Vlad Tepes - Erou sau vampir?

       Evident că prima variantă este cea adevarată. Acum voi explica de ce este şi a fost un erou. De ce încă mai traieste în inimile a milioane de români şi cel mai important dintre de ce-uri,de ce în lumea exterioară ţării romanesti,el a fost perceput ca un duşman sau mai mult decat atât, un diavol .                                                                                                                          

       In primul rand el nu putea fi un diavol deoarece diavolii nu apără crucea şi nici nu postesc! Chiar dacă prefer sa pun răul in faţa,voi aduce argumente care să intarească opinia pozitivă despre Vlad Tepes. Înainte de a vorbi despre el,trebuie sa ii prezint biografia.                                                                         

Vlad Tepes

                                               

        Vlad al 3-lea „Tepes” s-a nascut in anul 1431 in cetatea Sighisoara din Transilvania ca fiu al lui Vlad Dracul şi al unei nobile transilvanene. Porecla de „Dracul” venea de la ordinul cavaleresc din care facea parte,ordin denumit Draco, adică al dragonului (este atât de interesant cum urmaşii tracilor au luptat sub acceasi stemă,cea a dragonului).                                                                                

        Vlad Tepes a fost casatorit de 3 ori : intai cu o nobila transilvana, Cnaejna Bathory,apoi cu Iustina Silaghi a Moldovei şi apoi cu Ilona Nelipic, verisoara lui Matei Corvin. A avut 5 copii,patru baieti şi o fată: Radu si Vlad din prima casatorie,Mihail si Mihnea cel Rau din a doua,si Zaleska din a treia.                                                           

        Vlad „Tepes” a fost crescut de catre parintii sai până la vârsta de 11 ani, iar dupa aceea a fost luat de otomani şi dus la curtea imparatului Murad. Acolo a stat timp de 6 ani în care s-a antrenat şi s-a perfectionat in lupta cu sabia(iataganul), el devenind unul dintre cei mai redutabili spadasini ai sultanului, pe lângă acest fapt, el şi-a însuşit limba turcă pe care o stapanea la perfecţie. Principala problemă a şederii sale a fost reprezentată de procesul de islamizare la care erau supuşi toţi tinerii trimisi ca tribut. Vlad a fost mai puternic decat ceilalţi si implicit mai puternic decat fratele sau, Radu, datorită faptului că a ramas creştin, acesta a fost si motivul pentru care a fost torturat de oamenii sultanului. Dar tocmai această ambiţie şi neştirbita credinţă în Dumnezeu chiar daca l-a inceput i-au adus ura conducatorului otoman, cu timpul ura s-a transformat în apreciere, rezultată din ajutorul militar şi material care i-a fost oferit pentru a prelua tronul Ţarii Româneşti în anul 1448, la doar 17 ani. Vlad reuşeşte sa ajunga voievod, însă este detronat repede de catre o revolta a boierilor, revolta probabil sustinuta de catre Iancu de Hunedoara. Partea rea a fost ca Vlad a pierdut tronul, însa cea buna a fost ca el n-a uitat de nesupunerea boierilor şi apoi, când a fost repus în funcţie a răzbunat tradarea lor utilizand metoda de la care şi-a tras şi porecla de Ţepeş.                                                                                     

     În continuare Vlad aplică aceeaşi tactică şi reuşeşte să preia tronul în anul 1455. Odată cu preluarea puterii, el a pus în aplicare o serie de reforme menite să modernizeze sistemul de conducere al Ţării Romaneşti. Una dintre acestea a fost aceea a slabirii puterii boieresti şi formării clasei de mijloc formate din mijlocul taranilor,in paralel cu deposedarile boierilor urmează şi deposedarile bisericeşti, iar pământurile respective au fost impartite poporului (Voievodul nu a vrut sa distruga institutia bisericeasca ci doar sa creeze un echilibru deoarece mai mult de 80% din pamanturile tarii erau detinute de boieri si clerici,iar poporul avea prea puţin) . Tocmai din aceasta cauza poporul l-a iubit ca pe un erou în timp ce boierii şi anumiţi clerici avizi de putere l-au considerat o faptură a diavolului. Această atitudine a fost alimentata si de o intamplare extrem de crudă din punctul unora de vedere, în timp ce pentru alţii a reprezentat infaptuirea dreptăţii. In acea intamplare este vorba de ospaţul organizat de Voievod „în cinstea boierilor”. Evident ca ospăţul era doar parghia prin care dreptatea putea fi infaptuită. Boierii muşcând momeala , manaţi de lacomia caracteristică au venit la ospaţ. Voievodul a fost un oaspete nemaipomenit oferindu-le cele mai alese bucate şi vinuri.                                                                                                              

        În timpul ospăţului, boierii, au fost intrebaţi cam câţi voievozi au cunoscut pe parcursul vieţii lor. Părerile lor difereau,unii spuneau 5,alţii 7,alţii 9,această nesiguranţă şi nonşalanţă i-a semnalat lui Vlad că ceea ce credea despre boieri este adevărat adică faptul că erau niste paraziţi care trăiau pe urma muncii altora. Imediat după terminarea discuţiei, gărzile Voievodului au intrat în sala şi i-au ucis pe acei boieri corupti.Chiar dacă unii dintre ei au cerut indurare, au fost trataţi cu aceeaşi „bunavoinţă”cu care ii tratau ei pe cei din clasele inferioare. O soartă similara cu cea a boierilor au avut-o si celelalte elemente negative ale societatii printre care hoţii şi trădătorii. Interesant este ca hotia si tradarea au fost starpite intr-un singur an(ce ne-ar mai trebui un Vlad Tepeş) !                       

        Datorită eficacităţii durelor metode folosite de Voievod, o parte din boieri rămaşi s-au rasculat sub conducerea lui Albu cel Mare. Răscoala a fost înfranta langa Targovişte iar rasculatii care au supravieţuit luptei au fost trasi în ţeapă. După aproximativ o saptamana de la aceasta intamplare,o alta revolta a fost pusa la cale pentru al detrona pe Vlad. De această dată, răzvratirea a fost pusa la cale de otomani în colaborare cu cancelarul domnesc, Cantabolin.                                         

        Planul acestei acţiuni mîrşave era urmatorul : o armata de 5000 de otomani în frunte cu Cantabolin îl astepta pe Voievod la ieşirea din Tragovişte deghizaţi în negustori. Vlad Tepes n-a ştiut de această conspiraţie, dar din instinct, la iesirea din Targovişte şi-a luat şi garda personala, numarand 500 de soldati. Odată cu parasirea Curţii Domneşti, armata otomană inaintă în linişte pentru al prinde pe Voievod în ambuscadă, insa din fericire,ei au fost observati şi românii au trecut la un atac furibund, zdrobindu-i pe inamici, iar cei rămăşi în viaţă au fost traşi în ţeapă la ieşirea din oras pentru a-i intimida pe cei care ar fi vrut să ameninţe graniţele ţării. Cantabolin a primit o pedeapsa un pic mai specială, padurea celor trasi in teapa, fiind tras într-o teapa mult mai lungă .

                                                                                   

         Dupa aceasta întamplare , Vlad pentru a pedepsi agresiunea otomană, a început sa atace cetăţile otomane din nordul Bulgariei, cucerindu-le apoi şi luând un numar însemnat de prizonieri. În urma acelei expediţii, numarul otomanilor capturaţi a fost de 20.000. Prizonierii au fost traşi în ţeapă. După punerea în practică a acestei acţiuni temerare şi agresive, numai rostirea numelui de Vlad,a devenit atât de terifiantă pentru otomani încât s-a ajuns la mituirea sultanului pentru obtinerea unui teritoriu mai bun, Bulgaria devenind cosmarul oricarui otoman, iar guvernatorii zonei respective se zbateau să scape de acest „privilegiu”.                                                                                                            
    Românul, pe lângă ordinea internă pe care a impus-o, uneori cu forţa, a intreprins şi actiuni externe de anvergura. În anul 1457, îl ajuta cu arme şi bani pe Ştefan, viitorul Ştefan cel Mare, pentru a lua tronul Moldovei.

   Mehmed al 2-lea „Cuceritorul Constantinopolului” a devenit stupefiat de rezistenţa Românului şi din aceasta cauză, pentru a-l impresiona trimite niste emisari care trebuiau să-l ameninte cu moartea pe Voievod. Vlad nu se lasa impresionat şi ordona tragerea în teapa a acestor emisari. Sultanul afland de o asemenea indrazneală pregateşte o imensa armată, numarand 200.000.(mai multi decat cei care au fost sa asedieze Constantinopolul) pentru a-l pedepsi pe bravul Român. Vlad aflând de intenţiile otomanilor trimite batranii,copii si femeile în munti, iar toti barbatii capabili să ţină o armă în mană au fost incurajaţi să vină în armată.
     Pentru respingerea atacului otoman Voievodul a apelat la tactica pamantului pârjolit.                                                                                                        

    Marea armată otomană în frunte cu sultanul intră în ţara, însă observă că locul este pustiu şi din această cauză inaintează până la Cetatea Domneasca pentru a forţa o batalie decisivă. Dar şi de această dată rezultatul este unul negativ. Nevazând ţipenie de om  Mehmed al-2-lea se simte în siguranţa si ordona armatei sa-si amplaseze tabara.                                                                             

      Voievodul află de amplasamentul taberei otomane şi decide sa acţioneze într-un mod extrem de original şi anume printr-un atac de noapte. Pentru a pune planul în aplicare pleacă în tabară inamică deghizat în negustor pentru a afla unde este cortul sultanului. După această acţiune temerară, Vlad strânge un mic contingent de soldaţi, deghizaţi de asemenea în otomani şi odată cu lăsarea întunericului lansează un atac furibund.
   Această ofensivă este cunoscută în istorie sub numele de Atacul de Noapte.                                                                                                                                                                                                                                                                      

  Mica oaste romanească întra în tabara adversă şi face mare prăpăd ucigând otomanii cu miile, însa ei trebuiau sa-l ucida pe sultan. Din fericire pentru principele otoman, el nu se afla în cortul imperial în timpul acţiunii, în locul lui se aflau doi dintre cei mai buni generali ai săi care nu au avut norocul suveranului si au fost ucisi de catre romani.                                                                                   

     Actiunea romanilor a fost rapida si fatala,dupa plecarea lor otomanii inca se ucideau intre ei crezand ca romanii erau inca acolo. Dupa ce situatia a fost stabilizata,sultanul a inaintat si a ocupat Targoviste in speranta ca ii v-a prinde pe indraznetii valahi,dar tinand cont ca locul era pustiu se retrage cu armata decimata si cu mandria ranita la sud de Dunare. Partea amuzanta a fost ca odata ajuns intr-un loc sigur, sultanul i-a obligat pe scribi să spună ca de fapt ar fi caştigat lupta, însa asta a fost doar o masură disperată folosită pentru a spala obrazul patat cu sânge al imperului colosal pe care il conducea.                                                                                                               

      Soarta a fost ironica si cu bravul nostru Voievod deoarece chiar dacă şi-a salvat ţara şi indirect a salvat Europa de islamizare, el nu a fost tratat ca un erou . Această victorie i-a adus invidia monarhului român care conducea regatul ungar, Matei Corvin. Invidia era combinata cu frică,o frică alimentată de pericolul reprezentat de Valahia(Tara Romaneasca)care treptat devenea o putere in regiune.
        Pentru al înfrange pe Vlad, monarhul ungar urzeşte un plan mârşav,care avea două componente de bază :       1.Prima dată trebuia să-l denigreze pe Român printr-o scrisoare mincinoasă adresata papei în care îl prezenta pe Vlad ca pe un diavol, acuzandu-l de o sumedenie de pacate pe care nu le-a comis.

        2.Partea a doua a planului era reprezentată de un banchet dat „în cinstea” victoriei creştinilor, însă petrecerea respectivă era doar un pretext pentru al prinde pe eroul nostru. Din pacate bunul Roman,crezând ca lumea este la fel de corectă ca el pica în capcana lui Matei, mergând la banchet. Deîndată ce intra în sala cupricina, în loc sa fie primit cu urale este inconjurat de soldati,maltratat si in teminta aruncat. (Cata  marsavie!). Dupa intemniţarea lui Vlad, monarhul ungar duce o ampla campanie de discreditare a celuia din urmă. În aceasta ecuaţie politică este inclus şi papa care de asemenea cade în plasa crezând calomniile lansate de Matei Corvin. Ca mai apoi sa il excomunice pe Vlad Tepes.Tocmai din acest moment Vlad „Tepes” devine pentru o lume intreagă Dracula,vampirul insetat de sange.                                                                                        

       Se pare ca propaganda era prezenta si in evul mediu,propaganda lansata pentru a discredita si a slabi puterea Tarii Romanesti.De la propaganda ungara care il prezenta pe Vlad ca pe un diavol pana la „capodopera” lui Bram Stoker a fost nevoie de aproximativ 300 de ani. Europa devenea terifiata de acest personaj prvindu-l ca pe un criminal,insa daca situatia era analizata in amanunt,acel „vampir” a luptat pentru libertatea si puterea neamului sau.                                                                                                   

       Tinând cont de faptul că nu avea nici un aliat veritabil, Vlad simţindu-se singur, trebuia să găsească o metodă prin care sa işi înfranga duşmanii, să le distrugă moralul, el nu a dat ordinul de a trage în ţeapă adversarii doar de dragul de a trage în ţeapă! Dar se pare ca lumea vedea numai parţile negative şi pleacă urechile la calomnii. Din această cauză propaganda lansată de Matei Corvin s-a propagat şi a ajuns până în Anglia. De acolo s-a insipirat scriitorul britanic Bram Stoker. El a a facut rost de informaţiile necesare din Royal Library din Londra, unde a gasit gavuri săseşti datând din secolul 15,ce se gaseau in colectiile de la British Museum,in care Vlad Tepes era descris ca un monstru, un vampir care bea sangele oamenilor şi un mare amator de cruzimi (există si desene care il prezinta luand pranzul in timp ce oamenii erau pusi in teapta).Autorul a avut acces si la cartea Hitory of Moldavia and Walachia scrisa de J.C.Engele, lucrare care deasemenea il descrie pe Voievod ca pe un tiran. De aici a pornit ideea ca printul Valahiei ar fi fost eroul perfect pentru rolul de Dracula. 

    Dar şi pentru acele prezentari sangeroase există o explicatie logica. Respectivele documente erau de provenienta săsească, iar saşi în acea perioada îi erau ostili Voievodului nostru datorita unor divergente care tineau de comerţ. În timpul lui Vlad , unii negustori saşi încă mai furau (ţinând cont de faptul ca aveau multe avantaje fiscale,profitau din plin de pe urma acestora). Oricine stie cum era pedepsit furatul in vremea lui Vlad! Însă el pe langa ca i-a pedepsit pe vinovati,datorită nesupuneri lor,a retras şi avantajele fiscale ale conaţionalilor lor.                                                                                                                                                                   Cand vine vorba de presupusa pofta de sange a printului Valah,trebuie sa cunoastem faptul ca totul a fost doar propaganda!Vlad Tepes nu a fost un tiran,el doar a dus corectitudinea la un nivel superior.A modernizat institutiile tarii scazand puterea nobilimii corupte care oricand putea vinde poporul pentru o „punga de galbeni”.In vremea aceea parazitii care se hraneau din truda altora au fost tratati ca atare. Vlad Tepes nu vroia sa fie o simpla marioneta a intereselor straine,el vroia sa conduca singur si sa aduca tara pe calea cea buna,iar toti cei care i-au stat in cale din interese materiale au fost eliminati(este bine de stiut ca daca nu ii elimina,il eliminau ei pe el).                                                                                                         

  Sfarşitul acestui valoros Român a fost unul trist, el fiind ucis miseleşte,din cauza „Argintilor” in 1476,intr-un complot pus la cale de boierii lacomi și de fratele sau,Radu cel Frumos, plătiţi de puterile vecine(Regatul Ungar si Imperiul Otoman). Vlad Tepeş a fost şi este un erou datorita luptei sale pentru libertate şi dreptate. Dusmanii lui l-au omorat fizic, însa nu şi-au dat seama ca ei defapt l-au facut nemuritor în conştiinţa românilor, în timp ce ei vor fi perceputi mereu ca niste lasi,avari,ancorati in materialism şi mai ales trădători de neam .