De-a lungul
istoriei toleranţa a facut diferenta între neamurile puternice și cele
slabe, însa o valoare pozitiva o poate avea doar toleranta normală si logică, nu
actuala ipocrizie a tolerantei extreme.
Dar
pentru a înțelege mai bine diferența dintre toleranță și prostie voi da niște
exemple :
Un
exemplu de prostie este reprezentat de actual concepție despre toleranță a
Uniunii Europene deoarece în prezent dacă tu ca European îți aperi identitatea
vei fi catalogat ca rasist sau intolerant.
Partea
interesantă este reprezentată de faptul că identitățile non-europene sunt
apărate ca fiind parte din diversitate,în anumite cazuri străinii au dreptul să
fie chiar tupeiști.
În cazul
în care un European nativ vrea să fie mândru de etnicul și tradițiile sale va
fi catalogat ca rasist și însensibil.Deci el nu este tolerat în propria Ţară aşa-zisă tolerantă.
Întrebarea
pe care și-o pune orice om normal este următoarea : De ce unii au dreptul să
iși exprime identitatea etnică și religioasă fără să fie catalogați ca rașiști
în timp ce nativii europeni nu sunt lăsați să iși exprime identitatea?
Unde
este egalitatea?Sau mai bine spus unde este dreptatea?
Dacă din punct de vedere legislativ neamurile sunt egale și practic acea
egalitate este doar o himeră,nu este vorba de un abuz?
Persoanele
care susțin acest abuz reprezintă niște exemple cât mai elocvente de ipocrizie
fiindcă atunci când unii au mai multe drepturi față alții idea de egalitate
legislativă rămâne la nivelul unei promisiuni neîndeplinite.
Dar
lăsând la o parte exemplele de prostie numită într-un mod eronat toleranță,voi
prezenta exemple concrete de toleanță adevărată,creatoare.
Un prim
exemplu a fost reprezentat de Tracii Macedoneni cu ajutorul cărora Civilizația
Tracă,Greacă a fuzionat cu cea Persană ,astfel reușind să creeze ceva
nou,revoluționar în sens pozitiv.Toleranța macedonenilor a constat în faptul că
ei și-au păstrat cultura lor tradițională adaugându-i un pic de savoare orientală,ei nu au
schimbat,ei au inovat.
Există și o explicație pentru această fuziune aceste
culture au putut să se completeze reciproc datorită faptului că toate aceste națiuni
erau avansate,în concluzie se aflau pe
același nivel.
Al doilea exemplu este reprezentat de Romani
,care au reușit să se impună pe plan European și să creeze unul dintre
cele mai longevive Imperii din istorie.Romanii aplicau o tehnică politică
normală atunci când venea vorba de toleranță,ei tolerau celelalte culturi din
Imperiu,dar în același timp cultura lor rămânea în centrul celorlalte
culturi.Culturile străine erau tolerate atâta timp cât nu deveneau
violente.Actualii corifei ai Uniunii Europene se doresc a fi nişte urmaşi demni
ai Romanilor,însă ei nu o să reuşească acest lucru fiindcă,ei în cea mai mare
parte ignoră într-un mod deliberat culturile nativ europene.
Daca Romanii ar fi
gândit ca majoritatea corifeilor Uniunii Europene,ei nu ar fi devenit niciodata
o putere mondială fiindcă ei şi-ar fi pierdut identitatea.Puterea romanilor
costa în etnocentrism,consta în fapul că ei erau Soarele în jurul căruia
gravitau celelalte naţiuni şi culturi.Dispariţia etnocentrismului a dus la
dispariţia imperiului roman de vest.
Romanii au fost
toleranţi dar nu a fost ignoranţi.
Ultimul exemplu grăitor de toleranţă constructivă este reprezentat
de domnia califilor Abbasizi ( 750 – 1258 ).Abbasizi chiar dacă erau islamici
ei acceptau influenţele filozofice şi culturale venite din Europa,adică preluau
elementele constructive.
A prelua elemente
constructive dintr-o cultură nu înseamnă că renunţi la cultura proprie ci o
îmbogăţeşti.
Al Biruni, Alhazen, Al-Kindi au fost nişte
oameni de ştiinţă care şi-au adus aportul la îmbogăţirea Omenirii din punct de
vedere matematic şi astronomic.
Harun al-Rashid (n.
17 martie 763 - d. 24 martie 809)
a fost al cincilea și cel mai cunoscut
calif din Dinastia Abbasizilor.
S-a născut în Rayy, lângă Teheran, și a locuit în Bagdad. În timpul domniei (786 -
809) a locuit în Ar Raqqah,
oraș pe malul Eufratului.
Domnia lui a fost o perioadă de avânt cultural, științific și religios, a fost
fondatorul bibliotecii Bayt al-Hikma
(Casa Înțelepciunii).
Avântul cultural,ştiinţific şi religios a avut loc
datorită asimilării elementelor pozitive din alte culturi,dar în acelaşi timp a
păstrării culturi naţionale.Apogeul civilizație islamice a fost atins în timpul toleranților Abbasizi,odată cu radicalizarea islamului în anumite zone ale Orientului Mijlociu,toleranța a dispărut și ea,și odată cu ea și evoluția.
În concluzie tolerant eşti atunci când accepţi ceva
diferit dar nu distructiv pentru tine şi poporul tău.Actuala idee de toleranţă este o absurditate fiindcă nu există toleranţă atunci când culturile
nativ europene nu sunt tolerate şi ideea de etnocentrism a naţiunilor nativ
europene este luată în derâdere.
Un om nu este tolerant atunci când acceptă ceva negativ
din punct de vedere cultural,în acest caz omul este ignorant deoarece nu poţi
tolera o persoană care nu te tolerează,iar dacă o faci eşti manipulat.
Noii Românii suntem acuzaţi pe nedrept de intoleranţă, fiindcă noi am tolerat, am fost chiar un exemplu de toleranţă, dar atunci când adversarul îşi bate joc de noi suntem nevoiţi să ripostăm şi asta nu înseamnă că nu suntem toleranţi, asta înseamnă că încă avem Conştiinţă Naţională!
Cel mai concret exemplu de toleranță din istoria noastră a fost dat de regele bravului trib Tracic al Geților,Dromichete care după ce l-a înfrânt pe regele Tracilor Macedoneni Lisimah, i-a spus acestuia : Dacă vei veni la noi în țară și vei fi flămând,noi te voi ospăta,dar dacă vei veni la noi în țară și vei încerca să ne subjugi,nu vom avea milă față de tine și oameni tăi!
Dromichete a fost tolerant,dar în același timp a știut că și toleranța are o limită!
Cel mai concret exemplu de toleranță din istoria noastră a fost dat de regele bravului trib Tracic al Geților,Dromichete care după ce l-a înfrânt pe regele Tracilor Macedoneni Lisimah, i-a spus acestuia : Dacă vei veni la noi în țară și vei fi flămând,noi te voi ospăta,dar dacă vei veni la noi în țară și vei încerca să ne subjugi,nu vom avea milă față de tine și oameni tăi!
Dromichete a fost tolerant,dar în același timp a știut că și toleranța are o limită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu