SNC – Socialism contra socialism

Mulţi oameni naivi fac greşeala să confunde socialismul cu ceva incompatibil cu felul lor de a fi. Există şi o explicaţie pentru modul în care privesc românii socialismul deoarece, ei ca neam s-au lovit doar de forma extrem strângistă a socialismului.

Socialism contra socialism constituie adevărul reprezentat de socialismul de dreapta şi ipocrizia socialismului extrem stângist.

Ironia sorţii în cazul socialismului s-a manifestat în felul următor : iniţial socialismul avea un caracter patriotic şi spiritual - creştin( nu doar material ), Frederick Denison Maurice, Charles Kingsley, Thomas Hughes şi Frederick James Furnivall au fost nişte filozofi social-creştini .

Ulterior, ideea de socialism bazată doar pe materialism ( cunoscut şi sub numele de socialism ştiinţific ) a avut ca prim reprezentant de seamă pe Karl Marx (n. 5 mai 1818, Trier, Germania - d. 14 martie 1883, Londra, Marea Britanie).

Iniţial el a fost membru al Ligii celor Drepţi, organizaţie socialistă creştină, ca mai apoi să devină ateu şi să fondeze Liga Comuniştilor.

 Filozoful care l-a influenţat cel mai mult pe Karl Marx a fost Georg Wilhelm Friedrich Hegel (n. 27 august 1770, Stuttgart - d. 14 noiembrie 1831, Berlin). Hegel a fost părintele legii dialectice ale evoluţiei istorice.

 Urmaşii lui Hegel erau cunoscuţi sub numele de hegelianişti, numai că ei la rândul lor erau împărţiţi în două tabere : hegelienii de dreapta adică social-creştinii şi hegelienii de stânga adică materialiştii.

 Karl Marx evident că a fost un hegelian de stânga şi automat un critic al maestrului său, el respingând Idealismul Creştin şi inventând materialismul dialectic.

 Din punctul meu de vedere, acel moment a reprezentat ruptura şi totodată diferenţierea între socialişti, între cei de dreapta şi cei de stânga.

 Greşeala anumitor “experţi” din prezent este reprezentată de faptul că ei iau în considerare doar forma materialistă şi extrem stângistă a socialismului.

 Confuziile legate de socialism vor fi date la o parte de Socialismul Naţionalist Creştin, adică de Hegelianismul de Dreapta.

 Socialismul adevărat trebuie să aibă o componentă Creştină deoarece dacă stai să verifici, vei observa că idealurile socialiste merg mână în mână cu cele Creştine. Iisus Hristos a spus : " iubeste-ţi aproapele ca pe tine însuţi " , această povaţă având rolul de a-l face pe om să gândească la nivel colectiv, nu doar la nivel individual, să empatizeze cu semenii săi lăsând la o parte egocentrismul.
 Socialismul priveşte naţiunea ca pe un întreg, nu încurajează un individualism exacerbat care reprezintă doar un element distructiv pentru existenţa oricărei naţiuni.
 Un alt aspect important este reprezentat de pilda fiului risipitor, adică a omului care deţine mult însă îşi doreşte şi mai mult până când îşi dă seama că nu mai are nimic.

 Social Naţionalism Creştinismul nu urmăreşte doar emanciparea unei clase sociale, această ideologie urmăreşte emanciparea întregii naţiuni, clasa muncitoare trebuie salvată de sărăcie în timp ce burghezia trebuie salvată de lăcomie.

 Această ideologie nu se impune cu forţa, dar se apără!

Principiul de bază al acestei ideologii este următorul : dacă vrei să schimbi lumea trebuie mai întâi să te schimbi pe tine, în bine.

 Idealul Hegelianismului de Dreapta este să reducă prăpastia dintre clasele sociale, nu să le suprime şi să spună că face asta în numele egalităţii. Noţiunea de egalitate este bună doar când vine vorba de egalitatea juridică, egalitatea totală este o absurditate fiindcă oamenii se diferenţiază între ei, unii sunt buni la ştiinţele reale, alţii la cele umane.

Nu poţi să-i ceri  unui culturist să aibe viteza unui alergător şi în acelaşi timp nu poţi să-i ceri unui alergător să ridice 150 de kilograme, fiecare excelează în domeniul său.

Un adevărat socialist trebuie să îşi înveţe poporul să se elibereze din lanţurile ignoranţei,  lanţuri care îl ţin în întuneric departe de realitate şi problemele adevărate.

Orice idee măreaţă va avea efecte doar în timp, este nevoie de răbdare şi curaj pentru a o înfăptui.

În final voi încheia acest articol cu un citat de Hegel, unul care scoate în evidenţă tocmai importanţa răbdării :

“Cine visează să înfăptuiască ceva măreţ, trebuie mai întâi să-şi verifice forţele şi limitele. Cine vrea totul dintr-o dată, nu doreşte în realitate nimic şi nu va realiza nimic.”