SNC – Femeia

          Femeia reprezintă pasiunea, focul nestins ce-ţi arde în inimă , fără ea viaţa unei naţiuni nu poate exista, din această cauză ea trebuie să fie respectată şi să respecte la rândul ei. Femeia îi este complementară bărbatului, iar bărbatul, la rândul lui, este complementar femeii, atunci când femeia încetează să fie femeie, adică mamă şi educatoare (a copilului ), iar bărbatul încetează să mai fie un apărător, naţiunea se află la margine de prăpastie.

         Femeile chiar dacă nu deţin aceeaşi forţă fizică ca aceea a bărbatului asta nu înseamnă că rolul lor în istorie şi eliberarea unui popor este mai mic! Rolul lor este unul crucial fiindcă fără femei victoria nu poate fi realizabilă, fără gingăşia şi înţelepciunea femeii un popor este condamnat. Acesta este şi motivul pentru care actuala societate este croită atât de artificial încât femeia să uite de rolul ei ancestral şi anume, cel de mamă şi de educatoare a noilor generaţii.

România şi Moldova

        Mass-media alimentează cu abilitate modul de gândire negativ la adresa femeii, deoarece acolo sunt prezentate nişte anti-modele pentru românce, deoarece chiar dacă au frumuseţea specifică româncei, acele anti-modele sunt prezentate într-un mod greşit ca fiind nişte modele tocmai pentru a inversa valorile naţionale, deoarece exacerbarea materialismului şi individualismului va denatura personalitatea şi mentalitatea româncelor, singura cale pentru a schimba această situaţie negativă este cea reprezentată de promovarea adevăratelor valori, nu a celor impuse de acest sistem viciat.

       Cel mai bun mod de a schimba această stare de fapt este reprezentat de promovarea adevăratelor modele, de promovarea ideii de eroină şi de mamă, de promovarea adevăratelor femei şi cum numărul lor nu este mic va trebui să aleg doar 6 exemple din istorie ( pentru început ), pe cele mai naţionaliste şi dedicate ideii de libertate : Tomiris, Boadicea, Zenobia, Ioana d'Arc, Ecaterina Teodoroiu şi Yu Gwan Sun.

       1) Prima şi cea mai veche a fost regina tribului Trac al Massageţilor, Tomiris ( sec VI î.H ). Izvoarele antice ne vorbesc de viaţa şi faptele legendarei regine trace. Artiştii Renaşterii au imortilizat-o, iar Muzeul Luvru găzduieşte un frumos portret al reginei Tomiris. Paulus Peter Rubens şi Mattia Preti au pictat, fiecare, câte un tablou cu Tomiris. Cărţile noastre de istorie tac atunci când vine vorba de această măreaţă stră-străbunică a neamului nostru românesc. Ea reprezintă întruchiparea femeii adevărate care radiază de frumuseţe şi dragoste de familie şi neam. 

Tomiris

        Însuşi Cyrus cel Mare, cuceritorul Babilonului a fost fascinat de către această frumoasă şi curajoasă regină tracă. În „Istorii” Herodot scrie despre refuzul ei la adresa lui Cyrus: „Refuz să mă mărit cu tine şi jur pe Soare, domnul suprem al massageţilor că te voi sătura de sânge” , i-a scris aceasta.

        Prima bătălie s-a dat între o parte a armatei massageţilor, conduşi de Spargapires, fiul lui Tomiris şi armata lui Cyrus, pe fluviul Sîr Daria, în Asia Centrală, regele persan ieşind învingător l-a capturat pe Spargapires. Regina i-a cerut să-i elibereze fiul şi să nu treacă fluviul. Spargapises oripilat de gândul de a fi  batjocorit în robie s-a sinucis, iar Cirus şi-a trecut armata peste fluviu. Perşii au fost învinşi, iar regina Tomiris a cerut să fie căutat cadavrul regelui, pentru a-l decapita, avertizând astfel potenţialii invadatori despre soarta care i-ar fi aşteptat dacă ar fi încercat să-i înrobească neamul. 

         2) A doua femeie care a luptat pentru libertatea poporului şi s-a sacrificat pentru ea a fost regina celţilor, Boudica ( 90 - 61 î.H ). Descrierea acestei femei poate fi găsită în lucrările Lui Tacitus, sau Dio Cassius . 

Boudica

         Boudica era de sânge regal fiind înzestrată cu o minte ageră, soțul ei, conducătorul Prasutag, era regele icenilor, care locuiau în regiunea Norfolk de azi. Aceste pământuri, practic, nu erau sub controlul Romei, deoarece în timpul cuceririi Britaniei de către imperatorul Claudius în anul 4, icenii s-au unit cu armatele lui în calitate de aliați.

          A "tolera" independența regatelor unite era o practică romană normală cu condiția că regatul se lăsa ca moștenire imperatorului roman după moartea conducătorului curent a regatului. La fel, Legea romană permitea lăsarea moștenirii numai pe linia bărbătească. De aceea, toate încercările lui Prasutag de a păstra pe tron familia sa au fost zadarnice. După moartea sa, regatul său a fost anexat la Imperiul Roman. Pământul și averea au fost confiscate. Potrivit lui Tacitus, Boudica a fost biciuită, iar fiicele ei au fost violate.

         Această umilinţă nu va rămâne nepedepsită, în anul 61 d.H , când guvernatorul Gaius Suetonius Paulinus a condus compania pe insula Anglesey (numită de romani — Mona), care era refugiu pentru rebelii britani și cetate pentru druizi, icenii, susținuți de vecinii lor numeroși, inclusiv de trinobanți, au ridicat o răscoală. Dar romanii nu vor lăsa lucrurile să mai decurgă aşa. Suetonius și-a adunat forțele la West Midlands, pe Watling Street. Din părți, armata era înconjurată de pădure. Forțele lui numărau 10 000 de oameni, printre care era și Legiunea a XIV-a, subdiviziunea Legiunii a XX-a. Totuși, armata Boudicăi era de câteva ori mai mare decât cea a lui Suetonius, și număra peste 100.000 de oameni.

        Tacitus scrie, că Boudica își conducea armata de pe un car, adresându-se înainte de bătălie oamenilor săi cu un discurs, în care îndemna să nu fie considerată drept o regină nobilă, care se răzbună pentru regatul pierdut, ci o femeie obișnuită, care se răzbună pentru bătaia de joc asupra ei, și abuzurile împotriva fiicelor ei. Zeii erau de partea lor, o Legiune, care li s-a opus, a fost distrusă, deci le vor distruge și pe celelalte.
         Ea, femeie, era gata mai degrabă să moară, decât să trăiască ca roabă, îndemnându-i la aceasta și pe oamenii ei.
         Însă romanii, mai versați în bătălii deschise, corp la corp, s-au opus numărului prin iscusință. La începutul luptei, romanii au aruncat înspre Briți, care se îndreptau înspre ei, mii de sulițe. Soldații romani, care-și epuizaseră deja sulițele, distrugeau a doua linie de Briți. Nesuportând atacul, briții au luat-o la fugă, dar calea de retragere le-a fost blocată de carele familiilor lor. Astfel, romanii i-au ajuns și i-au distrus.
Tacitus scrie că, văzând înfrângerea, Boudica a luat otravă neacceptând viaţa de sclavă.

        3) Zenobia  (240 – c. 274) a fost a treia regină a Imperiului Palmyrez ( 269 - 274 ). Imperiul Palmyrez, având centrul în Siria de azi, a devenit o forţă în sec III d.H . Motivele care au dus la apogeul Regatului Palmyrez au fost multiple : primul este reprezentat de aşezarea geografică, Palmyra fiind aşezată între Imperiul Roman şi cel Part, ea având avantajul de a juca rolul de intermediar între aceste două puternice Imperii şi să controleze rutele comerciale, al doilea este reprezentat de aspectul militar, Palmyra iniţial a fost considerată de către Imperiul Roman o zonă de tampon între el şi puterea partă, însă odată cu înfrângerea de la Edessa suferită de către romani din partea persanilor sassanizi, puterea Palmyrei a crescut datorită ajutorulul primit de la romani, iar regele palmyrez Odenath a reprezentat salvarea romană în acea zonă după această înfrângere.

Zenobia

         Însă odată cu moartea lui Odenath din anul 269 d.H, soţia sa, Zenobia, nu s-a mulţumit doar cu statulul de aliat al Imperiului Roman, deoarece ştia că la un moment dat libertatea poporului Palmyrez ar fi fost luată de către romanii care ar fi redevenit puternici. Cum cel mai bun mod de a te apăra  este să ataci, Zenobia nu a stat mult pe gânduri şi a trecut la acţiune, atacând Egiptul care la vremea aceea juca rolul de grânar al Romei. Prin această acţiune ea spera să le taie romanilor căile de aprovizionare. Însă noul împărat roman prin ale cărui vene curgea sânge trac şi anume, Aurelian, după ce a terminat cu problema invaziilor barbare din centrul şi estul Europei, şi-a îndreptat atenţia către cea care a avut curajul să înfrunte Roma. În anul 272 Aurelian a reînceput recucerirea teritoriilor romane cucerite de către palmyrezi.  În anul 273 s-a dat bătălia decisivă între romani şi palmyrezi, soarta armelor le-a fost favorabilă romanilor lui Aurelian iar palmyrezii au fost înfrânţi. Aurelian, după ce a înfrânt-o pe Zenobia, a tratat-o frumos, ca pe o adevărată femeie, oferindu-i o viaţă liniştită după ce a capturat-o, oferindu-i ei şi fiului ei, un domeniu în jurul Romei.

        4) Ioana d'Arc (Joan of Arc sau Jeanne d'Arc) (n. 6 ianuarie 1412 – d. 30 mai 1431) a fost eroina neamului francez, ea a reprezentat strigătul de luptă şi libertate al neamului francez. Fecioara din Domremy a demostrat faptul că acolo unde bărbatului i-a pierit încrederea în Dumnezeu şi Naţiune, femeia a putut să salveze o naţiune de la pieire.
         La vârsta de 13 ani, Ioana d'Arc începe să audă voci care îi comandau să meargă la Bourges și să salveze regatul. În anul 1428, locuitorii din Domremy fug din fața armatelor anglo-burgunde, care dau foc bisericii, Ioana fiind martoră la violarea și uciderea surorii sale, Catherine, de către soldații englezi. Vocile, pe care numai ea le auzea, devin imperative. Reticentă până atunci, se hotărăște să-i mărturisească unchiului său că primește ordine misterioase să meargă să elibereze regatul. Acesta o duce la castelanul de Veaucouleurs, Robert Bedricourt, un fidel al casei de Valois. Sceptic la început, căpitanul se lasă convins până la urmă. Îi dă un cal, o mică escortă, veșminte bărbătești și o scrisoare de recomandare pentru a se putea apropia de Delfinul Carol .
          În februarie 1429, tânăra Ioana d'Arc - acum în vârstă de 16 ani - pornește spre Chinon. Anturajul Delfinului încearcă să-l convingă că demersul ei poate fi o capcană. Soacra acestuia, Yolande d'Aragon - care avea o mare influență asupra sa - insistă s-o primească, pentru că auzise de "puterile" Ioanei. Carol hotărăște să o pună la încercare. Fata îl recunoaște "după un semn" și îi dezvăluie patru profeții.
Timp de trei săptămâni este interogată de prelați și teologi care încearcă să verifice dacă spune adevărul. Dată pe mâna moașelor, pentru a confirma dacă este virgină, cum pretinde, Ioana spulberă orice îndoială asupra sa. I se dau armură, stindard și escortă. Cât despre spadă, unii spun că i-ar fi dat-o căpitanul de Veaucouleurs, iar alții susțin că ar fi găsit-o în biserica Sainte-Catherine-de Fierbois, după cum îi indicaseră vocile.
         Oamenii de arme acceptă să i se supună. Istoricii apreciază ca uluitor faptul că tânăra se face ascultată de bărbați ce nu au obișnuința disciplinei. Venirea ei îi redă încrederea Delfinului, care aștepta impasibil căderea Orleansului, aflat de multă vreme sub asediul armatei comandate de Talbot. Conform legendei, la 29 aprilie, Ioana intră în oraș, alături de Dunois. Peste cinci zile cade unul dintre puternicele forturi pe care englezii le construiseră pentru blocarea Orleansului. La 7 mai, fata constrânge șefii militari francezi, mai mult decât sceptici, să ordone asaltul unei noi fortificații care stopa accesul pe podul Loarei. Rănită la umăr de o săgeată, conduce, totuși, asaltul. Cu stindardul în mână, comandă soldaților să "spargă" fortăreața. Se supun și succesul nu întârzie să vină. A doua zi, Talbot ridica asediul.
          Dar adevărul istoric dezvăluit recent este altul: Ioana ajunge la Orleans la o săptămână după ce englezii ridicaseră asediul. Legenda continuă: Vestea împlinirii primei profeții a Ioanei este răspândită în întreaga Franță. Toată lumea vede în acest prim triumf semnul că este trimisul lui Dumnezeu.
          Însă Fecioara din Orleans nu face aceeași impresie asupra englezilor. Ei râd mai ales când, înainte de fiecare bătălie, le trimite mesaje de curtoazie, prin care le cere să plece de bună voie acasă. Este pentru prima oară, după multă vreme, când trupele franceze îi înving pe englezi, reușită cu consecințe psihologice profunde. Victoriile se țin lanț. La 18 iunie, la Patay, armata engleză, condusă de Falstaff și Talbot, este din nou înfrântă.
          Ioana îl convinge pe Delfin să profite de avantajul obținut și să accepte să-l conducă la Reims, pentru a fi uns rege, după cum i-au comandat  vocile . În pofida sfaturilor înțelepților, ale prudenților și intriganților, se supune planului său. După 15 zile de călătorie triumfală, Ioana și Delfinul intră în Reims.
          Carol al VII-lea este uns rege în prezența ei și a stindardului. Se împlinește a doua profeție. Arhiepiscopul Regnaud de Chartres îndeplinește ritualurile solemne. Ungerea alungă ultimele îndoieli asupra legitimității Delfinului și este esențială pentru ca poporul să-l considere singurul și adevăratul suveran. Ioana d'Arc vrea să profite de elanul popular și să continue lupta, pentru a-i alunga din întreaga țară pe englezi. Însă regele tergiversează. Yolande d'Aragon îl sfătuiește de această dată să nu o mai sprijine. Carol al VII-lea semnează un acord cu anglo-burgunzii pentru încetarea momentană a ostilităților. Încep eșecurile pentru Fecioara din Orleans. Participă la o serie de lupte fără glorie. Se spune că "vocile" încetaseră să-i mai vorbească, după ungerea regelui. Ducele de Burgundia asediază Compiegne în anul 1430. Ioana vine în ajutorul orașului. La 24 mai, este făcută prizonieră de către un cavaler burgund, care o capturează în timp ce încearcă să iasă din încercuire. Eroina pune la cale o evadare, însă Jean de Luxembourg o vinde regelui Angliei, care o închide la Rouen. Carol al VII-lea nu o ajută, cu toate că ea este convinsă că o va răscumpăra. Este acuzată de erezie de către Universitatea din Paris, care cere să fie judecată de tribunalul Inchiziției. La 24 mai 1431, în cimitirul din Rouen, fata semnează printr-o cruce (nu știa să scrie) actul de abjurare. Se spune că ar fi fost mințită că hârtia conține altceva. Cert este că, două zile mai târziu, fecioara din Orleans retractează. Este arsă pe rug, la 30 mai, în piața Vieux-Marche din Rouen. Moare strigând numele lui Iisus Hristos, convinsă că și-a îndeplinit misiunea.
        Ipocriţii anti-francezi spuneau că ea nu a avut inspiraţia Divină pentru a elibera Franţa, ci era schizofrenică, dar la ce să te aştepţi din partea unor oameni necredincioşi care nu cred în Revelaţie ? 

        5) Ecaterina Teodoroiu ( 1894 - 1917 ) a fost o amazoană modernă care s-a identificat cu rolul de naţionalistă, fiind reprezentativă pentru imaginea româncei în istorie, ea demonstrând că există şi femei care nu aleg calea uşoară, ci o aleg pe cea grea, a luptei şi a sacrificiului.

Ecaterina Teodoroiu

          Primul imbold a apărut încă din momentul în care a venit la București și s-a înscris la Școala de Fete, apoi s-a înrolat drept cercetaș. Imediat ce România a intrat în Primul Război Mondial, Ecaterina participă pe front ca soră medicală. După moartea fratelui ei, Nicolae, căzut pe front, Ecaterina decide că trebuie să slujească țara în locul lui.
          În 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu. Trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică, iar soldatul Ecaterina Teodoroiu a fost în primele linii. Satisfacțiile și durerile se succed în contextul situațiilor dramatice de pe front, agravate în iarna anului 1917 şi de epidemia de tifos exantematic. Ecaterina este răsplătită pentru curaj cu diferite distincții militare și ridicată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton de infanterie. Era un bun conducător de luptă. Toată lumea o iubea și o respecta. Odată, când a căzut prizonieră, Ecaterina era păzită de un sergent neamț. În drumul spre comandamentul german, văzând ca nu reușește să-l convingă să-i dea drumul, Ecaterina s-a aplecat cu un gest fulgerător, a luat revolverul unui ostaș mort și l-a îndreptat către sergentul neamț. Luat prin surprindere, el a predat arma și a ridicat mâinile, iar Ecaterina l-a capturat și l-a dus la comandamentul trupelor romane, ca prizonier.
         La 22 august 1917 a avut loc bătălia de la Varnița și Muncelu. Acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare este oprită de Armata Română cu pierderi grele. În cursul acestei bătălii, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. A fost împușcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte băieți, sunteți cu mine!” A fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitionești, județul Vrancea. Osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Tg. Jiu în mormântul monument din centrul orașului.
         Dumnezeu s-o ierte şi exemplul ei să fie un model pentru româncele care vor să-şi salveze ţara, ele trebuie să conştientizeze faptul că lupta de acum este mult mai complexă, dusă la un nivel psihologic şi intelectual, lupta de acum nu mai este doar fizică !

        6) Yu Gwan Sun ( 15 martie 1902 - 12 octombrie 1920 ) este considerată ca fiind eroina neamului coreean, deoarece la o vârstă fragedă ( 18 ani ) a avut curajul să-şi dea viaţa pentru naţiunea ei.
        Ea a fost o studentă şi organizatoare a marşului de 1 martie, un marş patriotic pentru independenţa Koreei, marşul fiind organizat împotriva dominaţiei japoneze din Koreea. Puternica credinţă în Dumnezeu şi dragostea pentru neamul ei au făcut din ea un lider demn de urmat.

Yu Gwan Sun

         Atunci când şcolile coreene au fost închise, în urma unui ordin emis de către guvernul japonez, s-a întors la casa ei din Jiryeong-RI (acum Yongdu-ri). Acolo, împreună cu familia ei, a început să trezească sentimentul patriotic, în inimile coreenilor, împotriva ocupaţiei japoneze. Ea a planificat, de asemenea, o demonstraţie pentru independenţă, care a inclus persoane din unele oraşe vecine, Yeongi, Chungju, şi Jincheon. Demonstraţia a fost programată să înceapă în prima zi a lunii martie 1919, la ora 9:00 in Piata Awunae. Aproximativ 2.000 de demonstranţi au strigat, "Trăiască independenţa koreană!" ("대한 독립 만세"). Poliţia japoneză a acţionat în forţă şi în aceeaşi zi, Yu a fost arestată împreună cu alţi demonstranţi. Ambii părinţi ai lui Yu au fost ucişi de către poliţia japoneză în timpul demonstraţiei.
        După ce a fost capturată de japonezi şi dusă în închisoarea din Cheonan, acolo, a fost condamnată la 7 ani de închisoare. În timpul detenţiei, ea a continuat protestul pentru independeţa Koreei, japonezii pentru a-i frânge elanul patriotic au maltratat-o până când au omorât-o, ultimele ei cuvinte fiind: "Chiar dacă îmi rupeţi unghiile, nasul sau urechile, această durere este mult mai mică decât cea a pierderii naţiunii mele ".
        După moarte trupul ei a fost înapoiat şcolii din care provenea. În anul 1962 a primit postum premiul pentru Independenţa Koreei. 
 
       Aceste şase femei au făcut istorie prin curajul de care au dat dovadă, credinţa nestrămutată şi dragostea pentru neamul lor, ele au fost dovada faptului că femeia are puterea de a deveni salvatoarea unui neam, are puterea să rupă lanţurile sclaviei, lanţuri care îi sugrumă mama ancestrală şi anume Naţiunea.
       Femeia a avut puterea şi are puterea să elibereze un popor îngenuncheat, ea doar trebuie să-şi descopere forţa interioară de a fi nu numai mama unui prunc, ci mama unui întreg popor !

Tracismul Macedonenilor - Tracul Alexandru cel Mare

 Cand vine vorba de importanta stramosilor nostri traci, un exemplu edificator il reprezinta imperiul macedonean. Si in acest caz influenta traca a fost decisiva, chiar daca se spune ca imperiul macedonean a fost unul grec. Iar pentru a demonstra veridicitatea spuselor mele trebuie sa ma intorc la originea poporului macedonean.

Polybios (istoric si om politic grec,cca 200 – 128i.H) spunea ca:

"Macedonians and Thracians were originally omogenes, i.e. people of the same nation, stock or race" (Polybios - Book XXIX.6.2.) .

 In traducere: "Macedonenii si tracii erau omogeni la origini, un neam, o rasa".

  Dar aceasta afirmatie poate fi perceputa ca generala , din aceasta cauza voi prezenta „problema” originii macedonene si din punct de vedere etnic.

  In secolul 6.i.H componeta etnica a statului macedonean era urmatoarea: 50% traci,30% iliri si doar 20% greci (in plus pentru cei ce nu stiu, ilirii erau un neam inrudit cu tracii, este adevarat ca Macedonia era un stat mai mixt insă ce este important de retinut este ca elementul tracic era dominant!) si avand in vedere ca in anul 439 i.H regatul macedonean este invadat de tracii lui Sitalces, iar independenta si-a castigat-o in timpul domniei lui Filip al-II-lea, care pentru a o obtine se casatoreste cu Meda, o printesa geta ( traca la randul ei ),fiica regelui Cothleas. Relatia dintre cei doi a fost una extrem de stransa deoarece atunci cand Filip a murit si Meda a trecut in lumea cealalta comitand suicid.

Filip al II - lea

 Dar acest comportament chiar daca pare ciudat, el reprezinta o traditie tracica.

 In cultura traca, barbatul putea sa isi ia mai multe neveste insa doar una, preferata lui , avea „onoarea”de a muri odata cu el . Ma indoiesc de faptul ca macedonenii ar fi capatat obiceiurile trace, din cauza ca ele erau puse in practica numai in grupuri restranse, nu erau expuse lumii exterioare ne-tracice. Raspunsul plauzibil este urmatorul : macedonenii nu au preluat obiceiurile trace deoarece ei deja le aveau! Iar asta demonstreaza apartenenta lor la neamul tracic.

 In al doilea rand, ca sa demonstrez aparteneta macedonenilor la neamul tracic, trebuie sa fac niste paralele legate de tactica militara.

Falanga

  Dupa cum am mai spus grecii foloseau tactici care includeau rigiditate si arma lor principala era infanteria grea, armele care erau utilizate de la distanta gen : arcurile si prastiile de asemenea nu reprezentau interes, iar cavaleria era folosita doar pentru recunoastere.

  De partea cealalta, macedonenii erau total diferiti, tacticile lor aveau caracter tracic deoarece : regiditatea era inlocuita cu mobilitatea, cavaleria avea un loc fruntas (pana si grecii spuneau ca aceasta era formata din "barbari" ) si in plus purtau coifuri si armuri trace, peltastii si prastieri aveau de asemenea un rol important(tracii erau considerati cei mai letali sulitasi,iar peltast insemna sulitas), comandantii de falanga macedoneana aveau coifuri incovoiate tipice pentru traci, iar infanteristii din componenta falangei pe langa lance, in lupta de aproape foloseau Romphaia, sabia curbata arma de asemenea specifica tracilor (se stie ca grecii foloseau sabii drepte!).

Calaret macedonean

  Pentru scepticii care ar putea spune ca acel tip de armura nu era trac, atunci sa verice specificul armurii grecesti, care oferea protectie insa limita mobilitatea, in contrast cu acest tip de armura, cea traca era confectionata din solzi de hotel captusiti cu piele groasa. Exemplu cel mai elocvent il reprezinta armura purtata de catre împaratul tracilor uniti,Alexandru Macedon.

Alexandru cel Mare

   Intr-un spirit realist Nicolae Iorga, marele nostru istoric, spunea ca " nenorocul ni se trage de la Alexandru cel Mare, care în loc sa-si ridice privirile spre Miaza-noapte si sa uneasca toate neamurile tracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lasat atras în orbita civilizatiei mediteraneene si, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia . Tracii care, dupa spusa lui Herodot, erau ”cel mai numeros popor” au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra în istoria universala ca factor autonom ".

  Ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin împaratii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului. Dar Nicolae Iorga a înteles admirabil consecintele îndepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care îl constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator în Istorie. Politiceste Tracii au pierit fara urmasi…insă după cum bine stim ei există si azi.

Razboinici macedoneni

   Este interesant cum inainte (ma refer la secolul 4.i.H) grecii ii considerau pe macedoneni barbari, iar acum, in prezent isi aroga apartenenta macedoneana.

Se stie ca grecii utilizau termenul de „barbar”pentru cei de alta natiune! Acum partea amuzanta este urmatoarea, cei care ii considera pe macedoneni, greci, spun ca de fapt grecii ii considerau pe macedoneni semi-barbari! Este bine de stiut ca notiunea de semi-barbar nu exista!

   Insa aceasta „grecizare” a macedonenilor este promovata si mediatic, filmul Alexander straduindu-se sa para „true”. In cadrul filmului,inainte de batalia de la Gaugamela, 331, Alexandru Macedon din film, isi imbarbata soldatii spunandu-le sa lupte pentru Gloria Greciei!?!?, asta este doar una dintre marile greseli ale filmului.

   In cadrul aceluiasi film producatorii au facut”greseala” de ai imbraca pe soldatii macedoneni in uniforme specifice macedonenilor, iar cei care vor sa se convinga de veridicitatea spuselor mele trebuie doar sa priveasca cu atentie costumatiile soldatilor macedoneni din film si sa faca o comparatie intre ele si costumele trace, facand aceasta comparatie veti observa ca nu exista diferente.

   In primul rand Alexandru Macedon putea sa spuna doar : Glorie Traciei sau Glorie Macedoniei! Mi se pare ciudat ca un imparat sa strige inainte de o mare batalie numele unui popor care pe langa faptul ca odata cu moartea tatalui sau s-a razvratit si in plus fata de acest lucru,un imparat nu striga pe campul de lupta numele unei natiuni infrante de el! Este absurd!

   In plus grecii tineau atat de mult la Filip al II-lea,implicit la Macedonia incat,dupa moartea acestuia s-au rasculat impotriva macedonenilor sub conducerea lui Demostene (384 – 322.i.H) incercand sa-l detroneze pe noul incoronat, Alexandru, viitor cel Mare (356 – 323.i.H).

 Este interesant cum inainte grecii luptau impotriva macedonenilor, iar acum si-i revendica ,iar tracii cei care nu acceptau sa fie sub sceptrul unui alt neam, au insangerat campurile de lupta de la Issos (333.i.H),asediul Tyrului (332.i.H) si nu in ultimul rand Gaugamela (331.i.H) pentru victoria macedoneana.

 In concluzie macedonenii erau un popor trac cu influente grecesti,nu invers, Noi Românii trebuie sa fim mandrii de stramosii nostri traci si sa le urmam exemplul!!

Vlad Tepes - Erou sau vampir?

       Evident că prima variantă este cea adevarată. Acum voi explica de ce este şi a fost un erou. De ce încă mai traieste în inimile a milioane de români şi cel mai important dintre de ce-uri,de ce în lumea exterioară ţării romanesti,el a fost perceput ca un duşman sau mai mult decat atât, un diavol .                                                                                                                          

       In primul rand el nu putea fi un diavol deoarece diavolii nu apără crucea şi nici nu postesc! Chiar dacă prefer sa pun răul in faţa,voi aduce argumente care să intarească opinia pozitivă despre Vlad Tepes. Înainte de a vorbi despre el,trebuie sa ii prezint biografia.                                                                         

Vlad Tepes

                                               

        Vlad al 3-lea „Tepes” s-a nascut in anul 1431 in cetatea Sighisoara din Transilvania ca fiu al lui Vlad Dracul şi al unei nobile transilvanene. Porecla de „Dracul” venea de la ordinul cavaleresc din care facea parte,ordin denumit Draco, adică al dragonului (este atât de interesant cum urmaşii tracilor au luptat sub acceasi stemă,cea a dragonului).                                                                                

        Vlad Tepes a fost casatorit de 3 ori : intai cu o nobila transilvana, Cnaejna Bathory,apoi cu Iustina Silaghi a Moldovei şi apoi cu Ilona Nelipic, verisoara lui Matei Corvin. A avut 5 copii,patru baieti şi o fată: Radu si Vlad din prima casatorie,Mihail si Mihnea cel Rau din a doua,si Zaleska din a treia.                                                           

        Vlad „Tepes” a fost crescut de catre parintii sai până la vârsta de 11 ani, iar dupa aceea a fost luat de otomani şi dus la curtea imparatului Murad. Acolo a stat timp de 6 ani în care s-a antrenat şi s-a perfectionat in lupta cu sabia(iataganul), el devenind unul dintre cei mai redutabili spadasini ai sultanului, pe lângă acest fapt, el şi-a însuşit limba turcă pe care o stapanea la perfecţie. Principala problemă a şederii sale a fost reprezentată de procesul de islamizare la care erau supuşi toţi tinerii trimisi ca tribut. Vlad a fost mai puternic decat ceilalţi si implicit mai puternic decat fratele sau, Radu, datorită faptului că a ramas creştin, acesta a fost si motivul pentru care a fost torturat de oamenii sultanului. Dar tocmai această ambiţie şi neştirbita credinţă în Dumnezeu chiar daca l-a inceput i-au adus ura conducatorului otoman, cu timpul ura s-a transformat în apreciere, rezultată din ajutorul militar şi material care i-a fost oferit pentru a prelua tronul Ţarii Româneşti în anul 1448, la doar 17 ani. Vlad reuşeşte sa ajunga voievod, însă este detronat repede de catre o revolta a boierilor, revolta probabil sustinuta de catre Iancu de Hunedoara. Partea rea a fost ca Vlad a pierdut tronul, însa cea buna a fost ca el n-a uitat de nesupunerea boierilor şi apoi, când a fost repus în funcţie a răzbunat tradarea lor utilizand metoda de la care şi-a tras şi porecla de Ţepeş.                                                                                     

     În continuare Vlad aplică aceeaşi tactică şi reuşeşte să preia tronul în anul 1455. Odată cu preluarea puterii, el a pus în aplicare o serie de reforme menite să modernizeze sistemul de conducere al Ţării Romaneşti. Una dintre acestea a fost aceea a slabirii puterii boieresti şi formării clasei de mijloc formate din mijlocul taranilor,in paralel cu deposedarile boierilor urmează şi deposedarile bisericeşti, iar pământurile respective au fost impartite poporului (Voievodul nu a vrut sa distruga institutia bisericeasca ci doar sa creeze un echilibru deoarece mai mult de 80% din pamanturile tarii erau detinute de boieri si clerici,iar poporul avea prea puţin) . Tocmai din aceasta cauza poporul l-a iubit ca pe un erou în timp ce boierii şi anumiţi clerici avizi de putere l-au considerat o faptură a diavolului. Această atitudine a fost alimentata si de o intamplare extrem de crudă din punctul unora de vedere, în timp ce pentru alţii a reprezentat infaptuirea dreptăţii. In acea intamplare este vorba de ospaţul organizat de Voievod „în cinstea boierilor”. Evident ca ospăţul era doar parghia prin care dreptatea putea fi infaptuită. Boierii muşcând momeala , manaţi de lacomia caracteristică au venit la ospaţ. Voievodul a fost un oaspete nemaipomenit oferindu-le cele mai alese bucate şi vinuri.                                                                                                              

        În timpul ospăţului, boierii, au fost intrebaţi cam câţi voievozi au cunoscut pe parcursul vieţii lor. Părerile lor difereau,unii spuneau 5,alţii 7,alţii 9,această nesiguranţă şi nonşalanţă i-a semnalat lui Vlad că ceea ce credea despre boieri este adevărat adică faptul că erau niste paraziţi care trăiau pe urma muncii altora. Imediat după terminarea discuţiei, gărzile Voievodului au intrat în sala şi i-au ucis pe acei boieri corupti.Chiar dacă unii dintre ei au cerut indurare, au fost trataţi cu aceeaşi „bunavoinţă”cu care ii tratau ei pe cei din clasele inferioare. O soartă similara cu cea a boierilor au avut-o si celelalte elemente negative ale societatii printre care hoţii şi trădătorii. Interesant este ca hotia si tradarea au fost starpite intr-un singur an(ce ne-ar mai trebui un Vlad Tepeş) !                       

        Datorită eficacităţii durelor metode folosite de Voievod, o parte din boieri rămaşi s-au rasculat sub conducerea lui Albu cel Mare. Răscoala a fost înfranta langa Targovişte iar rasculatii care au supravieţuit luptei au fost trasi în ţeapă. După aproximativ o saptamana de la aceasta intamplare,o alta revolta a fost pusa la cale pentru al detrona pe Vlad. De această dată, răzvratirea a fost pusa la cale de otomani în colaborare cu cancelarul domnesc, Cantabolin.                                         

        Planul acestei acţiuni mîrşave era urmatorul : o armata de 5000 de otomani în frunte cu Cantabolin îl astepta pe Voievod la ieşirea din Tragovişte deghizaţi în negustori. Vlad Tepes n-a ştiut de această conspiraţie, dar din instinct, la iesirea din Targovişte şi-a luat şi garda personala, numarand 500 de soldati. Odată cu parasirea Curţii Domneşti, armata otomană inaintă în linişte pentru al prinde pe Voievod în ambuscadă, insa din fericire,ei au fost observati şi românii au trecut la un atac furibund, zdrobindu-i pe inamici, iar cei rămăşi în viaţă au fost traşi în ţeapă la ieşirea din oras pentru a-i intimida pe cei care ar fi vrut să ameninţe graniţele ţării. Cantabolin a primit o pedeapsa un pic mai specială, padurea celor trasi in teapa, fiind tras într-o teapa mult mai lungă .

                                                                                   

         Dupa aceasta întamplare , Vlad pentru a pedepsi agresiunea otomană, a început sa atace cetăţile otomane din nordul Bulgariei, cucerindu-le apoi şi luând un numar însemnat de prizonieri. În urma acelei expediţii, numarul otomanilor capturaţi a fost de 20.000. Prizonierii au fost traşi în ţeapă. După punerea în practică a acestei acţiuni temerare şi agresive, numai rostirea numelui de Vlad,a devenit atât de terifiantă pentru otomani încât s-a ajuns la mituirea sultanului pentru obtinerea unui teritoriu mai bun, Bulgaria devenind cosmarul oricarui otoman, iar guvernatorii zonei respective se zbateau să scape de acest „privilegiu”.                                                                                                            
    Românul, pe lângă ordinea internă pe care a impus-o, uneori cu forţa, a intreprins şi actiuni externe de anvergura. În anul 1457, îl ajuta cu arme şi bani pe Ştefan, viitorul Ştefan cel Mare, pentru a lua tronul Moldovei.

   Mehmed al 2-lea „Cuceritorul Constantinopolului” a devenit stupefiat de rezistenţa Românului şi din aceasta cauză, pentru a-l impresiona trimite niste emisari care trebuiau să-l ameninte cu moartea pe Voievod. Vlad nu se lasa impresionat şi ordona tragerea în teapa a acestor emisari. Sultanul afland de o asemenea indrazneală pregateşte o imensa armată, numarand 200.000.(mai multi decat cei care au fost sa asedieze Constantinopolul) pentru a-l pedepsi pe bravul Român. Vlad aflând de intenţiile otomanilor trimite batranii,copii si femeile în munti, iar toti barbatii capabili să ţină o armă în mană au fost incurajaţi să vină în armată.
     Pentru respingerea atacului otoman Voievodul a apelat la tactica pamantului pârjolit.                                                                                                        

    Marea armată otomană în frunte cu sultanul intră în ţara, însă observă că locul este pustiu şi din această cauză inaintează până la Cetatea Domneasca pentru a forţa o batalie decisivă. Dar şi de această dată rezultatul este unul negativ. Nevazând ţipenie de om  Mehmed al-2-lea se simte în siguranţa si ordona armatei sa-si amplaseze tabara.                                                                             

      Voievodul află de amplasamentul taberei otomane şi decide sa acţioneze într-un mod extrem de original şi anume printr-un atac de noapte. Pentru a pune planul în aplicare pleacă în tabară inamică deghizat în negustor pentru a afla unde este cortul sultanului. După această acţiune temerară, Vlad strânge un mic contingent de soldaţi, deghizaţi de asemenea în otomani şi odată cu lăsarea întunericului lansează un atac furibund.
   Această ofensivă este cunoscută în istorie sub numele de Atacul de Noapte.                                                                                                                                                                                                                                                                      

  Mica oaste romanească întra în tabara adversă şi face mare prăpăd ucigând otomanii cu miile, însa ei trebuiau sa-l ucida pe sultan. Din fericire pentru principele otoman, el nu se afla în cortul imperial în timpul acţiunii, în locul lui se aflau doi dintre cei mai buni generali ai săi care nu au avut norocul suveranului si au fost ucisi de catre romani.                                                                                   

     Actiunea romanilor a fost rapida si fatala,dupa plecarea lor otomanii inca se ucideau intre ei crezand ca romanii erau inca acolo. Dupa ce situatia a fost stabilizata,sultanul a inaintat si a ocupat Targoviste in speranta ca ii v-a prinde pe indraznetii valahi,dar tinand cont ca locul era pustiu se retrage cu armata decimata si cu mandria ranita la sud de Dunare. Partea amuzanta a fost ca odata ajuns intr-un loc sigur, sultanul i-a obligat pe scribi să spună ca de fapt ar fi caştigat lupta, însa asta a fost doar o masură disperată folosită pentru a spala obrazul patat cu sânge al imperului colosal pe care il conducea.                                                                                                               

      Soarta a fost ironica si cu bravul nostru Voievod deoarece chiar dacă şi-a salvat ţara şi indirect a salvat Europa de islamizare, el nu a fost tratat ca un erou . Această victorie i-a adus invidia monarhului român care conducea regatul ungar, Matei Corvin. Invidia era combinata cu frică,o frică alimentată de pericolul reprezentat de Valahia(Tara Romaneasca)care treptat devenea o putere in regiune.
        Pentru al înfrange pe Vlad, monarhul ungar urzeşte un plan mârşav,care avea două componente de bază :       1.Prima dată trebuia să-l denigreze pe Român printr-o scrisoare mincinoasă adresata papei în care îl prezenta pe Vlad ca pe un diavol, acuzandu-l de o sumedenie de pacate pe care nu le-a comis.

        2.Partea a doua a planului era reprezentată de un banchet dat „în cinstea” victoriei creştinilor, însă petrecerea respectivă era doar un pretext pentru al prinde pe eroul nostru. Din pacate bunul Roman,crezând ca lumea este la fel de corectă ca el pica în capcana lui Matei, mergând la banchet. Deîndată ce intra în sala cupricina, în loc sa fie primit cu urale este inconjurat de soldati,maltratat si in teminta aruncat. (Cata  marsavie!). Dupa intemniţarea lui Vlad, monarhul ungar duce o ampla campanie de discreditare a celuia din urmă. În aceasta ecuaţie politică este inclus şi papa care de asemenea cade în plasa crezând calomniile lansate de Matei Corvin. Ca mai apoi sa il excomunice pe Vlad Tepes.Tocmai din acest moment Vlad „Tepes” devine pentru o lume intreagă Dracula,vampirul insetat de sange.                                                                                        

       Se pare ca propaganda era prezenta si in evul mediu,propaganda lansata pentru a discredita si a slabi puterea Tarii Romanesti.De la propaganda ungara care il prezenta pe Vlad ca pe un diavol pana la „capodopera” lui Bram Stoker a fost nevoie de aproximativ 300 de ani. Europa devenea terifiata de acest personaj prvindu-l ca pe un criminal,insa daca situatia era analizata in amanunt,acel „vampir” a luptat pentru libertatea si puterea neamului sau.                                                                                                   

       Tinând cont de faptul că nu avea nici un aliat veritabil, Vlad simţindu-se singur, trebuia să găsească o metodă prin care sa işi înfranga duşmanii, să le distrugă moralul, el nu a dat ordinul de a trage în ţeapă adversarii doar de dragul de a trage în ţeapă! Dar se pare ca lumea vedea numai parţile negative şi pleacă urechile la calomnii. Din această cauză propaganda lansată de Matei Corvin s-a propagat şi a ajuns până în Anglia. De acolo s-a insipirat scriitorul britanic Bram Stoker. El a a facut rost de informaţiile necesare din Royal Library din Londra, unde a gasit gavuri săseşti datând din secolul 15,ce se gaseau in colectiile de la British Museum,in care Vlad Tepes era descris ca un monstru, un vampir care bea sangele oamenilor şi un mare amator de cruzimi (există si desene care il prezinta luand pranzul in timp ce oamenii erau pusi in teapta).Autorul a avut acces si la cartea Hitory of Moldavia and Walachia scrisa de J.C.Engele, lucrare care deasemenea il descrie pe Voievod ca pe un tiran. De aici a pornit ideea ca printul Valahiei ar fi fost eroul perfect pentru rolul de Dracula. 

    Dar şi pentru acele prezentari sangeroase există o explicatie logica. Respectivele documente erau de provenienta săsească, iar saşi în acea perioada îi erau ostili Voievodului nostru datorita unor divergente care tineau de comerţ. În timpul lui Vlad , unii negustori saşi încă mai furau (ţinând cont de faptul ca aveau multe avantaje fiscale,profitau din plin de pe urma acestora). Oricine stie cum era pedepsit furatul in vremea lui Vlad! Însă el pe langa ca i-a pedepsit pe vinovati,datorită nesupuneri lor,a retras şi avantajele fiscale ale conaţionalilor lor.                                                                                                                                                                   Cand vine vorba de presupusa pofta de sange a printului Valah,trebuie sa cunoastem faptul ca totul a fost doar propaganda!Vlad Tepes nu a fost un tiran,el doar a dus corectitudinea la un nivel superior.A modernizat institutiile tarii scazand puterea nobilimii corupte care oricand putea vinde poporul pentru o „punga de galbeni”.In vremea aceea parazitii care se hraneau din truda altora au fost tratati ca atare. Vlad Tepes nu vroia sa fie o simpla marioneta a intereselor straine,el vroia sa conduca singur si sa aduca tara pe calea cea buna,iar toti cei care i-au stat in cale din interese materiale au fost eliminati(este bine de stiut ca daca nu ii elimina,il eliminau ei pe el).                                                                                                         

  Sfarşitul acestui valoros Român a fost unul trist, el fiind ucis miseleşte,din cauza „Argintilor” in 1476,intr-un complot pus la cale de boierii lacomi și de fratele sau,Radu cel Frumos, plătiţi de puterile vecine(Regatul Ungar si Imperiul Otoman). Vlad Tepeş a fost şi este un erou datorita luptei sale pentru libertate şi dreptate. Dusmanii lui l-au omorat fizic, însa nu şi-au dat seama ca ei defapt l-au facut nemuritor în conştiinţa românilor, în timp ce ei vor fi perceputi mereu ca niste lasi,avari,ancorati in materialism şi mai ales trădători de neam .                                                                                                                                

Terorism "democratic" in Siria

Nu de puţine ori istoria cercetată într-un mod corect a arătat faptul că acei aşa-zişi eliberatori s-au dovedit a fi nişte tirani care doar purtau nişte măşti de îngeri. Problema cea mai mare este reprezentată de faptul că poporul încă nu conştientizează că nu poate avea încredere în mass-media oficială fiindcă cei care lucrează pentru ea nu pot fi obiectivi deoarece la fiecare ştire, ei trebuie să dea raportul şefului, şef care la rândul lui trebuie să dea raportul, astfel se creează nişte bariere pe care jurnalişti de genul acesta nu pot să le treacă fiindcă odată ce le-au trecut s-a zis cu pâinea lor de zi cu zi !

Bashar al-Assad

 Acei jurnalişti scriu în modul în care li se dictează, acesta este şi motivul pentru care articolele lor legate de evenimentele politice de actualitate nu trebuiesc luate de bune, dacă ei ar spune tot ceea ce ar fi vrut să spună cu siguranţă că ar fi fost concediaţi.

 Un subiect fierbinte de actualiate este reprezentat de situaţia din Siria în care scenariul de propagandă al forţelor "democratice" este acelaşi, într-un mod oficial se spune că aceste forţe luptă pentru libertatea poporului sirian, pentru inlăturarea dictatorului ( ales de către popor ), în timp ce forţele guvernamentale sunt prezentate ca fiind opresive, anti-democratice , rebelii, extremiştii islamici sunt puşi într-o lumină favorabilă, ei luptă pentru dreptate, pentru justiţie şi mai ales ucid creştini sirieni ( oricum pentru liderii "democraţi" creştinismul şi creştinii în general nu reprezintă un subiect de interes, în concluzie teroriştii pot să îi omoare în voie aşa cum au făcut şi strămoşii celor care se dau acum "mari democrati" au măcelărit la rândul lor creştini prin toată Europa începând cu 1789 pentru francezi, 1918 pentru ruşi şi 1944 cu românii şi multe alte naţiuni europene, pentru aceşti "democrati" uciderea creştinilor este ceva normal şi acesta este şi motivul pentru care nu le dau importanţă ).

 Adevărata problemă a Siriei nu este reprezentată de faptul că ea are un preşedinte pentru mai mult decât mandatul permis de către democraţie, adevărata problemă este reprezentată de faptul că regimul lui Assad nu a permis Siriei să se îngroape în datorii .

 Un alt aspect pozitiv legat de regimul Assad este reprezentat de modul în care a reuşit să îi împace pe creştini cu musulmanii, dacă acest aspect nu este important, atunci ce este cumva mai importantă ? Aşa-zisa democraţie susţinută de către un vest nu va salva acest echilibru încă stabil ci îl va rupe şi odată cu el va începe masacrul între creştini şi musulmani, chiar este necesar ?

SNC – Revoluţia interioară

     Înainte de a schimba situaţia din exterior în bine, trebuie să te schimbi pe tine, adică să acţionezi la nivel interior, spiritual. Nu există perfecţiune, dar oamenii care tind către perfecţiune le sunt superiori celor care se multumesc cu stagnarea deoarece oamenii care tind către perfecţiune se documentează, îşi antrenează mintea şi trupul, ei încearcă să devină din ce în ce mai buni.

Marc Aureliu

      Fiecare om care înţelege această noţiune de revoluţie interioară ştie că odată ce acest tip de revoluţie şi-a făcut loc în sufletul său , el va fi un cu totul alt om, un om nou gata să transmită mai departe secretul revoluţiei interioare şi să schimbe la rândul său un om, acel om multiplicat la numărul de câteva milioane va salva Neamul Românesc.

      Revoluţia interioară începe odată cu cititul marilor clasici ai neamului nostru, cunoaşterea eroilor neamului nostru şi reîntoarcerea la valorile Creştine. Însă pentru a ajunge la armonie trebuie să îmbini spiritualismul cu materialismul, adică să cunoşti secretele spiritului şi să trăieşti Credinţa Creştină dar în acelaşi timp să cunoşti şi elemente legate de lumea materială deoarece este important să ai şi noţiuni legate de chimie, fizică şi electronică.

      Eu personal aplicând metoda revoluţiei interioare m-am perfecţionat, dacă îniţial în mine exista energia necesară într-o stare brută, ea a trebuit educată, prin rugăciune mi-am întărit spiritul, prin antrenament trupul şi prin citit , mintea, sunt conştient de faptul că nu pot deveni perfect dar tind către perfecţiune fiindcă ştiu că aceasta este singura cale către evoluţie.

     Când vorbesc de evoluţie mă refer la o revoluţie spirituală, cât şi materială, acest tip de evoluţie diferă faţă de cea ateistă care, într-un mod greşit exclude influenţa Divină în cadrul evoluţiei. 

     Un bun exemplu de revoluţie interioară a fost dat de înţeleptul împărat roman, Marc Aureliu în cartea “Către sine însuşi” , în care a menţiunat : “ Dacă dimineaţa nu iţi vine să te scoli bucuros, gândeşte-te : Mă deştept cu scopul  de a fi activ ca om. De ce să fac cu voie rea lucrul pentru care am fost zidit şi trimis în lume ? Oare născutu-m-am ca să şed într-un pat cald ? Dar este mai plăcut aşa. Ce, adică te-ai născut doar pentru plăcere, nu pentru activitate, pentru muncă ? Nu vezi cum plantele , vrăbiile, furnicile, păianjenii, albinele îşi fac treaba şi slujesc, după puterea lor la armonia lumii ? Şi tu te codeşti să-ţi faci datoria de om, nu te grăbeşti către menirea ta naturală ? Dar trebuie să ne şi odihnim ? Negreşit că trebuie. Însă în aceasta natura a pus un hotar anumit, precum a impus o măsură şi la mâncare şi băutură. Tu însă treci peste hotarul acesta, dincolo de trebuinţă. Nu faci tot aşa în faptele muncii tale, aici munceşti mai puţin decât îţi este menirea. Nu te iubeşti pe tine, altminteri ai iubi şi natura şi voinţa ei. Aceia care muncesc îşi iubesc meseria. Pe câtă vreme , tu preţuieşti mai puţin natura ta, decât turnătorul , formele sale, decât dansatorul, paşii săi, decât ambiţiosul fărâma sa de glorie ? Şi aceştia , din dragoste faţă de obiectele pasiunilor lor , se lipsesc mai degrabă de hrană şi somn decât să renunţe la acestea  ”.

      Acum, un mic exerciţiu de imaginaţie, cam cât crezi că ar creşte Pib-ul României dacă aceste principii ar fi puse în practică ?

Ancient economic principles - Fan li - the bussines man with clean hands

 Now days it is hard to believe that there were honest bussines men who made nice fortunes. One of them was Fan li.
 Fan Li (范蠡) was an ancient Chinese advisor in the state of Yue in the Spring and Autumn Period. He had been to the state of Wu as hostage together with King Goujian of Yue. Three years later they came back and he helped Goujian to carry on a reform. At last Yue was able to defeat the state of Wu. After the victory he resigned and renamed himself Tao Zhu Gong (Chinese: 陶朱公; pinyin: Táo Zhūgōng; literally "Lord Tao Zhu"). He became a successful businessman in his later years and was famous as a rich person.

Fan li

   Fan Li became one of the prototypes of the late folk deity of Prosperity (Cai Shen). He is described with writing a book known in English as "Golden Rules of Business Success" (simplified Chinese: 经商宝典; traditional Chinese: 經商寶典; pinyin: Jīng Shāng Băo Diăn; literally "Manage Business Jade Advice"). This book, most probably of a later origin, remains popular today as its advice is sometimes considered timeless. It includes Twelve Business Principles and Twelve Business Pitfalls describing the art of successful business management.
Tao Zhugong/Fan Li was unusual among tycoons for his view of money. He believed that one who understood money would be willing to abandon it if it became a burden. It is only a means to an end and should not be taken too seriously. Nonetheless, it must be handled and acquired according to principles. Fan Li also urged a somewhat loose construction of these principles, encouraging broad and flexible utilization in various situations.

The Twelve Golden Rules are as follows:

• Ability to know people's character. You must perceive evidence of characteristics from experience.
• Ability to handle people. Never prejudge a prospect.
• Ability to stay focused on the business. Have a definite focus in life and business and avoid jumping around.
• Ability to be organized. A disorganized presentation is unappealing.
• Ability to be adaptable. Make sure you are organized enough to respond quickly.
• Ability to control credit. Do not allow nonpayment. Make sure you collect what is owed.
• Ability to use and deploy people. Use employees in ways which bring out their potential(s).
• Ability to articulate and market. You must be able to educate customers on the value of goods.
• Ability to excel in purchasing. Use your best judgement in acquiring stock.
• Ability to analyze market opportunities and threats. Know what is selling according to areas and trends.
• Ability to lead by example. Have definite rules and standards. Make sure they are followed to ensure good relations.
• Ability to have business foresight. Know market trends and cycles.

The Twelve Golden Safeguards are:

• Don't be stingy. Never confuse efficiency with inhumanity.
• Don't be wishy-washy. Be confident in pursuing opportunities. Time is of the essence.

• Don't be ostentatious. Do not overspend in order to make an impression.
• Don't be dishonest. Truth is the only basis for business. Without it someone will get hurt.
• Don't be slow in debt collection. Without collections, liquidity is affected.
• Don't slash prices arbitrarily. This will only trigger a price war in which everyone will lose.
• Don't give in to herd instinct. Make sure the opportunities are real and not part of a craze.
• Don't work against the business cycle. When things fall in price, they will then rise and vice versa.
• Don't be a stick-in-the-mud. Keep up with things and make progress. Examine new things objectively.
• Don't overbuy on credit. Credit is not license to spend wildly.
• Don't under-save (keep reserve funds strong). When business is slow, one with money can expand while others close.
• Don't blindly endorse a product. Make sure your vendors are still following standard operating procedure.

 You see, it is not imposible to find an honest bussines man and also it is not imposible to change our views towards bussines . He made money because the people believed in his principles and his strong principles have helped his to overcome the obstacles.
 I think that is great to learn how to make money but in the same time to help your people !

Slugarnicia politica nu are frontiera

Cine credea că slugărnicia politică s-a născut în România, greşeşte, fiindcă ea, slugărnicia politică nu are frontiere, în orice ţară se pot găsi cozi de topor gata de orice compromis pentru a urca pe scara socială şi pentru a înnota în bani ( la propriu ).

Slugoi politici in costumul lor traditional

 Pentru anumiţi oameni politici, nu contează faptul că se compromit, nu contează faptul că işi trădează propriul popor. Problema acuzării naţionaliştilor are un caracter cât se poate de duplicitar deoarece pentru actuala "societatea modernă şi civilizată ", pe de o parte unii pot să spună tot ce îi taie capul, în timp ce alţii ( naţionaliştii ) trebuie să îşi ţină gura.

 De data aceasta sluga cu coroniţă este ministrul italian pentru integrare, domnul Andrea Riccardi, dânsul vrea  a declarat deschis că a planificat să introducă măsuri care ar putea permite poliţiei să blocheze site-urile considerate rasiste şi să vizeze, de asemenea, monitorizarea vizitatorilor regulați ai „acestor pagini de  internet ruşinosoase”.

  De asemenea este bine de ştiut faptul că această idee nu a venit aşa din neant ci mai precis în ziua de luni când s-a întâlnit la Roma împreună cu liderii comunităţii evreieşti.

  Pretextul folosit de către Riccardi a fost incidentul din Toulouse, atunci când un musulman extremist a ucis 3 persoane într-o şcoală evreiască. Evident că această acţiune a fost una criminală, demnă de condamnat, dar ce ne facem atunci această tragedie este folosită pe post de pretext impotriva naţionaliştilor.

 Ce treabă are acţiunea unui extremist musulman din Toulouse cu naţionaliştii italieni sau cu naţionaliştii în general ? Niciuna.

 Aceasta trebuie să fie un semnal de alarmă pentru români, italieni şi toate popoarele supuse neo-inchiziţiei reprezentate de corectitudinea politică fiindcă ele trebuie să se elibereze de această ciumă culturală prin promovarea culturii adevărate !.

 Dreptatea este de partea noastră şi acesta este motivul pentru care vom învinge această neo-dictatură anti-naţională !