Înainte de a schimba
situaţia din exterior în bine, trebuie să te schimbi pe tine, adică să
acţionezi la nivel interior, spiritual. Nu există perfecţiune, dar oamenii care
tind către perfecţiune le sunt superiori celor care se multumesc cu stagnarea
deoarece oamenii care tind către perfecţiune se documentează, îşi antrenează
mintea şi trupul, ei încearcă să devină din ce în ce mai buni.
 |
| Marc Aureliu |
Fiecare om care
înţelege această noţiune de revoluţie interioară ştie că odată ce acest tip de
revoluţie şi-a făcut loc în sufletul său , el va fi un cu totul alt om, un om
nou gata să transmită mai departe secretul revoluţiei interioare şi să schimbe
la rândul său un om, acel om multiplicat la numărul de câteva milioane va salva
Neamul Românesc.
Revoluţia interioară
începe odată cu cititul marilor clasici ai neamului nostru, cunoaşterea eroilor
neamului nostru şi reîntoarcerea la valorile Creştine. Însă pentru a ajunge la
armonie trebuie să îmbini spiritualismul cu materialismul, adică să cunoşti
secretele spiritului şi să trăieşti Credinţa Creştină dar în acelaşi timp să cunoşti
şi elemente legate de lumea materială deoarece este important să ai şi noţiuni legate
de chimie, fizică şi electronică.
Eu personal aplicând metoda revoluţiei interioare m-am
perfecţionat, dacă îniţial în mine exista energia necesară într-o stare brută,
ea a trebuit educată, prin rugăciune mi-am întărit spiritul, prin antrenament
trupul şi prin citit , mintea, sunt conştient de faptul că nu pot deveni perfect dar
tind către perfecţiune fiindcă ştiu că aceasta este singura cale către
evoluţie.
Când vorbesc de
evoluţie mă refer la o revoluţie spirituală, cât şi materială, acest tip de
evoluţie diferă faţă de cea ateistă care, într-un mod greşit exclude influenţa
Divină în cadrul evoluţiei.
Un bun exemplu de revoluţie interioară a fost dat de
înţeleptul împărat roman, Marc Aureliu în cartea “Către sine însuşi” , în care a menţiunat : “ Dacă
dimineaţa nu iţi vine să te scoli bucuros, gândeşte-te : Mă deştept cu
scopul de a fi activ ca om. De ce să fac
cu voie rea lucrul pentru care am fost zidit şi trimis în lume ? Oare
născutu-m-am ca să şed într-un pat cald ? Dar este mai plăcut aşa. Ce, adică
te-ai născut doar pentru plăcere, nu pentru activitate, pentru muncă ? Nu vezi
cum plantele , vrăbiile, furnicile, păianjenii, albinele îşi fac treaba şi
slujesc, după puterea lor la armonia lumii ? Şi tu te codeşti să-ţi faci
datoria de om, nu te grăbeşti către menirea ta naturală ? Dar trebuie să ne şi
odihnim ? Negreşit că trebuie. Însă în aceasta natura a pus un hotar anumit,
precum a impus o măsură şi la mâncare şi băutură. Tu însă treci peste hotarul
acesta, dincolo de trebuinţă. Nu faci tot aşa în faptele muncii tale, aici
munceşti mai puţin decât îţi este menirea. Nu te iubeşti pe tine, altminteri ai
iubi şi natura şi voinţa ei. Aceia care muncesc îşi iubesc meseria. Pe câtă
vreme , tu preţuieşti mai puţin natura ta, decât turnătorul , formele sale,
decât dansatorul, paşii săi, decât ambiţiosul fărâma sa de glorie ? Şi aceştia ,
din dragoste faţă de obiectele pasiunilor lor , se lipsesc mai degrabă de hrană
şi somn decât să renunţe la acestea ”.
Acum, un mic exerciţiu de imaginaţie, cam cât
crezi că ar creşte Pib-ul României dacă aceste principii ar fi puse în practică
?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu