venit și puterea lui Romulus și cea a lui Burebista, prin urma unei revelații. Conform legendei, la 40 de ani, Mahomed are o revelație descrisă în felul următor: pe când dormea în peștera în care își petrecea recluziunea lui anuală, îngerul Gabriel a venit la el, ținând o carte deschisă în mâini și i-a poruncit "Rostește acestea!". Cum Mahomed refuza să citească din carte, Îngerul i-a apăsat "cartea pe nări și pe buze", aproape sufocându-l. Când, a patra oară îngerul i-a spus: "Rostește!", Mahomed l-a întrebat "Ce trebuie să rostesc?". Îngerul i-a răspuns atunci: "Rostește în numele Domnului care te-a făcut! Care a făcut omul dintr-un cheag de sânge. Propăvăduiește, căci Domnul tău este cel mai darnic, el l-a luminat pe om cu ajutorul penei de scris și l-a învațat pe om ceea ce nu știa"(90: 1-5) Mahomed a început să citească cu voce tare și îngerul s-a depărtat de dânsul. 

  Această revelație reprezintă modul în care Divinul a acționat atunci când a simțit că un om vrea să îi depășească statutul și să devină ceva superior. Poporul său văzându-i ambiția și credința a devenit o Națiune puternică și temută care în câteva sute de ani a cucerit niște teritorii vaste și și-a lăsat pecetea pe istorie.

  În concluzie, toți acești oameni care au reușit incredibila performață de a iși ridica popoarele la rang de națiuni puternice, au reușit datorită faptului că au crezut, datorită faptului că Divinul a acționat prin intermediul lor deoarece acești bărbați le-au oferit oamenilor lor Absolutul, iar poporul fiind impresionat de Idealul  Măreț pentru care au luptat acești indivizi i-a urmat și au luptat atingând o nouă treptă a istoriei, una superioară.

 Acesta este și motivul pentru care românii au nevoie de un Mesianism. Idealul Mesianismului Românesc  trebuie să fie reîntoarcerea la Tracism, iar elementul religios va trebui să fie Credința Creștină. Reîntoarcerea la Tracism și la Creștinism va reprezenta pentru Neamul Românesc renașterea și crearea unui nou destin. Dușmanii Neamului Românesc vor fi automat dușmanii unui Mesianism Românesc și din această cauză vor lupta din răsputeri să îl distrugă fiindcă ei nu își doresc ca Neamul Românesc să devină o forță, ei nu iși doresc ca Neamul Românesc să îşi zdrobească lanturile care îl ţin într-o sclavie a ignoranţei.

 Dar Neamul Românesc va fi salvat de către Social Naţionalism Creştinism, deoarece această nouă ideologie reprezintă simbioza dintre Creştinism şi Tracism, simbioza care va face din poporul Român o Putere şi îl va salva de sclavia mediocrităţii şi a ignoranței  !