Dacii

Cum arătau dacii ?

Ei erau mai înalţi decât romanii şi în cea mai mare parte a lor erau blonzi cu ochi albaştri.

Dac

       Dacii nu erau nişte barbari ignoranţi pe care grecii i-au învăţat mai tot, dacă grecii trăiau în polis-uri, dacii trăiau în dave, dacă grecii aveau drahma, dacii aveau koson-ul.

Koson

       Dar femeile dacilor cum arătau şi care era rolul lor în societate ?

       Femeia dacă avea aceleaşi drepturi cu bărbatul, însă fiecare avea rolul său în societate, bărbatul de muncitor şi războinic, femeia de mamă şi educatoare, însă nici la capitolul militar nu stătea rău ţinând cont de faptul că în timpul regelui Oroles ( secolul II î.H ) în timpul invaziei bastarnilor datorită faptului că bărbaţii daci nu au dat randament în luptă, regele Oroles le-a pus pe femei să le facă treaba de războinici şi au făcut-o bine, bastarnii fiind învinşi .

Femeie Dacă - reprezentaţie de pe Columna lui Traian

         Tot în legătură cu femeia dacă se leagă şi mitul Babei Dochia care simbolizează unul dintre cele mai importante mituri românești. Există multe variante ale acestui mit, al cărui nume pare a proveni din calendarul bizantin, care pe 1 martie celebra Sfânta Martiră Evdokia.
         Se spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a îndrăgostit Traian, cuceritorul Daciei. Urmărită fiind de trupele lui Traian, aceasta se ascunde pe muntele sacru, Ceahlău, fiind ajutată de Maica Domnului, care o transformă, împreună cu turma sa de oi, într-o stâncă.

       Cine au fost regii daci ?

        Dromichete a fost un rege dac, care a avut curajul de a se împotrivi macedonenilor şi chiar de a-i învinge. Dromichete s-a dovedit a fi nu numai un conducător destoinic, ci şi un om bun, deoarece după ce l-a capturat pe adversarul său, regele macedonenilor Lisimah, l-a tratat ca pe un frate dar i-a spus : "Dacă îmi ceri să îţi dau apă sau mâncare îţi voi da, însă dacă vrei să-mi iei pământul şi libertatea poporului meu, nu te voi ierta".

        Un alt rege dac puternic a fost Cothleas, înfluenţa sa în regiunea Balcanică a fost atât de mare încât însăşi Filip al II-lea pentru a-şi asigura spatele a fost nevoit să cadă la învoială. Învoiala consta în faptul că fiica regelui Cothelas, Meda a devenit nevasta regelui Macedonean Filip al II - lea, şi astfel odată cu căsătoria celor doi pacea a fost încheiată, iar după moartea acestuia, ea şi-a luat viaţa, deoarece ea a fost nevasta sa preferată ( este bine de ştiut că aceasta era o tradiţie tracă, iar tracii erau poligami ).

       Regele Rubobostes, sec. II î.H , a fost de asemenea un lider capabil, întrucât sub comanda acestuia puterea dacilor a crescut, el constituind nucleul datorită căruia Burebista a reuşit să creeze ultimul mare imperiu Trac din sec. I î.H .

        Burebista își începe domnia în anul 82 î.Hr. Conform istoricului Iordanes, Burebista a moștenit o puternică uniune tribală, care s-a transformat în stat odată cu supunerea treptată a tuturor triburilor și uniunilor de triburi geto-dace către autoritatea centrală. La acest proces de unificare nu au contribuit numai factorii interni (aristocrația tribală și masa războinică, puterea și iscusința lui Burebista), ci și cei externi (creșterea amenințărilor celților și romanilor, Romaniei). Din păcate, după moartea lui Burebista, survenită în urma unui asasinat, ultimul Imperiu Trac s-a destrămat.

Burebista

        Cotiso ( 30 î.H ) a fost un alt rege destoinic al dacilor. În timpul războiului urmat de cel de-al doilea triumvirat Cezar Octiavian Augustus (n. 23 septembrie 62 î.Hr., Roma — d. 19 august 14 d.Hr., Nola)  temându-se de o posibilă alianţă dintre tracii daci şi trupele lui Marc Antoniu, Augustus i-a oferit lui Cotiso mâna fiicei sale, iar Cotiso la rândul său a oferit mâna fiicei sale lui Augustus.

        Ultimul, dar nu cel din urmă a fost Decebal ( 87 - 106 ), care după anul 87 d.H a fost investit rege al dacilor de către Duras ( 80 - 87 ). Regele Decebal a avut mai multe războaie cu romanii, care îi vor recunoaște abilitățile militare și politice. La începutul secolului III, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul roman Dio Cassius făcea regelui dac următorul portret elogios:
"Era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor."

Decebal

           Decebal a dus 3 războaie cu romanii : primul a început în anul 87 şi s-a terminat în 88. Prima bătălie din acest război a fost câştigată de către daci, însă a doua, cea de la Tapae, a fost câştigată de către romani, care pentru a înţelege mai bine tactica dacilor, s-au folosit de către mercernari de origine tracă. Al doilea război a fost cel din 101 şi 102 atunci când romanii au învins, dar victoria decisivă a avut loc în timpul celui de-al treilea război ( 105 - 106 ) atunci când un trădător le-a arătat romanilor calea către cucerirea cetăţii Sarmisegetusa, iar după această înfrângere Decebal nesuportând umilinţa sclaviei s-a sinucis.

          Datorită mistificărilor în materie de istorie, românii, în cea mai mare parte a lor, nu cunosc decât parţial istoria strămoşilor lor traci, cei mai mulţi dintre ei, datorită învăţării istoriei oficiale, cred că istoria tracilor se rezumă la Burebista şi Decebal, greşit!

          Istoria tracilor începe cu mult timp în urmă. Biblia spune că ultimul fiu al lui Yaphet a fost Tiras, iar despre el s-a spus că este părintele neamului Trac ( iar asta s-a întâmplat cu vreo două mii de ani înainte de Burebista ). Neamul Trac a fost mare şi puternic, însă împărţit într-o multitudine de triburi, dintre cele mai importante amintesc : dardanii ( fondatorii cetăţii Troia ), odrişii ( fondatorii regatului Odris ), frigienii, macedonenii ( fondatorii Imperiului Macedonean ), dacii şi geţii despre care voi vorbi acum, şi încă mulţi alţii, numărul triburilor trace ridicându-se la câteva sute.

          Este important de ştiut că dac şi get nu reprezenta nimic etnic, deoarece etnia lor era Tracă , dacii şi geţii fiind unele dintre cele mai importante triburi trace.

            Ceea ce este important de înţeles şi aplicat este sistemul social pe care l-au avut dacii, deoarece acest sistem avea nişte valori mult mai importante decât cele ale actualului sistem. Dacii erau meritocraţi, şefii lor fiind aleşi pe merit, ei trebuind să fie nişte războinici capabili şi înţelepţi. Un  popor ajuns la un astfel de nivel este unul avansat fiindcă democraţia şi mai ales meritocraţia este impracticabilă pe un popor indisciplinat şi slab, acesta este şi motivul pentru care trebuie să reînviem acest “socialism antic” al strămoşilor noştri.

           Acest  “socialism antic” consta în faptul că discrepanţele sociale nu erau mari, ei fiind împărţiţi în  două clase sociale : cea a nobililor – tarabostes ( aici intrau şi preoţii ) şi cea a ţăranilor războinici – comati. Marele poet roman, Ovidiu (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona - 18 d. Hr., Tomis, azi Constanța), spunea despre ţăranul dac că era : "C-o mână  pe armă, cu cealaltă pe plug".

        Socialismul antic al Tracilor şi implicit al Dacilor diferă mult faţă de pseudo-socialismul actual deoarece : 1 ) nu era anti-naţional, nu avea un caracter internaţionalist ( sau globalizator ) 

2 ) se baza pe nişte legi simple, în cea mai mare parte nescrise, deci automat nu susţinea birocraţia şi nici parazitismul social.

       Am observat că în prezent avem un Cod Penal extrem de mare, dar în acelaşi timp observăm că avem o grămadă de şmecheri care fentează legea, se îmbogăţesc pe spatele amărâţilor şi după aceea îşi iau tălpăşiţă. Acesta este şi motivul pentru care nu avem nevoie de sute de legi, ci avem nevoie de câteva legi bune şi eficiente.
        Religia Dacilor

        Din punct de vedere religios tracii daci deasemenea au fost evoluaţi deoarece religia lor, chiar dacă iniţial a fost politeistă, odată cu progresul şţiinţific şi religios, ei au devenit monoteşti crezând într-un singur zeu. Acest monoteism denumit Zamolxianism a reprezentat de fapt din punct de vedere spiritual, un proto-creştinism deoarece strămoşii noştri au acceptat religia Creştină fără să fie nevoie de convertire !

        Reîntoarcerea la credinţă, la tradiţie, ne va face din nou puternici !