Valeriu Gafencu sub lupa cripto-comunista

       
          În actualele timpuri " post-moderne " datorită Omertei întreţinută de către politicienii şi intelectualii de bine ( de bine pentru actualul sistem şi pentru interese străine de cele ale Neamului Românesc ) anumiţi indivizi percep această tăcere ca pe un semn de atac , îşi dau seama că România în prezent este "un sat fără câini" în care eşti luat în seamă doar dacă îţi inventezi  "conspiraţii fasciste"  sau dacă îţi aduci aportul la distrugerea Fiinţei Naţionale prin propagandă anti-românească .

Valeriu Gafencu

           Că tot vine vorba de propagandă anti-românească , Institutul Național pentru Studiul Holocaustului în România “Ellie Wiesel” ( partea aceea cu Naţionalul este stranie deoarece singura legătură cu "Naţionalul" acestui sistem este doar cea legată de faptul că primeşte bani de la Statul Român, bani care într-un mod evident că vin de la românii plătitori de taxe ) l-a luat sub lupă pe Sfântul Închisorilor, anume Valeriu Gafencu (n. 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, județul Bălți, în Basarabia - d. 18 februarie 1952 la închisoarea Târgu Ocna)  şi se doreşte retragerea titlului său de cetăţean de onoare acordat de către Consiliu Local Târgul Ocna pe motiv că "Valeriu Gafencu a fost membru al unei organizaţii fasciste" ş.a.m.d .
            Pentru nişte indivizi "obiectivi" cum sunt cei ai Institutului Național pentru Studiul Holocaustului în România “Ellie Wiesel” Fascismul a reprezentat un antisemitism , iar Legionarismul a reprezentat un Fascism .
           Partea interesantă vine atunci când se iau cu adevărat la puricat informaţiile , fiindcă odată cu o informare corectă se descoperă anumite elemente esenţiale uitate de aceşti "specialişti" şi anume că :
           1) Fascismul în stadiul său original nu a fost o doctrină antisemită  .

Nicolae Steinhard

              2) Legionarismul nu era un Fascism chiar dacă avea Naţionalismul în comun cu această doctrină italiană deoarece Esenţa Fascismului era definită de Statism , în timp ce Esenţa Legionară stătea în Religiozitatea Creştină .
              3) Un român Creştin şi curajos de origine evreiască, anume viitorul părinte Nicolae Steinhardt (n. 29 iulie 1912 - d. 30 martie 1989) a folosit acest apelativ de "Sfânt al Închisorilor" .

Richard Wurmbrand

              4) Valeriu Gafencu nu avea cum să fie un antisemit deoarece cu puţin timp înainte să moară , a cedat pachetul său de streptomicină românului de origine evreiască creştinat , Richard Wurmbrand (n. 24 martie 1909, București – d. 17 februarie 2001, Torrance, California) . Acum exprimându-mă mai plastic spun în felul următor : Valeriu Gafencu salvând un evreu de la moarte nu avea cum să aibe ură pe poporul evreu .

              Ţinând cont de toate aceste aspecte unde se află acele elemente negative care i-ar putea periclita imaginea de erou a lui Valeriu Gafencu ?

Cine vrea ca această acuză nefondată să nu fie, validată să între pe următorul link şi să semneze petiţia :


 http://www.petitieonline.ro/petit ie/15580150

Motto II

Truth and Lies

  " The Truth told by the Mainstream Media is a beautiful Lie . "

    Mainstream Media is telling us the truth for a lot of time . Thit is why nowdays we have a strange and alienated generation . In order to become really free, we need to undertand one single important fact : Mainstream Media represents a business and like any other business, it  represents firstly the interests of the big boss. It is very logic and also very simple.  We fell sorry for the people addicted to drugs, but in the same time we do not realize the fact that by watching everyday the mainstream media we also become narcomans.
   Choose your real reality, do not choose the reality presented by the mainstream media who bombards us with neo-marxist lies!
   F**k political correctness. F**k cultural marxist. Nationalism is the way for every people of the world.

SNC - Mitul ateist

   În ziua de azi ateismul a devenit o modă pentru unii şi o maşinărie politică pentru alţii. Mai întâi trebuie dată definiţia ateismului pentru a înţelege mai bine acest fenomen. Ateismul este negarea existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități. Conform altui sens al aceluiași cuvânt, având în vedere etimologia greacă a cuvântului ateism, în care prefixul „a” înseamnă „fără” sau „nu” și „theos” înseamnă „zeu”, este definit ca ateu cineva care nu crede în zei, fără a fi necesar să creadă că zeii nu există, implicit ateismul este absența credinței în zei.
   Ateii într-un mod oficial ignoră Divinitatea, ignoră Religia Creștină, dar ei fără să îşi dea seama creează la rândul lor o Religie materialistă în care Dumnezeu cel adevărat este dat la o parte, iar atributele sale sunt luate de către alte entităţi materiale. Ştiu că sună ciudat acest lucru îmi voi demonstra veridicitatea spuselor prin exemple .
  În timpul Umaniştilor picați în extrem, atributele lui Dumnezeu îi erau date Omului .

Ludwing Andreas Feuerbach

   Ludwig Andreas Feuerbach (n. 28 iulie 1804, d. 13 septembrie 1872) a fost un filosof german al materialismului . Un loc deosebit în filozofia lui Feuerbach îl ocupă critica religiei. El interpretează religia (în speță Religia Creștină) ca o înstrăinare a omului de el însuși, ca o înstrăinare de către om a caracterelor sale esențiale (bunătatea, puterea, iubirea etc.), atribuite unei ființe transcendente imaginare (Dumnezeu). Risipirea acestei iluzii, instaurarea adevărului despre om, coborîrea „iubirii“ din planul transcendent al religiei în planul real al vieții ar constitui, după Feuerbach, condiția eliberării omului. Astfel Feuerbach din punct de vedere intelectual a înlocuit Religia Creştină cu o neo-religie numită Materialism, în acepția lui, omul va fi liber atunci când va fi eliberat de către influența Divină, dar odată ce omul va fi "eliberat" de sub influența spritualității va cădea sub influența materialismului extrem.

 

Vladimir Ilici Ulianov

   Vladimir Ilici Lenin, numele de familie originar: Ulianov , (n. 10 aprilie 1870  – d. 21 ianuarie 1924) a fost un revoluționar din Rusia care a condus partidul bolșevic, primul premier al Uniunii Sovietice și fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de leninism. El chiar dacă se considera un ateu, un "eliberat" de Dumnezeu, concepţiile sale politice arătau altceva. Lenin a spus că pentru el : Karl Marx (n. 5 mai 1818, Trier, Germania - d. 14 martie 1883, Londra, Marea Britanie)  a fost ca Iisus Hristos, iar Nikolai Gavrilovici Cernîșevski (n. 12 iulie 1828 - d. 17 octombrie 1889) a fost ca Ioan Botezătorul. Această afirmaţie atestă faptul că el a renunţat la Creştinism pentru a se dedica unei noi religii materialiste denumită marxism în care Marx prelua atributele Divine, iar Cernîşevski atributele profetice.

Nikolai Cernîşevski

   După cum bine se observă, atât la nivel de elită cât şi la nivel de masă, omul are nevoie de Dumnezeu, iar dacă nu îl are pe adevăratul Dumnezeu, omul îşi creează noi Divinităţi, aceste pseudo-divinităţi reprezintă acel chip cioplit.
   Partea comică vine atunci când ne dăm seama că "Homo Religiosus" ( omul religios ) trăiește până și în cei care neagă valoarea Credinței Spirituale. Feuerbach și Marx au fost unii dintre creatorii unei noi religii intitulată Materialism Dialectic, din trupul acestei concepții materialiste s-a născut marxismul, pentru marxiști locul Bibliei este luat de Manifestul Comunist, un "apostol" al Marxismului a fost Lenin, pe lângă el au apărut alți credincioși ai acestei religii materialiste, unii dintre ei au devenit marxiști vestici, iar alții au rămas marxiști ortodocși, faptul că unii dintre ei au rămas ortodocși demonstrează clar caracteristicile religioase ale acestor anti-religioși.
   Creştinismul reprezintă pentru Poporul Român fundamentul pe care s-a format, acest fundament avându-şi nucleul în Dumnezeu şi în Tradiţia Românească. Mulţi românii din naivitate sau din simpla dorinţă de a urca pe scara acestei societăţii extremist materialiste renunţă la Credinţa adevăratului Dumnezeu în favoarea unei neo-religii materialiste care nu doar îi depărtează de adevăratul Dumnezeu, dar automat îi depărtează şi de Tradiţie, acesta este și motivul pentru care românii nu trebuie să renunțe la Creștinism de dragul utopiilor.
    Problema este reprezentată de faptul că neo-tradiţia este una de sorginte străină care urmăreşte interese străine, iar falsa divinitate reprezentată de către materialism nu va aduce acea dorită Pace.

Creștinismul

Motto

         "Minciuna are picioare scurte însă massmedia i le lungeşte"

Pinochio

           Dacă înainte de 1990 aveam doar două ore de televizor şi ni se părea că nu suntem îndeajuns de informaţi, în prezent , avem mai mult de 24 de ore de televizor, însă nivelul de informare şi culturalizare nu este mai mare ci, din păcate este chiar mai mic .
           În prezent chiar şi acele programe care au pretenţia de a fi culturale şi istorice demonstrează faptul că anumite subiecte istorice sunt prea "picante" pentru a fi prezentate într-un mod obiectiv şi să se prezinte punctul de vedere al ambelor tabere ( evident că aici vorbesc de evenimentele de dinaintea şi din timpul celui de-al II -lea război mondial ) .
           Un alt aspect important este că massmedia în cea mai mare parte se află pe mâini străine şi automat datorită acestui fapt  interesele urmărite sunt străine de cele ale Neamului Românesc . O metodă clasică de dezinformare este cea a isterizării populaţiei ( de genul ameninţărilor teroriste , ameninţări care sunt folosite pe post de pretext pentru ascularea telefoanelor , motivul adevarat al ascultării telefoanelor nu este "ameninţarea teroristă" ci dorinţa de a şti totul , dorinţă alimentată de frica de revoluţie ) .
           Cel mai simplu mod prin care te poţi informa corect este să nu îi asculţi pe cei care doar îşi dau cu părerea, ci să mergi la sursă şi să verifici toate punctele de vedere .
         

Regii Mitologici ai Traciei - Asteropaios

             Asteropaios a fost regele tracilor paeoniani, care a luat parte la războiul troian , spijinindu-i pe troieni . El a fost fiul lui Pelagon, nepot al zeului-râu Axious și a muritoarei Periboeia .

Sulițaș Trac

                Asteropaios pe lângă faptul că era un războinic viteaz, mai avea o calitate remarcabilă care îl făcea de două ori mai redutabil ca sulițaș, aceea de a fi ambidextru ( el avea puterea să arunce două sulițe în același timp ) .
                Acest războinic trac s-a diferențiat în timpul ofensivei troiene, care viza crearea unei breșe în zidul aheilor, pentru a-i permite lui Hector să înainteze adânc în tabăra adversă . După un șir de lupte dure, aheii au reușit să respingă atacul troian .

Troienii luptând cu aheii

             De data aceasta, aheii trec la ofensivă fiind conduși chiar de Ahile . Dintre războinicii troieni, Asteropaios este primul care vrea să se confrunte cu Ahile , astfel cei doi eroi angajându-se într-o luptă de unu-la-unu . Ahile se năpustește cu sabia asupra lui Asteropaios, Asteropaios ripostează aruncând simultan două sulițe, una dintre aceste sulițe lovește scutul lui Ahile în timp ce a doua lovește antebrațul drept a lui Ahile, făcându-l pe acesta să sângereze abundent, Ahile însă nu renunță la luptă și îi aplică o lovitură mortală lui Asteropaios, trupul eroului rostogolindu-se și căzând în râu.

Ahile ucigându-l pe Asteropaios

                  Un sfârșit tragic pentru un erou care merita mai mult .

Românii și Revoluția de la 1989

După mai mult de 20 de ani de la atrocitățile din Decembrie 1989, unda de șoc n-a trecut încă. Tot se mai vorbește despre Revoluție, de parcă totul s-ar fi întâmplat ieri. Evenimentul a devenit o „sărbătoare” pentru toate canalele de știri, care îl folosesc fie pentru a-și face audiență, invitând tot felul de personaje „exclusiviste” care să ne explice într-un mod „competent” dedesubturile situației de atunci, fie pentru a ne mai ține lecții de „democrație” : „Da! Românii au procedat bine!”. Sigur că nimănui nu i-a convenit să moară atâția oameni, în măsura în care celelalte revoluții care au scos statele din Europa de Est de sub "comunism", s-au realizat fără vărsare de sânge. Acest lucru ne dă de gândit, deoarece nimic nu este la întâmplare în lumea aceasta. Cât de bine au procedat românii la Revoluție, vom vedea îndată. Cât de bine îi este României la ora actuală, la fel vom vedea. Totul a avut un scop foarte bine determinat, pe care, din păcate, mulți români l-au trecut cu vederea, fie din neștiință, fie din ignoranță.

Steagul României, cu stema RSR decupată

În primul rând, trebuie să precizăm faptul că această revoluție a fost stimulată (ca toate marile revoluții) de către factori externi. Care au fost acești factori externi, ne putem da seama lesne. Exista, în amurgul anilor '80, un fel de mit care, încetul cu încetul, s-a cristalizat în mentalitatea colectivă - mitul „americanului salvator”. Un rol însemnat în fundamentarea acestui mit l-a avut postul Radio Europa Liberă. Finanțat de Congresul Statelor Unite, pentru Statele Unite, postul de radio transmitea în Europa de Est, în timpul dominației sovietice din această regiune, știri de factură anti-comunistă. Cu urechile pe aparatul radio, românii stăteau chirciți în casele lor și ascultau (nu fără o teamă anume) cu băgare de seamă ceea ce era difuzat pe unda respectivă. La prima vedere, acest post de radio era privit ca un „eliberator”, un fel de Harap-Alb al mass-mediei de atunci, dacă se putea numi mass-media. În măsura în care presa era ideologizată, pentru a corespunde etalonului marxist, al cultului personalității combinat cu lupta de clasă, postul Radio Europa Liberă dădea informații la care românii doar visau. Sigur că acea campanie a prins, deoarece oamenii au început să ia seamă de „teroarea” în care trăiau, de faptul că „nu puteau și ei să se distreze” (expresia aparține unui revoluționar - vezi la finalul Filmului Revoluției din Decembrie 1989), deoarece erau nevoiți să se culce devreme (?). Statele Unite nu mai puteau dormi de grija României, pe care încercau să o scape de dictatura „criminalului”, „anti-românului” Nicolae Ceaușescu, cel care a băgat vrajba în populație și i-a făcut pe oameni să se urască între ei.

Nicolae Ceaușescu

Un număr semnificativ de români cunosc faptul că, după moartea „tovarășului”, România nu mai avea nicio datorie externă. Ceaușescu a strâns tare cureaua, privându-i pe cetățeni chiar și de alimentele de bază, pentru a face posibilă plătirea creditelor. Este adevărat că lumea se săturase de aceste restricții alimentare care, colac peste pupăză, au venit ca un catalizator pentru izbucnirea Revoluției, grăbindu-i pornirile. Astfel că, într-un timp record, a fost achitată suma de 10 miliarde de dolari. Unde s-ar fi îndreptat România după aceea, nu putem ști, deoarece, după câteva luni, urmau să apară revoltele. Revenind la postul de radio, acesta era o monedă cu două fețe. Pe de-o parte, Radio Europa Liberă încerca să-i informeze pe români cu privire la sistemul cu care aveau de-a face și care nu le dădea nicio posibiltate de afirmare; pe de altă parte, tot scenariul era să pregătească înlăturarea de la putere a unui „dictator” care nu mai era pe placul oligarhiei occidentale. Un stat socialist autarhic reprezenta un pericol pentru aceasta, deoarece era un corp străin pentru Noua Republică Europeană ce avea să se instaureze la începutul anilor '90. Autonomia României le-ar fi dat planurile peste cap, deoarece un stat "comunist" de sine stătător într-o Europă susținută de împrumuturi monetare, în care statele ei să fie scufundate în datorii (așadar, mai mult sau mai puțin vândute), nu era tocmai pe placul elitelor.

Ceaușescu inspectând legumele [sursa : Evenimentul Zilei]

Ce contează aici este altceva. Românii puteau să se folosească de Revoluție pentru binele lor. Nu putem tăgădui faptul că, deși aceasta a fost influențată de factori externi, revoluția nu a fost mai puțin a noastră, deoarece, până la urmă, noi am pus-o „în practică”. Noi suntem cei care am ieșit în stradă și am țipat pentru libertate. Numai că libertatea am înțeles-o într-un mod atât de greșit, că ne-am permis să ne dăm pe mâna străinilor, de dragul ei. Marea greșeală a românilor a fost că s-au lăsat duși de impresii și de sentimente, deveniseră euforici (la câte revoluții a participat românul la viața lui?), iar în euforia asta a noastră am neglijat o privire de ansamblu asupra situației. Ca un pictor care, entuziasmat de faptul că tabloul i-a ieșit bine, a început să danseze în jurul lui, până l-a dărâmat și i s-a rupt pânza. În loc să ne reconstruim singuri țara pe baza libertății obținute (dictatorul căzuse și, odată cu el, și regimul), ne-am deschis larg porțile străinilor, care au venit și au stârpit sau au vândut totul, evident pentru obținerea de profit, fără ca România să beneficieze în vreun fel. Din contră! „Să vină americanii!”, am strigat atunci. Au venit McDonald's și KFC să ne dea de mâncare, deoarece ni se acrise de atâta soia. Au venit canadienii să ne scoată aurul din munți, deoarece ne săturasem de atâta muncă. Vroiam odihnă, vroiam „distracție”. Ne-am odihnit atât corpul, cât și mintea. Iar acum când, sperăm noi, ne-am mai dezmeticit puțin, ne-am dat seama că parcă mai bine era înainte. Românul s-a mințit singur. Revoluția putea să ne fie garanția pentru o țară prosperă și puternică. O țară care să nu fie condusă de străini, ci de români. Am așteptat libertatea din afară, de parcă ea ar fi ceva care trebuie verificat în fiecare moment. Libertatea nu se obține, ci este un dat natural. Nimeni nu-ți garantează ție libertatea. Cel mult ți-o poate norma, cu asta ocupându-se legile.

Putem spune că, pentru câteva zile, românii și-au avut țara la picioare. În acel moment, puteam să o luăm în ce direcție am fi vrut. Puteam, de pildă, să cerem libertatea de a ne reconstrui țara prin propriile forțe, în spiritul propriu românesc, fără să-i chemăm pe străini. Ne trebuia o Revoluție care să ne garanteze auto-determinarea. Noi nu am cerut asta. Românii au dat cu bâta în baltă și au înghițit tot ce venea dinspre Apus. În acel moment, am încetat să mai fim români. Asta a fost marea noastră greșeală. Noi nu trebuia să încetăm de a mai fi români, căci doar dacă rămâneam români puteam spera la o țară care să fie a noastră, așa șchioapă cum ar fi fost, dar a noastră, în care fiecare dintre noi își avea rolul său în societate, așa cum fiecare organ își are rolul lui în organism, menținându-l viu și sănătos. Trebuia să ne păstrăm o anumită răceală, dacă putem spune așa, fără să ne fi entuziasmat aiurea și înșelați de propriile sentimente și de vorbele dulci ale străinului. Vina a fost atât a propagandei de eliberare, cât mai ales a noastră, iar acum suntem nevoiți să ne asumăm greșeala de atunci. Cât despre soluții la situația de acum, nu ne putem îndoi că ele vor veni, mai curând sau mai târziu, pentru că din moment ce există probleme, există și soluții.

Cimitirul Eroilor Revoluției din București

SNC - Complexarea

             Complexarea are un efect dezastruos atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv, la nivel de popor, deoarece un om complexat nu-și va putea folosi abilitățile la maximum, la rândul lui, un popor complexat nu poate face pasul către evoluție .
             Un om de succes are încredere în propriile sale forțe, tocmai această încredere îl face puternic și abil, ajutându-l să treacă peste obstacolele care apar de-a lungul vieții sale, în același timp un popor de succes, puternic, are încredere în forțele sale, nu își dorește să fie altceva .
             Rolul acestui articol este acela de a deschide ochii românilor în legătură cu massmedia oficială ( și a cozilor de topor ) care într-un mod voit îi prezintă ca fiind niște oameni lași, slabi și ignoranți . Orice popor are și părțile lui bune cât și părțile sale negative , așa și poporul român are părțile sale bune și părțile sale mai puțin bune, însă massmedia prezintă doar părțile negative .

             Pentru a mă face mai bine înțeles voi da un exemplu : Oare de ce în timpul perioadei de bacalaureat, mai toate televiziunile prezintă doar lucrările proaste, doar perlele unor elevi "ignoranți", în loc să fie obiective și să prezinte și lucrările de valoare ale unor tineri inteligenți ? Motivul este tocmai acela de a-i complexa pe români prezentând doar părțile lor negative , uitând într-un mod voit de acei elevi geniali care reprezintă mândria neamului nostru .
              Situația deplorabilă  în care se află poporul român este generată și de către starea sa psihologică, fiindcă dacă timp de mai bine de 20 de ani ți se spune ca popor : că ai nevoie de un străin să te conducă , că ești format din "omuleți patibulari" vorba unui "intelectual de marcă" din prezent ,  că nu ai nicio șansă sau că viitorul tău va fi unul sumbru și umilitor.

Războinic

             Este normal ca după decenii de bombardament psihologic românii să acționeze atât de irațional și să nu mai cunoască adevăratul lor rol istoric, acela de a progresa pe toate planurile și de a-și arăta genialitatea întregii lumi !
             Eu consider că pentru a îndrepta distrugerile acestui bombardament psihologic este nevoie de o amplă ofensivă intelectuală, ofensivă venită din sfera naționalului, fiindcă numai din sfera geniului național se naște adevăratul progresism.  "Progresismul" venit din partea celor care consideră tradiția și naționalul niște elemente învechite reprezintă de fapt un pas înapoi deoarece popoarele atinse de acest tip de "progresism" uită de strămoșii lor și astfel se condamnă la autodistrugere .
             Din nou, pentru a mă face înțeles și în acest sens al importanței Tradiției și al Naționalului voi da exemple de popoare care în prezent reprezintă niște voci de care se ține cont la nivel internațional . Poporul chinez, poporul evreu, poporul japonez, poporul rus, poporul coreean și poporul indian. Aceste popoare chiar dacă diferă din punct de vedere al sferei culturale, religioase,  totuși există niște elemente în comun, aceste elemente comune sunt reprezentate de : un puternic simț național, un simț tradițional viguros și mai ales lipsa complexelor de inferioritate .
             După cum bine se vede, istoria-i tratează bine pe cei care au încredere în forțele lor , pe cei care pun pasiune în ceea ce fac și nu renunță la strămoșii lor.
              Poporul român dacă vrea să facă parte din acest grup select al popoarelor puternice trebuie să aibă încredere în forțele sale, să nu renunțe la tradiții, la strămoși și mai ales să înceapă să creadă în vigoarea și gloria lui viitoare !

               Români, încredeți-vă în voi și Victoria va fi a voastră ! 

Adevaratele motive ale aparitiei extremei drepte

  Dacă ar fi să ascultăm opiniile anumitor "specialiști"  în legătură cu motivele apariției extremei drepte, am ajunge să credem, într-un mod fals, că acest fenomen politic și social are loc deoarece "albii sunt rasiști" ( sau albii nu înțeleg binefacerile multiculturalismului ) sau ( asta este fraza mea preferată ) "din motive economice reprezentate de faptul că acei indivizi nu au înțeles actualul sistem bazat pe "libertate " .
  Aceste două concepte par a domina gândirea "specialiștilor" speriați de reapariția extremei drepte, dar tocmai repetarea cu sfințenie a acestor două concepte demonstrează faptul că acești indivizi nu sunt niște adevărați specialiști ci mai degrabă niște purtători de "ochelari de cal".
 Adevărul este altul decât cel prezentat de acești indivizi, radicalizarea naționalismului europenilor nu a apărut datorită faptului că "albii sunt rasiști" sau "din motive de neînțelegere a acestui sistem ". Adevărul este că extrema dreaptă, în prezent, exact ca și în perioada interbelică, a apărut ca o reacție la extremismele de stânga, promovate atât de rebeli cât și de către reprezentanții sistemului.

Ivan Ilin

  Pentru a-mi întări veridicitatea spuselor voi da și un exemplu reprezentat de părerea unui gânditor rus, conservator și naționalist Ivan Alexandrovici Ilin ( 9 aprilie 1883 - 21 decembrie 1954 ), în legătură cu motivele apariției național-socialismului și al fascismului. Eu consider părerile sale pertinente în legătură cu național-socialismul deoarece el nu a fost un adept al național-socialismului dar a observat bine faptul că acest fenomen politic radical a apărut ca o reacție la extrem stângism ( în mod evident că apariția national-socialismului ca o reacție nu exonerează acest concept politic de excesele sale ).

Adolf Hitler

  În legătură cu Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin) , Ivan Ilin a spus în articolul intitulat Național-Socialism : " Ce a făcut Hitler ? Hitler a stopat procesul bolșevizației în Germania ".
  Venind vorba despre fascism, acest gânditor rus a spus : " Fascismul a apărut ca reacție la bolșevism, el reprezentând concentrația forțelor de dreaptă în timpul ataculului haosului stângist și al totalitarismului de stânga " .
  Această concepție adevărată este aplicabilă atât pentru România, cât și celelalte țări europene deoarece atunci, ca și acum, naționalismul s-a radicalizat ca reacție la extrema stângă , extremă care a apărut cu mult timp înainte de apariția lui Hitler.

Kurt Eisner

 Însă, anumiți "specialiști" când arată cu degetul spre Hitler, uitând într-un mod deliberat sau din ignoranță de extremiștii de stânga : Lev Davidovici Troțki (  n. 26 octombrie 1879  - d. 21 august 1940 ) , Emma Goldman (n. 27 iunie 1869 în Kovno, Rusia - d. 14 mai 1940 în Toronto, Canada) și Kurt Eisner ( 14 mai 1867 - 21 februarie 1919 ) încetează a mai fi obiectivi .

  Ținând cont de aceste elemente importante, adevăratele motive ale apariției extremei drepte au fost, atunci ca și acum : distrugerea familiei tradiționale prin promovarea unui extremism feminist , demonizarea naționalismului prin promovarea unui internaționalism agresiv și mai ales negarea drepturilor naturale ale nativilor .
 Dacă într-adevăr se dorește schimbarea acestei stări de fapt atunci politicienii ar trebui să renunțe la politicile de sorginte extrem-stângistă , să susțină familia tradițională, să susțină naționalismul rațional și mai ales să susțină drepturile naturale ale etniilor și atunci când acele etnii sunt majoritare .

163 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu

 Mihai Eminescu  (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889, București) despre om : "Nici un om nu se întărește citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciții, nici un om nu învața a judeca citind judecațile gata scrise de alții, ci judecand singur și dându-și seama de natura lucrurilor. "

SNC - Uranus , Cronos și Puterea Absoluta

  Cei care își doresc puterea absolută, cei care au puterea și o folosesc într-un mod abuziv trebuie să facă niște cercetări în materie de Mitologie și să descopere că și în timpurile ancestrale, oamenii acceptau puterea numai dacă această putere era legitimă.
  Puterea câștigată într-un mod ilegitim ( alegeri falsificate , afaceri necurate ) nu a fost acceptată de oameni și nu va fi acceptată nici în prezent.
 Rolul acestui articol este acela de a prezenta importanța învățăturilor care pot fi trase din Mitologie pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în prezent sau mai bine spus ce o să se întâmple .

Uranus - reprezentare modernă

 Despre Uranus se spune că era zeul primordial în Mitologia Greacă, el personificând cerul și măreția .   Tocmai datorită aceastei măreții , Geea - zeița pământului s-a îndrăgostit de el și l-a luat de bărbat, în timp au apărut și roadele iubirii lor, anume cei șase titani - Coeus , Crius , Cronos, Hyperion , Iapetus și Ocean și  șase titanide : Thetis , Themis , Theia , Rhea , Phoebe și Mnemosine.

Zeița Geea

  Însă pe lângă aceste odrasle reușite, au apărut și alte roade rezultate din iubirea lui Uranus și a Geei, cei trei ciclopi - Brontes , Stereopes , Arges și cei trei hecantohiri ( fiecare dintre ei avea 100 de mâini și 50 de capete ) .
 Văzând puterea odraslelor sale, și temându-se că acestea vor putea accede la puterea lui, pentru a scăpa de această frică, s-a gândit că ar fi mai bine să-și întemnițeze odraslele în Tartar. Văzând aceste lucruri Geea, nefiind de acord cu acțiunile soțului ei, a căutat o cale prin care să-și scape odraslele de temniță. Pentru a-și pune planurile în aplicare avea nevoie de un ajutor, singurul care a avut curajul să ducă la final planul mamei sale fiind Cronos .

Cronos

 Pentru a îndeplini misiunea, Geea a făcut o secere din adamanțiu, pe care i-a dat-o lui Cronos. În acea noapte, Uranus a venit să se culce cu Geea. Pe când zeul cerului se apropia, Cronos a lovit cu secera și i-a tăiat lui Uranus organele genitale .

Castrarea lui Uranus

 Din sângele care a căzut din rană s-au născut nimfe și giganți, iar când Cronos a aruncat organele în mare, o spumă albă a apărut. Din această spumă s-a născut Afrodita, zeița dragostei .

Rhea

 Cronos, după ce l-a detronat pe Uranus a devenit stăpânul lumii împreună cu soția sa, Rhea . Rodul iubirii lor au fost cei șase copii : Demeter, Hestia, Hera, Hades, Poseidon și Zeus. Sub puterea lor a început o perioadă de armonie și prosperitate, care a devenit cunoscută ca "Epoca de Aur"; un timp când, se spune, oamenii trăiau fără lăcomie sau violență, fără muncă sau nevoie de legi. Însă această armonie a încetat atunci când Cronos a început să fie măcinat de ideea că ar putea fi detronat de unul dintre copiii săi , astfel istoria repetându-se, el la rândul lui preluând puterea într-un mod abuziv ( printr-o conspirație ) de la tatăl său.

Cronos mâncându-și copii - pictură de Rubens

 Pentru a preveni acest lucru, a început să-și înghită nou-născuții, luându-i la naștere și înghițindu-i întregi, reținându-i înăuntrul corpului său, de unde nu-i puteau face nici un rău.

  Rhea nu era de acord cu gândul de a-și pierde toți copiii și, cu ajutorul Geei, l-a salvat pe Zeus de soarta care-i fusese hărăzită. Rhea a învelit o piatră în hainele lui Zeus, pe care Cronos a luat-o și a înghițit-o imediat, crezând că este copilul său. Planul Geei și Rheei a funcționat, copilul Zeus fiind salvat și dus în Creta, iar acolo, într-o peșteră de pe Muntele Dicte, capra divină Amaltheia l-a alăptat și crescut pe bebelușul Zeus. Când Zeus a devenit un bărbat puternic, s-a întors pe domeniul tatălui său și, cu ajutorul Geei, l-a obligat pe Cronos să îi regurgiteze pe cei cinci copii înghițiți anterior . Ulterior Zeus, aliindu-se cu frații săi, a condus revolta împotriva titanilor conduși de tatăl său și, după zece ani, i-a învins și i-a exilat.

Zeus

 După și-a înfrânt părintele, Zeus a reușit să devină suveranul lumii, însă spre deosebire de înaintașii săi , Zeus a fost ales de către oamenii săi ca suveran, astfel puterea pe care a dobândit-o a avut un caracter legitim.
 În ziua de azi, românii conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul lor, conștienți de falsa libertate pusă în practică de către neo-marxiștii care au îmbrăcat haine de liberali, trebuie să știe că și domnia acestor impostori va lua sfârșit la un moment dat deoarece nicio putere opresivă nu este veșnică.
 Tocmai acesta este și motivul pentru care se caută nod în papură naționaliștilor, acesta este și motivul pentru care dreptul la opinie, atât de ridicat în slavi, există doar într-o formă timidă la nivel politic înalt.
 Libertatea și Ordinea Naturală vor fi restaurate fiindcă oamenii le doresc și le consideră legitime.

Regii Mitologici ai Traciei - Mopsus I

  Mopsus , a fost fiul regelui Lapit, Ampyx , și al nimfei Chloris ( această nimfă era asociată cu natura, cu câmpiile înflorite ), născut în Titaressa în Thesalia. Acest principe trac a fost binecuvântat cu darul clarviziunii și al curajului.
  Potrivit lui Diodorus Siculos, Mopsus a trăit cu mult înainte de războiul Troian. După venirea la tronul Traciei a lui Lycurg, el împreună cu camaradul său Sipylus, scitul, a fost exilat.

Amazoane

   După ceva timp de la exilare, Mopsus și cu Sipylus au condus o campanie împotriva amazoanelor libiene conduse de către regina Myrine. Bătălia dintre tracii lui Mopsus și amazoanele reginei Myrine a fost una crâncenă, nicio parte nu s-a lăsat mai prejos, însă soarta armelor a fost de partea tracilor, regina amazoanelor fiind astfel ucisă, iar amazoanele rămase, s-au retras mai adânc în teritoriul libian.

Centaur

  Mopsus, și-a dovedit vitejia și în timpul luptei dintre lapiți și centauri , datorită dârzeniei sale și a celorlalți războinici, centaurii au fost înfrânți.

Apollo - zeul luminii

   Se spune că însuşi zeul Apollo, l-a învațat pe Mopsus arta de a comunica cu păsările.
   Mopsus a luat parte la Expediția argonauților, Iason alegându-l pentru curajul său dovedit la jocurile organizate în cinstea morții tatălui lui Iason. Împreună cu argonauții a luat parte la vânătoarea mistrețului Caledonian, trimis de către zeița Artemis să devasteze regiunea Caledonă din Aetolia deoarece regele din acea regiune nu a onorat-o așa cum se cuvenea.

 Continuându-și peregrinările, argonauții au ajuns să treacă prin deşertul libian, dar cu atenție,  ferindu-se de furia surorilor gorgone, înfuriate din pricina morții Meduzei, sora lor, ucisă de către curajosul Perseu.
 Aici este locul unde Mopsus și-a găsit sfârșitul, murind de la o mușcatură de viperă, viperă crescută din picătura de sânge cursă după decapitarea Meduzei.  
  Medea nu a putut să-l salveze, chiar dacă a încercat și trucuri magice .
  După moarte sa, argonauții l-au îngropat cu toate onorurile, iar în locul unde a murit au ridicat un templu.
  În istorie însă au existat doi regi traci cu numele Mopsus, în acest articol am vorbit despre primul Mopsus, în următorul articol voi vorbi despre celălalt Mopsus.

Discriminarea românilor

Au apărut recent în presă articole cu privire la discriminarea studenților români din Marea Britanie (Link1 , Link2 , Link3 , Link4). În paginile lor ni se explică cum legislația britanică pune plafoane studenților români și bulgari, cu privire la modul în care aceștia se pot angaja. Astfel că, pentru a lucra măcar part-time, studentul cu pricina are nevoie de un fel de card („Yellow Card”) care, după cum ni se spune, se obține foarte greu, completând nenumărate fișe și cedându-și pentru o perioadă de timp actul de identitate, fără de care n-ar mai putea face nici transfer de bani. Sigur că întâmplarea nu e singulară. Din câte am înțeles, nu doar Marea Britanie are asemenea directive, ci și alte state europene. Întâmplarea în sine ne interesează mai puțin. Ceea ce contează este semnificația ei. Românii au fost și sunt priviți cu suspiciune, așa că simpla revoltă nu ne ajută cu nimic. Trebuie să înțelegem problema din interior, că să știm cu cine avem de-a face.

Faptul că Regatul Unit se leagă strict de români și de bulgari, nu este întâmplător. Într-unul din articole, se spune chiar că studentul trebuie să dea un fel de declarație prin care să ateste că nu a venit în Marea Britanie ca să „creeze probleme”. Cam ce ar putea să însemne, după părerea englezilor, a „crea probleme”? Bunul simț ne învață că individul care creează probleme societății, face următoarele lucruri :

• se opune regulilor și ordinii impuse de societate
• atentează la valorile materiale și spirituale ale poporului respectiv
• perturbă siguranța colectivă și a celor din jurul său
• refuză să se integreze în societatea care-l găzduiește
• deranjează mersul normal al societății respective

Huligan spărgând geamul unei bănci

Toate aceste elemente ne dau o imagine rapidă a huliganului, a infractorului care a venit într-o țară străină pentru a face scandal. Românul știe de ce trebuie să se ferească, deoarece nu-i lipsește totuși bunul simț. Există, cu toate acestea și ținând cont de aceste considerente, o problemă. Tot presa ne-a relatat acum ceva timp o întâmplare, care ne-ar putea duce la dezlegarea acestei probleme.

Acum doi ani, în 2011, au avut loc „faimoasele” proteste din Anglia. Mai mulți așa-ziși studenți și sindicaliști s-au revoltat ca-n junglă împotriva taxelor prea mari din universități (???). Evident, motivul este arbitrar și din cale afară de stupid. Presa britanică și internațională s-au cam ferit să cerceteze mai atent evenimentele de atunci. Mass-media românească ne-a spus că protestul britanic a luat amploare în urma împușcării, de către polițiști, a unui bărbat de 29 de ani, tată a patru copii. Ni se mai spune că bărbatul respectiv nu a fost executat fără motiv, fiind autorul mai multor infracțiuni. Nu putem bănui poliția britanică de sminteală, de faptul că s-a apucat așa din senin să împuște oameni pe stradă. Există un detaliu pe care presa românească l-a cam evitat : nu ni s-a spus că bărbatul de 29 de ani a fost un cetățean de culoare al Marii Britanii. Se pare că mass-media a omis acest detaliu extrem de semnificant, care are și legătură cu știrea noastră. Vom explica imediat. Deocamdată, iată imagini cu „purtători de cuvânt” ai protestatarilor :

În momentul în care vorbim de cetățeni de culoare, vorbim automat de imigranți. Știm că, în prezent, state precum Franța, Marea Britanie, Germania, se confruntă cu o inflație de imigranți, care pare că le scapă de sub control. Cei mai mulți dintre aceștia muncesc part-time (în restaurante, ca măturători etc.), sau nu muncesc deloc, trăind din ajutoare de stat. De asemenea, „chestiunea musulmană” ne este bine cunoscută, încât nu mai este nevoie să o dezvoltăm aici (cine n-o știe, îl rugăm să se informeze). Este evident că, o dată cu creșterea numărului de imigranți, crește și numărul celor de confesiune islamică, deoarece cei mai mulți dintre aceștia sunt practicanți ai acestei religii. Pe toată durata protestelor, poliția britanică a privit neputincioasă. Însuși primul-ministru, David Cameron, a dat declarații, spunând că „Avem de-a face cu acte de criminalitate pură, care trebuie combătute și învinse”. Premierul a mai spus că „Vom face tot ce este necesar pentru a restabili ordinea pe străzi. 16.000 de membri ai forțelor de ordine vor fi pe străzi în noaptea următoare” (sursa : HotNews). Cu toate acestea, poliția n-a făcut nimic. Orașul tot a fost tulburat, iar magazinele vandalizate și tâlhărite. Ba mai mult, au fost prinși în vârtejul violenței și un număr de turiști, care nu aveau nicio treabă cu evenimentele petrecute. Timp de mai multe zile, Londra s-a aflat sub asediu, iar oamenilor li se făcuse frică să mai circule pe străzi, de teamă să nu li se dea în cap.

Este într-adevăr curios faptul că o țară „civilizată” precum Marea Britanie nu este în stare să rezolve asemenea probleme. În schimb, li se cer studenților români și bulgari (că de aici am plecat) să se legitimeze și să dea declarații absurde. Dacă nu am fi fost din Europa, probabil că am fi avut mai multe șanse. Sau poate că dacă am fi fost islamici, iar nu creștini, am fi primit cetățenie fără dificultăți. A nu se înțelege că avem ceva cu musulmanii. Fiecare om normal vede că situația este pur și simplu absurdă. Nu-ți trebuie decât un minimum de bun simț ca să-ți dai seama.

Procentul populației musulmane din Anglia (2001)
[sursa : Wikipedia]

Din păcate, studenții români nu pot face altceva decât să se supună și să se descurce cum pot. Este necesar să-și păstreze calmul și să-și vadă de treaba lor, nu cum au făcut cei care au vandalizat Londra și care încă sunt acceptați în societate. Studentul român trebuie să muncească și să învețe din greu, nu să se lase purtat de asemenea evenimente și „dorințe de afirmare”, care pun în pericol viața celor din jurul său; trebuie să le evite cu orice preț. Putem spune, fără doar și poate, că românul are cei șapte ani de acasă și se poate adapta cu ușurință oricărei culturi și societăți. Că mai există și tâlhari români, asta e altă poveste; orice pădure are uscăturile ei. Totuși, să tulburi liniștea unui întreg oraș înseamnă că tu ori ai o mare problemă cu societatea respectivă, ori că ești incapabil să te adaptezi. În ambele cazuri, este recomandabil să părăsești societatea, fiind soluția cea mai bună pentru ambele părți. A încerca să oferi „consiliere” imigranților anti-sociali, pentru a se adapta, e o idioțenie mai mare decât lumea. Nu poți planta orez pe vârf de munte și să ai pretenția să crească. Poți să-l uzi tu cât l-ai uda. Ei bine, Anglia exact asta a făcut și încă face. Nu știm însă cât va mai face de acum încolo. Nu o putem compătimi, deoarece este, în primul rând, vina ei, iar faptul că ne discriminează nu ne poate întrista cu nimic. Noi ne vedem în continuare de treaba noastră, cum am făcut dintotdeauna, și ținând cont de faptul că îți vezi de treaba ta și nu deranjezi pe nimeni, nu poți fi criticat decât dintr-un anumit interes.

SNC - Dictatura directă și dictatura indirectă

 
     Din punctul de vedere al definiției, prin Dictatură se înțelege un regim politic în care societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică și, prin urmare, un popor este condus forțat de către o persoană, un partid, sau un grup de oameni. Spre deosebire de adevărata democrație, în dictaturi nu există alegeri libere, nici opoziție recunoscută de către putere.
  Rolul acestui articol este acela de a demonstra  faptul că europenii nu trebuie să le plângă de milă coreenilor de nord pentru faptul că trăiesc într-o dictatură fiindcă și ei au parte tot de o dictatură, însă cu o față umană.
  Diferența constă în modul în care este exercitată această dictatură : pe de o parte există dictatura directă în care poporul este condus de un singur dictator, pe de cealaltă parte există dictatura indirectă în care "liderul' este schimbat după câțiva ani , însă grupul de persoane care conduce țara, nu ! 

     Ceea ce s-a întâmplat în România mai bine de 20 de ani  reprezintă tocmai un exemplu de dictatură indirectă în care s-au schimbat președinții, dar grupul de oameni care a condus politicile anti-românești nu .
 Partea interesantă constă în faptul că nord-coreeni trăiesc într-o dictatură cu caracter național, în timp ce românii trăiesc într-o dictatură indirectă cu caracter anti-național .
 Ce este de preferat, o dictatură cu caracter național sau una cu caracter anti-național ? Evident că niciuna nu este de preferat în condițiile în care dreptul de a alege corect trebuie să fie unul fundamental pentru un popor.
  Efectele dezastruoase ale doctrinei de extremă stângă afectează atât România, cât și întreaga Europă. Mulți pseudo-specialiști politici din ziua de azi spun că treburile nu merg tocmai bine în Europa datorită faptului că "Europa a îmbătrânit ", " că nativii europeni nu mai au aceeași vigoare,..etc. "

       Partea interesantă constă în faptul că acești pseudo-specialiști văd doar efectele sau își inventează motive însă se pare că sunt incapabili să vadă cauzele care au dus la această decădere.
  Cauzele adevărate pentru care Europa se află în prezent la margine de prăpastie nu se leagă de vechimea Europei sau de vechimea neamurilor nativ europene ci se leagă de politicile sociale de extremă stângă puse în practică timp de mai bine de cinci decenii.
 Desacralizarea, pierderea simțului religios prin promovarea unui ateism agresiv, distrugerea familiei tradiționale prin propovarea unui feminism dus la extrem ( mai nou a apărut și masculism ). Pentru a-mi întări argumentul adus în legătură cu promovarea distrugerii familiei și discreditarea uniunii sfinte dintre un bărbat și o femeie, voi da și un exemplu reprezentat de o carte de succes intitulată : Mamă sau femeie ? de Elisabeth Badinter.

Elisabeth Badinter

       Ideea de bază a acestei cărți este aceea că o femeie atunci când devine mamă practic pierde din libertate sau că femeia modernă nu știe de ce ar trebui să procreeze .
   Lăsând la o parte tam-tamul făcut de către această carte, un aspect evident iese în relief, acel aspect este reprezentat de către promovarea unui control al populației, acesta este și motivul pentru care "democrații" care spun că poporul are dreptul de a alege liber sunt cel puțin naivi.
        Dacă într-o dictatură directă mamelor li se interzice să aibă mai mult de unul sau doi copii, într-o dictatură indirectă mamelor li se induce într-un mod artificial prin mass-media și publicații  ideea comform căreia nu trebuie să facă copii.
  Este fals să se spună că libertatea femeii sau libertatea bărbatului este îngrădită de către crearea unei familii deoarece este normal ca bărbatul și femeia să creeze legătura sfântă și să procreeze. Anormal este ca bărbații și femeile să se gândească doar la ei ca indivizi și astfel să devină niște egoiști.
       Dacă într-o dictatură directă sistemul te obligă să faci un lucru, într-o dictatură indirectă sistemul nu te obligă sa faci acel lucru, îți dă doar impresia unei libertăți de alegere în timp ce folosește alte pârghii pentru a te îndrepta într-o direcție ( mass-media ).
       În Coreea de Nord oamenii se îmbracă în modul în care liderul lor vrea, în țările democrate, oamenii se îmbracă luându-se după trenduri, după modă, modă care la rândul ei este lansată după dorința unui lider.
 Într-o dictatură directă un popor nu are dreptul la alegere, într-o dictatură indirectă poporul de asemenea nu are dreptul de a alege, într-un astfel de sistem poporului doar i se dă impresia că are dreptul la alegere.

Coreea de Nord

 Democrații se plâng de faptul că în Coreea de Nord liderul este același și se succede pe cale ereditară, urmărind aceeași politică, Europa în schimb este mai specială deoarece doar liderii se schimbă, linia rămânând aceeași.

Uniunea Europeana

       Pentru a mă face înțeles voi da un exemplu grăitor de la sine, indiferent dacă la conducerea Uniunii Europene sunt "cei de dreapta" sau "cei de stânga", ei nu vor avea curajul să spună că și nativii europeni au drepturi politice egale cu minoritarii, ca avortul este o crimă , că religia Creștină a avut și are un rol dominant în formarea adevăratei culturi Europene și că Naționalismul nu înseamnă neapărat rasism.
       Libertatea promovată de către doctrina de extremă stângă  este o libertate falsă fiindcă nu există libertate în egoism, nu există libertate în autodistrugere și spălare pe creier.
      Adevărata libertate o ai atunci când alegi liber fără să fii constrâns de vreo propagandă, libertatea adevărată o găsești în sânul familiei, în prieteni, în muncă și în rugăciune.

Familia

 

Triballi

 Triballii au fost un trib trac al cărui teritoriu se întindea între Serbia central-nordică și Bulgaria nord-vestică .
 Pentru prima dată în istorie tracii triballi au fost atestați în secolul V î.H .

Teritoriul triballilor

 În timpul acelei perioade, în zona balcanică existau două triburi trace care dețineau hegemonia : triballii și odrișii. Regele tracilor odriși, Sitalces ( 431 - 424 î.H ), în dorința de a-și extinde regatul, trece la ofensivă în fața tracilor triballi. Ofensiva a avut un rezultat dezastruos pentru odriși întrucât armata lor a fost învinsă de către triballi și însuși regele lor, Sitalces a fost ucis în luptă.

Războinici triballi traci

  După respingerea invaziei odrise, triballi și-au consolidat puterea în regiune și când s-au simțit îndeajuns de puternici au pornit la atac împotriva odrișilor. În anul 376 î.H, regele triballilor Hales ,pornește o campanie împotriva odrișilor, campania fiind un succes deoarece trupele sale au intrat adânc în teritoriul Odris, cucerindu-i capitala, Abdera, și jefuind-o. După acest succes, triballi se îndreaptă către teritoriile nord-grecești, încep asediul orașului Maroneia, asediul acestui oraș nu a fost finalizat datorită faptului că generalul grec Chabrias a venit cu întăriri și pentru a se evita o bătălie sângeroasă s-a ajuns la o înțelegere din partea ambelor tabere.

Filip al II - lea

  În secolul IV î.H , un alt trib trac balcanic s-a ridicat pentru a-și spune cuvântul în istoria universală, acel trib trac a fost cel al macedonenilor. Regele care făcut din tracii macedoneni o forță regională a fost Filip al II -lea (n. 382 î.Hr.–d. 336 î.Hr.) , tatăl lui Alexandru Macedon (20 iulie 356 î.Hr.–10 iunie 323 î.Hr.).
  În anul 339 î.H , Filip al II -lea, după ce a întreprins o expediție încununată de succes împotriva sciților conduși de către Ateas, s-a simțit îndeajuns de puternic încât să întreprindă și o expediție împotriva triballilor.
  În timpul confruntării dintre tracii macedoneni și cei triballi, soarta armelor a fost de partea tracilor triballi și oastea macedoneană a fost înfrântă, însuși puternicul ei rege, Filip fiind rănit în acea confruntare.

Triballi luptând cu macedonenii

   După moartea lui Filip al II-lea, Alexandru Macedon continuă opera tatălui său de unificare a Balcanilor sub stindardul macedonean. În anul 335 î.H, regatul Odris este supus de către oștile macedonene, după supunerea regatului Odris, macedonenii își îndreaptă atenția către țara tracilor triballi, Alexandru Macedon dorind să șteargă rușinea înfrângerii.

Alexandru Macedon

   De această dată, sorții de izbândă au fost de partea tracilor macedoneni care, după trei bătălii sângeroase ( bătălia de la Haemus, bătălia de la râul Lyginus și bătălia de pe insula Peuce ), au reușit să-i supună pe triballi, care după ce au fost înfrânți, s-au retras împreună cu regele lor Syrmus, la nord de Dunăre, acolo unde au fost ajutați de către tracii geți.
   O parte din triballii rămași a fost înrolată în armata macedoneană, în timp ce celeilalte părți i s-a permis să existe, cu condiția acceptării dominației macedonene.

Războinici celți

   Lupta cu macedonenii i-a istovit pe triballi, invazia celtică condusă de regele Cerethrius i-a obligat pe odriși să se retragă în est. Cu toate acestea, ei continuă să provoace probleme timp de cincizeci de ani (135 î.Hr.-84 î.Hr.), guvernatorilor romani din Macedonia, după această perioadă turbulentă triballii începând încetul cu încetul să se romanizeze.
    Geograful și istoricul de origine greacă Ptolemeu (90-168 d.Hr.), a afirmat că teritoriul lor se afla între Ciabrus (Tzibritza) și Utus (Vit), în Bulgaria modernă, ​​orașul lor principal fiind Oescus.
   Sub Tiberius (16 noiembrie 42 î.H – 16 martie d.H 37) , se menționează Triballia ca regiune a provinciei Moesia. 
   Împăratul Maximian Tracul (235-237 d.H ) a comandat un escadron format din triballi, exitența tracilor triballi și în secolul III d.h demonstrează faptul că tracii nu au dispărut, ci ei împreună cu romanii au dat naștere poporului Român .

Cavalerie Romană auxiliară

  Etnogeneza tracilor triballi este în strâsă legătură cu existența românilor de la sud de Dunăre, românii timoceni, dar despre acest subiect extrem de important voi vorbi într-un alt articol viitor.