30 mai 2013

Thracians I - Origins and Religion

    The Thracians  were a group of Indo-European tribes inhabiting a large area in Central, Eastern and Southeastern Europe. They spoke the Thracian language – a scarcely attested branch of the Indo-European language family.


 The first historical record about thracians is found in the Bible. Their ancestor was Tiras. He was, according to Genesis 10 and Chronicles 1, the last son of Japheth. Tiras became ancestor of the "Thirasians" (Thracians) — a "flame-haired" (red or blond haired) people.
  In Greek mythology, Thrax (by his name simply the quintessential Thracian) was regarded as one of the reputed sons of the god Ares. In the Alcestis, Euripides mentions that one of the names of Ares himself was Thrax since he was regarded as the patron of Thrace (his golden or gilded shield was kept in his temple at Bistonia in Thrace).


     Physical appearance

   Several Thracian graves or tombstones have the name Rufus inscribed on them, meaning "redhead" – a common name given to people with red hair. Ancient Greek artwork often depicts Thracians as redheads Rhesus of Thrace, a mythological Thracian King, derived his name because of his red hair and is depicted on Greek pottery as having red hair and beard.Ancient Greek writers also described the Thracians as red haired. A fragment by the Greek poet Xenophanes describes the Thracians as blue-eyed and red haired:
...Men make gods in their own image; those of the Ethiopians are black and snub-nosed, those of the Thracians have blue eyes and red hair.
Bacchylides described Theseus as wearing a hat with red hair, which classicists believe was Thracian in origin. Other ancient writers who described the hair of the Thracians as red include Hecataeus of Miletus, Galen, Clement of Alexandria, and Julius Firmicus Maternus.


    A lot of greek gods actualy have Thracian roots. Here are some examples : 

   1 ) Ares - is the son of Zeus and Hera. He is one of the Twelve Olympians . He is considered murderous and bloody. He was caught having sex with Aphrodite, and fled to his homeland of Thrace. In the Trojan war, he fought on the side of Troy.

Ares - roman representation

   2)  Dionysos -  was the god of the grape harvest, winemaking and wine, of ritual madness and ecstasy. In its fully developed form, his central cult imagery shows his triumphant, disorderly arrival or return, as if from some place beyond the borders of the known and civilized. His procession (thiasus) is made up of wild female followers (maenads) and bearded satyrs with erect penises. Some are armed with the thyrsus, some dance or play music. The god himself is drawn in a chariot, usually by exotic beasts such as lions or tigers, and is sometimes attended by a bearded, drunken Silenus. This procession is presumed to be the cult model for the human followers of his Dionysian Mysteries. In his Thracian mysteries, he wears the bassaris or fox-skin, symbolizing a new life. Dionysus is represented by city religions as the protector of those who do not belong to conventional society and thus symbolizes everything which is chaotic, dangerous and unexpected, everything which escapes human reason and which can only be attributed to the unforeseeable action of the gods.


   3 ) Artemis  - was often described as the daughter of Zeus and Leto, and the twin sister of Apollo. She was the Hellenic goddess of the hunt, wild animals, wilderness, childbirth, virginity and protector of young girls, bringing and relieving disease in women. She often was depicted as a huntress carrying a bow and arrows. The deer and the cypress were sacred to her. The cult of godess Artemis was actually "taken" from the Thracian Pantheon, the "Original" form was that of Bendis.

Artemis - modern representation

   4 ) Apollo - is the son of Zeus and Leto, and has a twin sister, the chaste huntress Artemis. As the patron of Delphi, Apollo was an oracular god—the prophetic deity of the Delphic Oracle. Medicine and healing are associated with Apollo, whether through the god himself or mediated through his son Asclepius, yet Apollo was also seen as a god who could bring ill-health and deadly plague. Amongst the god's custodial charges, Apollo became associated with dominion over colonists, and as the patron defender of herds and flocks. As the leader of the Muses  and director of their choir, Apollo functioned as the patron god of music and poetry. Hermes created the lyre for him, and the instrument became a common attribute of Apollo. Hymns sung to Apollo were called paeans.


    5)  Hephaestus - As a smithing god, Hephaestus made all the weapons of the gods in Olympus. He served as the blacksmith of the gods, and was worshipped in the manufacturing and industrial centres of Greece, particularly Athens. The cult of Hephaestus was based in Lemnos. Hephaestus's symbols are a smith's hammer, anvil, and a pair of tongs.
  It is important to know that the workshipers from the Lemnos Island were called "Sinti" and they were thracians.

Hephaestus - modern representation

     6) Hades  was the ancient Greek god of the underworld. In Mythology, Hades (the "unseen") the god of the underworld, was a son of the Titans Cronus and Rhea. He had three sisters, Demeter, Hestia, and Hera, as well as two brothers, Zeus, the youngest of the three, and Poseidon, collectively comprising the original six Olympian gods. Upon reaching adulthood, Zeus managed to force his father to disgorge his siblings. After their release the six younger gods, along with allies they managed to gather, challenged the elder gods for power in the Titanomachy, a divine war.

Ares - modern representation

     Orphism  is the name given to a set of religious beliefs and practices originating in the ancient Greek and the Hellenistic world, as well as by the Thracians, associated with literature ascribed to the mythical poet Orpheus, who descended into Hades and returned. Orphics also revered Persephone (who annually descended into Hades for a season and then returned) and Dionysus or Bacchus (who also descended into Hades and returned). Orpheus was said to have invented the Mysteries of Dionysus. Poetry containing distinctly Orphic beliefs has been traced back to the 6th century BC or at least 5th century BC, and graffiti of the 5th century BC apparently refers to "Orphics".  
    The Orphic theogonies are genealogical works similar to the Theogony of Hesiod, but the details are different. They are possibly influenced by Near Eastern models. The main story is this: Dionysus (in his incarnation as Zagreus) is the son of Zeus and Persephone; Zeus gives his inheritance of the throne to the child, as Zeus is to leave due to Hera's anger over a child being born by another mother; Titans are enraged over the proclamation of attendance and under Hera's instigation decide to murder the child, Dionysus is then tricked with a mirror and children's toys by the Titans who murder and consume him. Athena saves the heart and tells Zeus of the crime who in turn hurls a thunderbolt on the Titans. The resulting soot, from which sinful mankind is born, contain the bodies of the Titans and Dionysus. The soul of man (Dionysus factor) is therefore divine, but the body (Titan factor) holds the soul in bondage. Thus it was declared that the soul returns to a host ten times, bound to the wheel of rebirth .


   Semele - daughter of the Boeotian hero Cadmus and Harmonia, was the mortal mother of Dionysus by Zeus in one of his many origin myths. In another version of his mythic origin, he is the son of Persephone. The name "Semele", like other elements of Dionysiac cult, is not Greek but Thracian;, derived from a PIE root meaning "earth". Her son was a god who died in order to be reborn.
It seems that certain elements of the cult of Dionysos and Semele were adopted by the Thracians from the local populations when they moved to Asia Minor, where they were named Phrygians.These were transmitted later to the Greek colonists. Herodotus, who gives the account of Cadmus, estimates that Semele lived sixteen hundred years before his time, or around 2000 BC.


   Cybele  was an originally Anatolian mother goddess. Little is known of her oldest Anatolian cults, other than her association with mountains, hawks and lions. She may have been Phrygia's State deity; her Phrygian cult was adopted and adapted by Greek colonists of Asia Minor, and spread from there to mainland Greece and its more distant western colonies from around the 6th century BC. 
   In Rome, Cybele was known as Magna Mater ("Great Mother"). The Roman State adopted and developed a particular form of her cult, and claimed her conscription as a key religious component in their success against Carthage during the Punic Wars. Roman mythographers reinvented her as a Trojan goddess, and thus an ancestral goddess of the Roman people by way of the Trojan prince Aeneas

 The romans wanted to make this link between them and the Thracian Trojans because they knew that the Thracian Trojans led the known world when they have reached the peak of their power in XII B.C and with this link the romans wanted to prove their place as an leader in the known world in II B.C.

   Derzelas - Thracian chthonic god of abundance and the underworld, health and human spirit's vitality, probably related with gods such as Hades, Zalmoxis, Gebeleizis.
    Darzelas las was often depicted in himation, holding cornucopiae with altars by his side. There was a temple dedicated to him with a cult statue, and games (Darzaleia) were held in his honor every five years, possibly attended by Gordian III in 238 AD.

  Kotys - a goddess worshipped with much revelry by Thracian tribes such as the Edonians in the festival Cotyttia. A cult of Cottyto existed in classical Athens. According to Greek sources her priests were called baptes or "washers" because their pre-worship purification rites involved bathing. Her worship included midnight orgies (orgia).

  Zibelthiurdos (Zibelthurdos or Zbelsurdos) was a Thracian god of storm and lightning like god Gebeleizis.

 Gebeleizis  was a god worshiped by the Getae, probably related to the Thracian god of storm and lightning, Zibelthiurdos. He was represented as a handsome man, sometimes wearing a beard. The lightning and thunder were his manifestations.

Hand of Sabazios

   Sabazios -  was the nomadic horseman and sky father god of the Thracians. In Indo-European languages, such as Phrygian, the -zios element in his name derives from dyeus, the common precursor of Latin deus ('god') and Greek Zeus.

  It seems likely that the migrating Phrygians brought Sabazios with them when they settled in Anatolia in the early first millennium BCE, and that the god's origins are to be looked for in Macedonia and Thrace. The recently discovered ancient sanctuary of Perperikon in modern day Bulgaria is believed to be that of Sabazios. The Macedonians were also noted horsemen, horse-breeders and horse-worshippers up to the time of Philip II, whose name signifies "lover of horses".

   Pleistoros -  acording to Herodot , he was an Thracian God of War, his workshipers were thracians called "pleistoi", whom they brought sacrifices. Priests were recruited among nobles, some of whom were warriors.

 But the Thracians were not only politeistic people, also among them have existed monoteistic tribes like Dacians and Getae, Their God was Zamolxe. 

    Herodotus writes about Zalmoxe in book 4 of his Histories:


        The Getae are the bravest of the Thracians and the most just. They believe they are immortal in the following sense: they think they do not die and that the one who dies joins Zalmoxis, a divine being; some call this same divine being Gebeleizis. Every four years, they send a messenger to Zalmoxis, who is chosen by chance. They ask him to tell Zalmoxis what they want on that occasion. The mission is performed in the following way: men standing there for that purpose hold three spears; other people take the one who is sent to Zalmoxis by his hands and feet and fling him in the air on the spears. If he dies pierced, they think that the divinity is going to help them; if he does not die, it is he who is accused and they declare that he is a bad person. And, after he has been charged, they send another one. The messenger is told the requests while he is still alive.

Thracian sacrifice

         Lactantius (an early Christian author 240 – 320 AD), referring to Getae's faith, provide an approximate translation of Julian the Apostate writing, who put these words in [emperor] Traian's mouth:
We have conquered even these Getai (Dacians), the most warlike of all people that have ever existed, not only because of the strength in their bodies, but, also due to the teachings of Zalmoxis who is among their most hailed. He has told them that in their hearts they do not die, but change their location and, due to this, they go to their deaths happier than on any other journey."

26 mai 2013

SNC - Asteptarea

      În timpul unei acţiuni constructive cum ar fi antrenamentul pentru perfecţionare , aşteptarea este binevenită deoarece este nevoie de răbdare pentru a te bucura de roadele muncii tale . În acest caz, al muncii şi răbdării ca roadele muncii să apară , aşteptarea are un caracter pozitiv .
      Însă , de asemenea există şi situaţii în care aşteptarea nu are un caracter pozitiv , spre exemplu : atunci când doreşti o viaţă mai bună sau atunci când îţi doreşti să vezi o schimbare în bine la clasa politică , dar nu faci nimic pentru a produce schimbarea , înseamnă că aşteptarea ta nu are un caracter constructiv , ci unul distructiv deoarece moleşeala şi plânsul de milă niciodată nu au adus ceva bun .
     Timpul reprezintă o resursă extrem de valoroasă şi din această cauză trebuie valorificat prin perfecţionare continuă .


      Aşteptarea combinată cu munca susţinută ( atât intelectuală , cât şi fizică ) înseamnă înţelepciune şi evoluţie , în timp ce aşteptarea combinată cu lamentaţii la adresa politicii şi inactivitate duce doar la frustrare şi involuţie .


      Această tendinţă de a critică fără a face nimic sau fără a cunoaşte obiectul criticii este din păcate una generală la nivel mondial , dar foarte proeminentă în România . Este normal ca în România , românii să-şi critice guvernul , dar este anormal ca marea majoritate doar să-l critice fără să întreprindă nimic , fără să organizeze şi astfel să creeze grupuri de români treziţi din letala letargie în care se află cea mai mare parte din populaţie.
      Prea mulţi români aşteaptă liderul care să-i salveze din ghearele trădătorilor şi incompetenţilor care la ora actuală conduc Românie, dar acei români uită faptul că acel lider este şi el om şi ca orice om capabil are nevoie de susţinere are nevoie de un nucleu naţionalist creat în jurul lui ,  dar de unde nucleu atunci când oamenii se aşteaptă ca liderul să facă totul ?
      Colaborarea între lider şi popor , colaborarea dintre clase reprezintă secretul succesului şi al prosperităţii . Dacă acolo "unde-s doi puterea creşte" , atunci unde-s o mie cât de mare va fi puterea ?
      Fiecare român trebuie să înţeleagă că schimbarea vine odată cu el şi dacă acea schimbare este extrapolată la nivel naţional , atunci victoria va fi de partea poporului său !
      Schimbarea vine cu odată cu mine , odată cu tine , ea trebuie aşteptată atunci când se lucrează la ea, ea nu trebuie aşteptată în letargie !
      Puterea se află de partea poporului , problema constă în faptul că poporul nu realizează această putere imensă pe care o are deoarece nu foloseşte aşteptarea într-un mod constructiv .

23 mai 2013

Imigratia masiva si urmarile ei

    Când vine vorba de imigraţia masivă , întrebările care se pun sunt următoarele :

Multiculturalism si Imigratie Masiva

   1)  - Cine doreşte această imigraţie masivă ?
   2)  - Pe cine ajută această imigraţie masivă ?
   3)  - Rezultatele ?
   4)  - Rezolvarea ?

        1)   Principalii doritori ai imigraţiei masive se împart în două categorii ideologice : pe de o parte sunt extremiştii de stânga , iar pe cealaltă parte se află social-liberalii , exponenţi ai capitalismului sălbatic . Extremiştii de stânga doresc imigraţia masivă deoarece detestă popoarele nativ europene şi vor să le distrugă din punct de vedere demografic .
              Social-liberalii exponenţi ai capitalismului sălbatic doresc această imigraţie masivă deoarece au nevoie de mână de lucru ieftină pentru a se folosi de ea în detrimentul mâinii de lucru de origine europeană .
              Social-liberalii din ignoranţă, nepăsare sau chiar răutate nu realizează că prin acţiunile lor politice alimentează ura nou-veniţilor asupra nativilor şi mai mult decât atât, dau "apă la moara" extremei stângi .

         2) Imigraţia masivă nu ajută nici nativii europeni , nici pe non-europeni , singurii care profită de pe urma acestui fenomen sunt întreţinuţii acestui sistem , întreţinuţi care din bogaţi, vor deveni mult mai bogaţi .

Măcelarul englezului

          3) Rezultatele acestui fenomen sunt negative : rasismul anti-alb, distrugerea clasei de mijloc şi în final distrugerea neamurilor nativ europene. Revoltele din Stockholm şi măcelărirea nativului englez în propria lui ţară sunt nişte lucruri oribile , dar din păcate aceste evenimente reprezintă doar începutul .
              Presa se află de partea extremei stângi deoarece-i prezintă pe cei care creează violenţă şi ucid nativi europeni  ca fiind nişte "tineri revoltaţi" , presa omite să spună că aceşti indivizi fie sunt de origine africană, fie musulmană ( sau ambele în cazul criminalului din cartierul Woolwich ) .

Revoltele din Suedia

             Presa ori nu va vorbi despre aceste crime, ori va concepe o minciună prin intermediul căreia să se demonstreze că de vină nu sunt criminalii, ci nativii europeni care "nu-i înţeleg, ei neîţelegând Diversitatea şi Multiculturalismul " .
             Aceste acţiuni violente demonstrează încă o dată faptul că Multiculturalismul este o doctrină greşită deoarece  pune într-un sigur loc oameni diferiţi cărora le este mai bine să trăiască separat decât să trăiască împreună şi să se urască reciproc .

             4 ) Rezolvarea acestei probleme ţine de doctrina dominantă în acele ţări deoarece se vede cât se poate de clar că extremiştii de stânga şi social-liberalii exponenţi ai capitalismului sălbatic chiar dacă din punct de vedere ideologic se exclud , într-un mod neoficial îşi susţin reciproc agenda politică .
           Rezolvarea este reprezentată de către Naţionalism, de către cea de-a Treia cale fiindcă această doctrină înseamnă lupta, lupta împotriva trădătorilor din sistem şi a extremiştilor de stânga care chiar dacă mimează faptul că detestă acest sistem, ei de fapt îl susţin .
          Singurul mod prin care poate fi stopat acest fenomen nociv este lupta, atât cea intelectuală cât şi cea fizică . Nu va exista pace atât timp cât va exista imigraţie masivă, rasism anti-alb şi extremişti de stânga , ori vom înfrânge aceste elemente ori vom fi distruşi de către ele .

19 mai 2013

SNC - radicalizarea stangii

    Dacă acum o sută de ani, stânga radicală era reprezentată de către seceră şi ciocan prezentul ne oferă nişte surprize interesante deoarece în prezent, nu doar secera şi ciocanul reprezintă nişte elemente extrem stângiste, toate doctrinele politice care se află la cârma politică, indiferent dacă sunt "de dreapta" sau "stânga" trebuie să adopte elemente extrem stângiste cum ar fi : multiculturalismul , integrarea forţată , relativismul cultural şi naţional , promovarea propagandei homosexuale .
    Orientările partidelor nu contează deoarece fie că vorbim despre usl-işti sau despre democrat-liberali,etc , ambii vor fi nevoiţi pentru a supravieţui pe scena politică să se supună normelor exterioare . Este important de ştiut că atunci când vine vorba de partidele de sistem nu contează care vor ieşi învingătoare în competiţia politică , ele vor face acelaşi lucru însă în diferite moduri .


    Tot circul politic, cu stânga cu dreapta, cu usl şi pdl , este doar o iluzie menită să distragă românii de la ceea ce este cu adevărat important şi anume schimbarea mult aşteptată în bine, iar acea schimbare nu va veni de la un partid de sistem deoarece puterea de decizie a unui partid de sistem nu revine doar membrilor de partid, ci şi forţelor exterioare , forţe care într-un mod neoficial conduc linia principală .
    Acele forţe politice externe sunt cele care au dus la radicalizarea stângii prin intermediul iluziilor . Prima iluzie este cea a democraţiei , cea a aparenţei faptului că poporul deţine puterea de a decide ce se întâmplă în acest sistem .
    A doua iluzie este cea a căderii ( oficiale ) a comunismului în anii 90 deoarece atunci a căzut doar extremismul de stânga marxist leninist , atunci secera şi ciocanul au fost înlocuite cu noi elemente . Un alt aspect important este cel al motivului care a dus la căderea marxism-leninismului deoarece principalul motiv al acestei căderi este reprezentat de către faptul că marxism-leninsmul chiar dacă într-un mod iniţial a fost un comunism, cu timpul ,pentru a se menţine trebuia să să devină naţional, iar automat odată cu asimilarea elementului naţional, comunismul a pierit transformându-se în social patriotism .

    Concluzia principala în cazul acestei iluzii este că marxism leninismul a eşuat în incercarea de a comuniza lumea , proletariatul autohton dovedindu-se loial propriului popor, uitând astfel să fie internaţionalist şi anti-naţional . Această eşuare nu i-a descurajat pe extremiştii de stânga ci doar le-a arătat faptul că trebuie să se reinventeze , astfel ei au renunţat la proletariatul autohton, au renunţat la seceră şi la ciocan deoarece aveau nevoie de un nou liant anti-naţional .

Daniel Cohen Bendit

     Un exemplu elocvent în acest sens , de comunist fără seceră şi ciocan este cel al lui Daniel Cohen-Bendit (n. 4 aprilie 1945, Montauban, Franța), el fiind unul dintre liderii generaţiei 68 , pentru acest individ şi pentru cei care gândesc într-un mod similar nu proletariatul autohton reprezintă forţa politică , ci homosexualii şi minorităţile de tot soiul .Culoarea politică a lui Danny cel roşu , nu este cea specifică socialiştilor sau comuniştilor clasici, adică cea roşie , ci verdele . Pentru a înţelege mai bine modul de gândire al acestui individ trebuie să-l citez în legătură cu mobilul luptei sale şi a verzilor :
    “Noi, Verzii, trebuie să luptăm pentru ca un număr maxim de străini să se instaleze în Germania. Când vor fi în Germania, trebuie să luptăm pentru ca ei să obţină dreptul de vot. Când acest obiectiv va fi atins, vom avea un număr suficient de alegători pentru a schimba această ţară.”
     Acest demers într-un mod clar este nociv poporului german, dar ce-i pasă lui de germani sau de europeni... Mai interesant este faptul că acum o lună , pe data de 20 aprilie i-a fost decernat Premiul Theodor–Heuss pentru angajamentul său în sprijinirea şi întărirea democraţiei ( tocmai aici se află această radicalizare a stângii deoarece în actuala scenă politică, acest tip de extremism stângist este prezentat ca fiind ceva normal ( noi românii la rândul nostru avem un Danny cel Roşu autohton , şi anume Remus Cernea ) .  .

Remus Cernea

    Concluzia finală este că verzii compatibili cu sistemul din ziua de azi ( de tipul Daniel Cohen şi Remus Cernea ) sunt mai roşii decât marxist-leniniştii . Salvarea neamului românesc va avea loc atunci când românii vor forma un partid naţional, autohton , o forţă politică imună la această radicalizare a stângii .

14 mai 2013

Pretextul denazificarii si de-germanizarea germanilor

      După pierderea celui de-al doilea război mondial germanii au avut onoarea de a " fi eliberați " de către forţele aliate .  "Denazificarea Germaniei" a fost pusă în aplicare printr-o serie de directive trimise de către Consiliul Aliat, cu sediul în Berlin, începtând din Ianuarie 1946 . Directivele de denazificare aveau rolul de a identifica persoanele care puteau fi compatibile cu gândirea național-socialistă și să le "consilieze" pentru " a le aduce pe calea cea bună ." Zonele de ocupaţie a Germaniei au fost în număr de patru : prima fiind cea americană , a doua cea sovietică , cea de-a treia engleză şi cea de-a patra franceză .

Dwight David Eisenhower

         Consiliul Șefilor Armatei ( Joint Chiefs of Staff ) , l-a însărcinat pe generalul Dwight David Eisenhower, GCB (n. 14 octombrie 1890 - d. 28 martie 1969), cu directiva 1067 pentru politica de "denazificare". Pentru a pune în practică "denazificarea" a fost nevoie să fie alcătuite cinci categorii  pentru a identifica potenţiali nazişti  din zona de ocupație SUA , cele cinci categorii fiind : infractorii majori, infractori mijlocii , infractori mici, adepții, și persoanele exonerate.  
         Pe lângă nivelul legislativ denazificarea a avut loc şi la nivelul mass-mediei prin intermediul cenzurii , astfel fiind ocupate de către administraţia SUA , ziare , teatre , magazine , publicaţii şi săli de cinema . Sub controlul administraţiei SUA a fost ordonată arderea cărţilor naziste , acest demers la rândul său fiind doar un simplu pretext pentru înlăturarea cărţilor care nu corespundeau cu varianta oficială a sistemului .

         În cele din urmă, intenţia reală s-a dovedit a fi  "reeducarea" poporului german ( se pare că nu doar marxist-leniniștii puneau în practică re-educarea, ci și democraţii care pun mare preț pe libera exprimare au pus în practică politici de reeducare ), denazificarea fiind doar un pretext pentru de-germanizarea germanilor prin intermediul ofensivei psihologice, a cărei cea mai teribilă armă fiind inducerea sentimentului de vinovăţie .
         Declarațiile făcute de către guvernele britanic și american, atât înainte cât și imediat după capitularea Germaniei, indică faptul că națiunea germană ca întreg a fost condamnată fie trasa la răspundere pentru acțiunile regimului national-socialist, în acest scop folosindu-se de pretextul "vinei colective" și al  "responsabilităţii colective " ( și acest lucru la rândul său demonstrează ipocrizia așa-zișilor democrați care arată cu degetul spre marxist-leniniști că promovează ideea de vină colectivă, când și ei la rândul lor promovează același lucru  ).

         Denazificarea efectuată în zona de ocupaţie sovietică a fost similară celei din zona de ocupaţie americană , diferenţa constând în modul mult mai brutal de aplicare şi în faptul că spre deosebire de zona vestică , denazificarea a continuat şi după 1953 . Partea interesantă constă în faptul că în prezent chiar dacă într-un mod neoficial denazificarea nu mai există , ea încă este prezentă la nivel psihologic .
      Singura zonă de ocupaţie în care denazificarea nu a fost atât de brutală a fost cea franceză .

Zonele de ocupaţie a Germaniei

          Un alt aspect extrem de important omis într-un mod intenţionat de către istoricii de curte în legătură cu Naţional-Socialismul este motivul care a dus la apariţia acestui concept politic , adică pentru a cunoaşte mai bine efectul este nevoie în prealabil să cunoaştem şi cauza . Istoricii de curte omit cauza apariţiei Naţional-Socialismului , cauza apariţiei lui Adolf Hitler deoarece acordă o mai mare importanţă radicalismului acestei doctrine în loc să verifice şi să spună într-un mod liber cauza care a stat la baza apariţiei acestui radicalism .

Stema Republicii de la Weimar

           Cauzele principale ale apariţiei acestei doctrine nu sunt cele oficiale ( printre care amintesc ): rasismul germanilor , sentimentul volkish şi mai ales ( preferata istoricilor de curte ) nebunia lui Hitler  (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin) , ci agresivitatea extremei stângi susţinută din exterior şi mai ales corupţia , decandenţa socială, degradarea culturii naţionale şi ineficienţa Republicii de la Weimar ( 1919 - 1933 ) .
            Problema principală este reprezentată de faptul că şi în prezent denazificarea nu a încetat chiar dacă au trecut mai bine de cinci decenii de la cel de-al doilea război mondial . Motivul este exemplificat în titlul articolului şi anume , denazificarea a fost folosită pe post de pretext pentru a le induce germanilor un sentiment de vinovăţie fiindcă odată cu inducerea prin intermediul propagandei a unui sentiment de vinovăţie , poporul vizat va înceta să mai lupte pentru drepturile sale naturale şi astfel ,va fi dominat din punct de vedere psihologic. Tocmai asta se şi doreşte, dominarea din punct de vedere psihologic a germanilor şi a tuturor popoarelor nativ europene . Dominarea psihologică a unui popor reprezintă un prim pilon al distrugerii acelui popor deoarece astfel membrii acelui popor nu se vor simţi bine în pielea lor şi îşi vor dori să fie altceva .
           Motivul pentru care situaţia germanilor şi a celorlalte popoare europene trebuie cunoscută de către români constă în faptul că toate neamurile nativ europene sunt supuse unui proces similar de distrugere psihologică, de distrugere a sentimentului naţional prin intermediul alienării mintale şi culturale , alienare întreţinută prin intermediul propagandei . Cel mai eficient mod de a înfrânge dominaţia străină din interiorul ţărilor europene este o uniune naţionalistă, astfel este nevoie ca toate popoarele Europei să facă un front comun împotriva duşmanului pentru a-l înfrânge .

12 mai 2013

SNC - reforma financiara

         Circul politic acţionează nu doar la nivel psihologic , el este prezent şi la capitolul financiar . Este de-a dreptul hilar modul în care se plâng politicienii români de faptul că nu exista bani , nu există bani pentru pensii, nu există bani pentru salarii decente .
          Banii există, însă ei nu ajung la cei care merită , la cei care muncesc ci ajung în alte locuri . Dacă nu există bani pentru salarii decente , atunci cum se face că există politicieni corupţi cu maşini de lux, conturi în Elveţia , vacanţe de lux..etc
          Ţinând cont de acest aspect , banii există , însă în loc să fie folosiţi în scopuri constructive , ei intră în buzunarele celor care nu-i merită . Statul român va avea banii necesari, dacă ei nu vor mai fi furaţi, iar pentru a nu fi furaţi este nevoie de o reformă financiară , o reformă financiară prin care discrepanţele dintre clase să fie reduse, iar averile făcute într-un mod ilicit împotriva poporului român să fie confiscate .


      Acestea sunt punctele ale reformei :  - politicienii români nu vor mai avea voie să deţină conturi în străinătate
                                                                            - salariul minim să fie 2000 lei
                                                                            - salariul mediu 4000 lei
                                                                            - salariul maxim 6000 lei

                                                                            - conform doctrinei profesionalismului angajările se vor face în urma unui test de aptitudini

                             Rezultatele dorite : - oferirea de salarii decente
                                                          - scăderea discrepanţei dintre clasele sociale
                                                          - locuri de muncă  > ajutoare sociale
                                                          - eliminarea posibilităţii îmbogăţirii peste noapte ( evident că este vorba doar de îmbogăţirea ilegală )
                                                           - remunerarea corectă a oamenilor muncitori şi a valorilor
                                                           -  impozitarea sumelor mari câştigate prin intermediul cântatului la nunţi .

9 mai 2013

Schimbul de roluri

          De-a lungul istoriei au existat şi încă există momente în care trădătorul a fost prezentat ca fiind un erou , iar prin intermediul manipulării, poporul respectiv nu a perceput decât iluzia de erou, nevăzând faptul că în spatele acelui zid psihologic se află cu totul altceva .
          Acelaşi lucru poate fi spus şi în legătură cu acel băiat rău , perceput astfel de către popor tot datorită manipulării .

Winston Churchill

          În cazul celui de-al doilea război mondial şi cel al englezilor ,Winston Churchill (n. 30 noiembrie 1874 - d. 24 ianuarie 1965) a fost "eroul" , iar "băiatul rău" Oswald Mosley ( 16 noiembrie 1896 - 3 decembrie 1980 ).

Oswald Mosley

           Într-un mod oficial,  despre Churchill se spune că a luptat pentru "libertate", pentru puterea Angliei şi mai ales pentru democraţie , în timp ce Mosley a fost "băiatul rău" care nu dorea libertatea popoarelor Europei care trebuiau salvate din ghearele "demonicei" Germanii .
           Churchill nu a fost un erou şi mai ales nu a fost un geniu politic . Pentru a mă face mai bine înţeles voi da şi exemplu în acest sens : înainte de cel de-al doilea război mondial , Anglia era o superputere mondială, iar URSS reprezenta o forţă, însă nu o superputere mondială . După cel de-al doilea război mondial , URSS devine o putere mondială , iar Anglia decade de la stadiul de putere mondială , îşi pierde puterea iniţială şi devine într-un mod neoficial, un subordonat al SUA, iar poporul englez intră într-un proces încet, subtil de  dezintegrare datorită distrugerii psihologice prin propagandă şi întroducerea sentimentului de vinovăţie ( white quilt ) .
           Un geniu politic este acel om care face din naţiunea sa , o naţiune sigură şi puternică, nu acela care o vlăguieşte .
           Motivul decăderii a fost reprezentat de faptul că Churchill a introdus Anglia în război împotriva Germaniei , un război nedorit de către germani , un război inutil pentru englezi şi pentru cei pe care se presupunea că vroiau să-i elibereze .
            Motivul pentru care Churchill nu a fost un erou este cel reprezentat de faptul că el nu a ajutat popoarele Europei din est, ci într-un mod indirect a ajutat la comunizarea lor . Politrucii de dreapta îl apreciază pe Churchill pentru anti-comunismul său , dar omit să spună faptul că fără "ajutorul" acestui geniu, Europa de est nu ar mai fi fost comunizată .

Jakub Berman

             Centrul de interes, în relaţia germano-engleză a fost Polonia , Churchill & co băgând Anglia în război contra Germaniei folosind pretextul apărării Poloniei . Pentru a demonstra inutilitatea acestui demers în legătură cu "eliberarea Poloniei" trebuie să se spună ce s-a întâmplat după ce acest "mare englez" a declarat război germanilor şi mai ales după ce " a câştigat războiul ". După pierderea celui de-al doilea război Mondial de către germani , polonezii nu doar au fost comunizaţi , ci şi conduşi de către Jakub Berman & co ( 26 decembrie 1901 - 10 aprilie 1984 ) . Între anii 1944 şi 1953 Jakub Berman , a fost mâna dreaptă a lui Stalin în Republica Populară Poloneză, care şi-a permis să se impună prin intermediul Urząd Bezpieczeństwa , Serviciul de Securitate Publică ,cea mai mare poliţie secretă din istoria Poloniei şi astfel să supună din punct de vedere psihologic poporul polonez şi să-l comunizeze ( polonezii nefiind singurii cu un astfel de tratament).
            De bine ce s-a bătut Churchill pentru libertatea polonezilor, aceştia după război au ajuns tot sub o conducere străină, comunistă şi "doar vorbitoare" de poloneză în frunte cu Jakub Berman.
            Pe de cealaltă parte , naţionalistul Oswald Mosley a fost "băiatul rău" deoarece s-a opus intrării Angliei în război împotriva Germaniei , el ştiind şi susţinând ideea conform căreia intrarea Angliei în război va fi dezastruoasă atât pentru englezi cât şi pentru ceilalţi europeni . Rezultatele celui de-al doilea război mondial au confirmat spusele lui Oswald Mosley .
           Activitatea politică întreprinsă de către Oswald Mosley nu s-a oprit după cel de-al doilea război mondial, el în continuare militând pentru naţionalism , pentru o Uniune Europeană ( nu una internaţionalistă ci una a naţiunilor europene ), el fiind printre puţinii politicieni care militau cu adevărat pentru de-comunizarea Europei de est , în anul 1948 fundamentând conceptul de Europa ca o Naţiune a popoarelor nu pentru un colos birocrat, multiculturalist , aşa cum este în ziua de azi .
         Un alt aspect interesant în legătură cu Oswald Mosley este cel al punctului său de vedere în legătură cu Globalizarea . El dând o definiţie concretă acestui fenomen spunând că Globalizarea nu este făcută nici în interesul nativilor deoarece aceştia vor pierde controlul asupra tării şi automat asupra destinului lor, dar nici pentru cei din lumea a treia, care vor fi folosiţi ca vârf de lance împotriva nativilor. Singurii care vor profita cu adevărat de pe urma acestui fenomen vor fi bancherii care conduc finanţele mondiale şi acoliţii lor, care vor deveni din ce în ce mai bogaţi şi puternici.

Bernard Baruch

        Cine a avut dreptate ? Churchill sau Mosley ? Evenimentele ulterioare i-au dat dreptate lui Mosley deoarece adevăraţii învingători ai celui de-al doilea război mondial nu au fost anglo-saxonii, ci bancherii lui Bernard Baruch ( 19 august 1870 - 20 iunie 1965 ) şi sovieticii lui Iosif Vissarionovici Stalin ( n. 18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) , Rossevelt şi Churchill au fost , dar doar de paravan , prezentul ne confirmă această realitate ignorată .


         Alt motiv pentru care-l apreciez pe Oswald Mosley este cel reprezentat de  naţionalismul său , care nu era unul imperialist nici unul anti-semit , ci unul valabil pentru toate popoarele Europei, el militând pentru un naţionalism de tip nou care să excludă posibiltatea apariţiei xenofobiei . Un alt aspect cu care nu sunt de acord este că Churchill a fost o prezentat ( şi încă este ) ca fiind ceva bun în timp ce Stalin ceva rău, Churchill la rândul său nu a fost un băiat bun , dar nici Stalin, însă la nivel geopolitic Stalin a fost un învingător , sub comanda sa URSS devenind o superputere mondială .

6 mai 2013

Psihologia conspirației

Metodele de a ghida și, astfel, de a domina psihologia și gândirea oamenilor îmbracă nenumărate forme. Acestea sunt ascunse peste tot, de multe ori chiar sub nasul nostru, fiind cu atât mai periculoase cu cât sunt mai „la vedere”. Una dintre aceste metode sunt conspirațiile. Am auzit cu toții, de nenumărate ori, acest cuvânt: conspirație. Ce înseamnă „conspirație”? În sens larg, conspirația este o uneltire, o acțiune secretă, pusă la cale de două sau mai multe persoane, numite conspiratori, și îndreptată împotriva unui sistem, unui individ etc. Acest etc de la sfârșit face din conspirații o unealtă de relativizare a adevărului. E suficient să spui despre ceva că e o conspirație, că omul și cască ochii mari, resimțind o teamă mai mult sau mai puțin pronunțată în interiorul său. În acest fel, foarte multe lucruri pot dobândi statut de conspirație, și astfel oamenii ajung să le considere altfel decât ceea ce sunt în realitate. Ce înseamnă, în fond, o conspirație? O conspirație nu înseamnă nimic. E un termen care nu-și are rostul de existență. Dacă Gigel se sfătuiește cu Ghiță să-i fure bomboana lui Mitică, asta înseamnă că Gigel e parte dintr-o conspirație? Vedeți, dar, unde este relativizarea.

Atunci când auzim de ceva care poartă eticheta „conspirație”, ni se aprinde un beculeț, și devenim dintr-o dată suspicioși și reținuți. Nu ne interesează să știm mai multe despre subiect. E de-ajuns să știm că este o conspirație și atât. Oamenii nici măcar nu mai încearcă să afle mai mult. În prezent, suntem înconjurați de conspirații. Ați auzit pomenindu-se deseori de Codex Alimentarius, de extratereștri, de teroriști, de fantome și de câte și mai câte. Mass-media sunt principalul promotor al acestor conspirații, transformându-le chiar în modă. Filmele hollywoodiene au încasat, de-a lungul timpului, milioane de dolari prin comercializarea acestor povești de prost gust. Fără îndoială că, în unele dintre ele, există o firimitură de adevăr, dar atitudinea noastră față de ele este superficială. Ne ascundem după deget și vorbim de ele, crezând că, în orice clipă, va veni cineva să ne ridice cu forța din casă. Ne e teamă să ne adâncim mai mult în subiect, să vedem ce înseamnă și cum ne poate influența el viața. Atunci când nu știm prea bine cu ce avem de-a face, e foarte comod să spunem că este o conspirație. Se ajunge astfel la un control foarte ușor al conștiinței colective, oamenii devenind paranoici și neliniștiți.

Un exemplu de conspirație este activitatea așa-ziselor societăți secrete. Acestea nu sunt altceva decât niște confrerii formate din persoane inteligente, foarte bine informate, cu număr redus de membri, dar care, pentru a fi puternice, se sprijină pe un principiu absolut necesar: solidaritatea. Probabil cea mai cunoscută astfel de confrerie este Masoneria. Pe cât de mult s-a vorbit despre ea, pe atât de puține se știu despre ea. O trăsătură a acestei societăți secrete stă în chiar denumirea ei. De ce secretă? „Secretismul” acestor indivizi poate fi comparat cu misterul în care erau învăluiți faraonii Egiptului antic. Totul era de natură psihologică. În vremurile străvechi, se credea că suveranul era trimisul zeului pe pământ, „unsul” lui Dumnezeu. Acest lucru era valabil pentru foarte multe culturi, nu numai pentru cea egipteană (în India, China, Imperiul Roman etc.). Despre el, se spunea că era inviolabil, de netăgăduit și atotputernic. Așadar, îi erau asociate atribute divine. Pe ce se baza acest lucru? Pe frică! Poporului i se spunea că împăratul era trimis direct de zeu, pentru a guverna țara. Având această „calitate”, nimeni nu avea nici măcar dreptul de a vorbi de el. Oamenilor li se insinua în mod constant că regele e atotputernic, fiind trimis de Dumnezeu, și că nimănui nu îi era permis să i se împotrivească. Subalternii săi îl tratau tot timpul cu venerație, băgând, în același timp, frica în populație. Cum aceasta nu era chiar atât de deșteaptă, se conforma. Învăluindu-l pe rege într-un fel de aură mistică, divină, oamenii deveneau nu numai speriați, dar și fascinați de persoana suveranului. Se mergea până într-acolo, încât acesta nici nu se arăta la față, spunând că „demnitatea” și „grația” lui nu îi permiteau să se lase privit de muritorii de rând, deși el nu era decât un simplu om, ca oricare dintre noi.

Exact același lucru se petrece și cu membrii societăților secrete masonice. Învăluiți în „misterul” conspirației, ca un fel de formulă magică la care nu au acces decât cei aleși, și-au creat un renume mondial prin care să insufle teama. Uneltele pe care le folosesc sunt nenumărate. De la o simbolistică complexă, ambiguă și greoaie, până la cărți și eseuri (scrise tot de ei) care să-i prezinte într-o lumină divină, la fel cum, în trecut, regii erau prezentați populației de către slujitorii lor. Ritualurile sunt un alt mod de intimidare psihică. În general, atunci când vine vorba de „inițieri”, omul obișnuit prezintă un fel de curiozitate amestecată cu teamă. Discreția exagerată de care dau dovadă este încă un semn al slăbiciunii acestora. Neavând puteri intrinseci, se ascund, știind că oamenii nu-i susțin și nici nu-i suportă. Nu lucrează decât prin intermediari, ca lăptarii, iar acest lucru dovedește multe lucruri. În primul rând, dovedește faptul că sunt buni organizatori, organizând totul cu precizie și inteligență extraordinare. În al doilea rând, solidaritatea mutuală, frățească, dintre ei, le permite să meargă spre același țel, dominarea psihică, dar și sufletească, a populației. În ultimul rând, inteligența diabolică, șireată, definitorie pentru ei, le permite să se strecoare în mentalitatea oamenilor prin cele mai strâmte uși. Una dintre aceste uși este conspirația. Aceasta deformează adevărul, făcând ca ceva să pară altceva. Masonii nu sunt nici mai mult, nici mai puțin decât niște oameni: și ei se hrănesc, și ei au necazuri, și ei se odihnesc, și ei respiră, și ei râd și zâmbesc, și ei au copii. Nimic supranatural aici. Îmbătați de puterea pe care au obținut-o (fără ca noi să ne gândim la modul în care au obținut-o), au început să se creadă, la rândul lor, zei. În realitate, ei depind de restul omenirii în măsura în care aceștia le înghit teoriile și rămân cuminți și ascultători. Așadar, vina e, în primul rând, la noi.

A-i considera pe acești oameni mai mult decât ceea ce sunt - adică niște oameni - înseamnă să-i confundăm cu zeii. Înseamnă să-L înlocuim pe Dumnezeu cu Antihrist. Or, exact asta se dorește. În Decalog, cea dintâi poruncă este: „Eu sunt Dumnezeul tău, să nu ai alți Dumnezei afară de Mine!”. Considerându-i pe ei Dumnezeu, noi păcătuim împotriva adevăratului nostru Dumnezeu, bun și iertător, dar și drept, Cel de care ar trebui să ne fie cu adevărat frică, iar nu de acești impostori malefici.

5 mai 2013

Sovinismul - intre mit si realitate

             În mod oficial, noțiunea de șovinism este caracterizată ca fiind o atitudine politică constând în afirmarea superiorității unei națiuni asupra altora, în manifestarea exclusivismului și intoleranței naționale, care se bazează pe un naționalism extremist, scopul acestui șovinism fiind chiar rasismul.
             Partea interesantă vine tocmai atunci când se cercetează rădăcinile noțiunii de "șovinism" deoarece odată cu cercetarea acelor rădăcini se poate observa faptul că această noțiune de șovinism a fost în așa fel mistificată încât și-a pierdut înțelesul original.

Soldat francez

               Noțiunea de șovinism își are originea în Franța Napoleoniană, ea provenind de la numele lui Nicolas Chauvin, un recrut patriot din armata lui Napoleon I ( n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica - d. 5 mai 1821, în insula Sfânta Elena) , despre care se spune că ar fi fost rănit de 17 ori în lupte. Idealismul său exacerbat a fost ridiculizat în comedia La Cocarde tricolore (1831, Paris) scrisă de frații Theodore și Hyppolyte Cogniard, unde apărea afirmația "je suis français, je suis Chauvin" (sunt francez, sunt șovin), temă reluată și caricaturizată apoi în numeroase vodeviluri, ocazie cu care s-a impus termenul de Chauvinisme (șovinism), desemnând un patriotism care se manifestă printr-o admirație sinceră,  nelimitată, necritică, pentru patria sa.


          După cum bine se vede și în cazul șovinismului a existat o mistificare, venită inițial din partea unor comedianți, apoi de la gluma fraților Cogniard s-a trecut la ceva cu totul diferit.
          Această trecere a fost favorizată de către mentalitatea "anti-națională" de sorginte extrem stângistă, care a transformat noțiunea de patriotism fervent în ceva diabolic. Aceasta este "magia" extrem stângistă, ea dă naştere unor noţiuni menite să diabolizeze duşmanii politici .

Hristos a înviat!

Spartacus Titanul vă urează Paște fericit, multă bucurie, sănătate și lumină în suflet!
          Paştele este sărbătoarea anuală ce comemorează învierea lui Iisus Hristos, învierea Fiului lui Dumnezeu. Exemplul lui Iisus Hristos de a înfrânge răul trebuie preluat de către noi românii (şi de către toţi oamenii), deoarece noi, la rândul nostru, trebuie să înfrângem răul, să zdrobim lanţurile întunericului necunoaşterii şi să devenim liberi. Libertatea se câştigă prin luptă, iar lupta se câştigă prin muncă: Roagă-te pentru a-ţi întări spiritul! Antrenează-te pentru a-ţi întări trupul! Citeşte pentru a-ţi întări mintea!

2 mai 2013

Petre Ispirescu , caimacamul Voigoride si Unirea

         Înţelegerea corectă atât a realităţii prezente cât şi cea a realităţii istorice este necesară pentru existenţa pe viitor a unui popor . O realitate istorică necunoscută, din păcate de către mulţi români este cea a faptului Mişcarea Unionistă a dus o luptă titanică pentru a înfăptui unirea. Această realitate combate modul simplist în care au fost prezentate evenimentele

Alexandru Ioan Cuza

        Unirea Moldovei cu Ţara Românească înfăptuită pe data de 24 ianuarie 1859 de către Principele Alexandru Ioan Cuza (  20 martie 1820, Bârlad - 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a reprezentat un proces complex, un război al nervilor care într-un final a fost câştigat de români .

Petre Ispirescu

         La rândul său, cunoscutul folclorist şi povestitor , Petre Ispirescu (n. ianuarie 1830, București — d. 21 noiembrie 1887) a fost activ în lupta românilor pentru independenţă şi unire . În 1858, în contextul dezbaterilor privind Unirea Principatelor Române, tipografia la care lucra Ispirescu a acceptat să imprime, fără a prezenta textul cenzurii, corespondența secretă a principelui Nicolae Vogoride (n. 1820, Iași - d. 23 aprilie 1863, București). Poliția i-a arestat pe toți participanții afacerii și Ispirescu a petrecut trei săptămâni în închisoare, pierzându-și serviciul și rămânând astfel trei luni fără lucru.

Caricatura a Caimacamului Vogoride

         Această corespondenţă secretă conţinea nişte elemente "picante" cum ar fi : banii primiţi de la Austria şi Imperiul Otoman , banii care aveau rolul de a împiedica unirea dintre Moldova şi Ţara Românească, de a falsifica alegerile şi de a-i permite caimacamului Vogoride să purceadă la  tronul Moldovei .
         După Compromisul de la Osborne, Napoleon al III-lea (n. 20 aprilie 1808 — d. ianuarie 1873 , susținut de regina Victoria a Angliei, precum și de regii Prusiei, Rusiei și Sardiniei, a anulat primele alegeri. Au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Ţării Româneşti și prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate.

Drapelul Unirii dintre Tara Românească şi Moldova

          Petre Ispirescu a primit trei săptămâni de puşcărie pentru adevăr în timp ce caimacamul Vogoride a primit bani pentru a trăda . Partea bună este că planul lui Vogoride a dat greş, iar Petre Ispirescu a fost eliberat, dar totuşi altul este motivul pentru care am ales această întâmplare . Motivul este reprezentat de către istoria care se ambiţionează să se repete deoarece şi-n prezent ne lovim de o situaţie similară în care cei care spun adevărul sunt reduşi la tăcere prin minciuni , în timp ce trădătorii sunt susţinuţi financiar şi protejaţi .
         Morala este simplă şi utilă : primul pas în încercarea de a domina un popor este infiltrarea şi cumpărarea politrucilor care din nesimţire şi lăcomie ignora interesele naţionale şi pun pe primul loc interesele lor egoiste .
        În timp ce dezrobirea unui popor se face printr-o luptă atât fizică , cât şi spirituală şi intelectuală    .