Împăraţii traci ai Romei III - Regalian

       Istoria este plină de surprize şi din această cauză trebuie să cercetezi pentru a descoperi aceste elemente îmbucurătoare. Neamul românesc trebuie să îşi cunoască istoria pentru a şti cum să acţioneze .

      Subiectul reprezentat de către împăraţii traci care au condus Roma este unul sensibil deoarece persoanele care vor să ţină poporul român în tenebrele ignoranţei urăsc să vadă că românii pot nutrii o speranţă către mai bine, o speranţă dată tocmai de gloria strămoşilor, glorie de care aceşti indivizi vor să ne priveze.

       Istoria Augusta vorbeşte de faptul că Regalian ( 258 – 268 ) a fost un general roman din Pannonia, general despre care se spunea că îşi are originea în familia regală a tracilor daci şi anume, el era strănepotul bravului Decebal care a preferat moartea în locul sclaviei.

      Ţinând cont de acest valoros detaliu istoric adepţii teoriei lui Roesler şi cozile de topor autohtone ar trebui să verifice duritatea pereţilor de granit cu capul , ca mai apoi să se trezească la realitate şi să vadă că românii au fost primii în Trasilvania !

       La originea alegerii sale ca împărat în anul 258 a circulat o anecdotă care spune că el a fost ridicat la tron din cauza numelui său (Regalianus, "regal" sau "împărătesc") atunci când soldații lui au auzit această glumă l-au salutat pe Regalianus ca împărat al lor.

(monede) emise de către soția lui Regalianus, Sulpicia Dryantilla, care este afișată aici ca Augusta

        După înfrângerea și capturarea împăratului Valerian în partea de est (260), populațiile de frontieră s-au simțit nesigure, și și-au ales proprii împărați pentru a avea garanția că au lideri împotriva amenințării străinilor. Populația și armata din provincia Pannonia l-au ales ca împărat pe Ingenuus, dar împăratul legal, Gallienus, l-a învins pe uzurpator.

       Gallienus s-a mutat în Italia,  pentru a se ocupa de o invazie a alemanilor. Populația locală, care se confruntat cu amenințarea sarmaților, l-a ales ca împărat pe Regalianus, care a ridicat-o pe soția sa Sulpicia Dryantilla la rangul de Augusta pentru a-și întări poziția . Regalianus a luptat cu curaj împotriva sarmaților.     După victoria sa, el a fost ucis în urma unui complot pus la cale de către adversarii săi .
      Domnia acestui capabil războinic nu a putut schimba situaţia precară a Imperiului Roman deoarece ordinea nu a putut fi restabilită datorită trădării.
      Pentru neamul românesc trădarea din interior a reprezentat un pericol mai mare decât cel extern ( în prezent din păcate este la fel ), din această cauză trebuie să fim fără milă când vine vorba de trădare!
 

SNC – inutilitatea multiculturalismului

       Zi de zi atunci când vine vorba de chestiuni socialo-culturale , multiculturalismul este pus într-o lumină favorabilă, efectele produse de el trebuie să fie prezentate ca fiind pozitive, însă realitatea diferă mult faţă de această iluzie întreţinută de către cea mai mare parte a mass-mediei.

       Europa într-un mod natural este multiculturală ( atunci când vine vorba de culturile nativ europene ), însă acest multiculturalism este întins pe tot continentul şi este în strânsă legătură cu familiile nativ europene : familia latină, germanică, slavă şi cea finougrică .

       Multiculturalismul concentrat într-o singură zonă va duce inevitabil la conflicte fiindcă un popor este exact ca o familie, iar teritoriul pe care locuieşte acel popor este casa, se ştie că între membrii unei singure familii pot apărea certuri, dar atunci când într-o casă sunt comasate mai mult de 5 familii certurile pot degenera în ceva mult mai grav.

       Orice element artificial dăunător introdus într-un organism sănătos va duce la o reacţie normală din partea acelui organism, o reacţie care va consta în scoaterea obiectului din organism.

       În prezent se face o încercare artificială de a băga pe gât un multiculturalism distructiv pentru naţiunile în care este instalat cu forţa.

       Există culturi care corespund şi pot convieţui în pace, dar în acelaşi timp există şi culturi care nu pot crea o simbioză datorită prăpastiei mari ce se află între ele.
       Un popor puternic are toate energiile unite, în timp ce în cazul poporului slab energiile sunt risipite în diferite direcţi.
       Pentru a demonstra importanţa unităţii şi efectul negativ generat de lipsa unităţii voi prezenta trei exemple istorice în care puterea respectivelor popoare a crescut odată cu unificarea forţelor, nu diversificarea lor.
  Voi da 3 exemple din trecut şi 2 exemple din perioada contemporană.
   Cele trei exemple din trecut sunt reprezentate de : 1) regatul trac al lui Burebista, 2) imperiul Chinez al împăratului Qin şi 3) regatul francilor condus de Clovis.

Burebista

   1) Herodot ( 484 - 425 î.H ) a spus despre neamul trac că putea fi cel mai puternic neam din lume atunci când va fi un neam unit, Burebista ( 82 - 44 î.H ) a unificat neamurile tracice în secolul I î.H pentru a putea să creeze un stat îndeajuns de puternic încât să i se opună imperiului Roman. Înainte de unificarea făcută de către Burebista, tracii datorită lipsei de unitate deveniseră vulnerabili faţă de puterea celţilor aflată în creştere, însă odată cu unificarea tracilor într-un sigur stat puternic, influenţa celtică a scăzut şi în puţin timp a fost eliminată.

Împăratul Qin

 2)  Împăratul Qin a avut meritul de a crea unitatea popoarelor din zona actuală a Chinei, datorită proiectului de unificare întreprins cu ajutorul armelor şi a diplomaţiei, el a reuşit să unească populaţiile sedentare împotriva barbarilor migratori.
      Denumirea de China este dată de această dinastie întemeiată de către împăratul Qin Shi Huang (259 – 210 î.H ). Pe lângă o unificare politică şi economică, el a unificat poporul chinez şi din punct de vedere cultural, Qin făcând în aşa fel încât să existe doar o limbă şi o modalitate de scriere pentru toată naţiunea.

Clovis

      3) Clovis ( 466 - 511 ) a fost cel care a întreprins acţiunea de unificare a Franţei sub o singură conducere. Înainte de el, teritorul Franţei era disputat de către 5 popoare ( galo-romanii, burgunzii, vizigoţii, ostrogoţii şi alemanii ), iar poporul său franc era împărţit în mai multe facţiuni.
 Datorită abilităţii sale politice şi militare poporul franc a fost unit şi astfel a putut cucerii teritoriul fostei Galii care a fost redenumit după poporul lui Clovis care a învins celelalte popoare şi a reuşit să creeze unitate şi anume cel franc.
       Din perioada modernă voi da ca exemplu pe : 1) Germanii împăratului Wilhelm I şi 2) Japonia împăratului Mutsuhito :

Wilhelm I

     1)  În 1806 , Napoleon  a creat Regatul Bavariei pentru a contracara influeţa Prusiei în teritoriul locuit de către etnicii germani , astfel capabilul conducător francez a făcut în aşa fel încât să ţină în sah germanii, să-i ţină dezbinaţi pentru a îi controla mai bine.
       După pierderea bătăliei de la Waterloo  în 1815 influenţa franceză a scăzut într-un mod semnificativ , iar odată cu scăderea influenţei franceze, dorinţa germanilor era ceea de uniune deoarece şi-au dat seama că dezbinarea, pluralitatea şi multiculturalismul reprezenta propria lor slăbiciune şi dacă ar fi continuat în această formulă s-ar fi zis cu neamul lor.
          Wilhelm I (n. 22 martie 1797 — d. 9 martie 1888, Berlin) devenit împărat în 1861 a jucat rolul de unificator al poporului german , datorită lui energia poporului german a fost unificată într-o singură direcţie şi astfel poporul a putut progresa şi a putut ajunge unul dintre cele mai puternice popoare ale Europei.
      

Împăratul Mushito

    2) Împăratul Mushito (n. 3 noiembrie 1852, d. 30 iulie 1912) a fost iniţiatorul perioadei Meiji ( 1868 - 1912 ) , perioadă care a corespuns cu modernizarea şi creşterea puterii militare a poporului japonez. Iniţial problema a fost reprezentată de faptul că anumiţi japonezi au crezut că modernitatea este adusă de către cosmopolitism şi de influenţa străină , acest capabil suveran a înţeles că pentru a progresa şi pentru a işi păstra independenţa din punct de vedere cultural poporul japonez trebuie să facă o combinaţie între modernism şi tradiţie.
       Moştenirea perioadei Meiji îşi face simţită prezenţă şi acum, când poporul japonez reprezintă o interesantă combinaţie între trecut şi prezent, între modernitate şi tradiţie.

      Aceste exemple sunt importante deoarece poporul român trebuie să înţeleagă că poate reuşi numai prin propriile sale forţe, iar "experţii" care vor să îl înveţe cum să fie multicultural trebuie să înţeleagă că un popor puternic se clădeşte pe unitate, nu pe diversitate !
      Un alt aspect tragi-comic este reprezentat de aşa-zisul Consilliu  "Naţional" pentru Combaterea Discriminării, înstituţie care până acum nu a sesizat niciun caz de anti-românism.

      Întrebarea mea este următoarea : Dacă o instituţie care se declară contra discriminării nu este capabilă să vadă discriminarea îndreptată împotriva neamului românesc ( plus că este susţinută din banii noştri ), atunci de ce mai funcţionează ?

SNC - Cultul personalităţii în ziua de azi

           
           Dacă din punctul de vedere al definiţiei Cultul personalității este un termen care înseamnă venerarea execesivă a unui singur conducător aflat încă în viață, el din punctul meu de vedere nu se opreşte doar la un anumit lider, ci şi la formatorii de opinie din ziua de azi ( pseudo-vedetele ).

           Această metodă este aplicată pentru a da impresia populaţiei că persoana respectivă deţine puteri supra-omeneşti, acest model are o vechime de mai bine de 3000 de ani şi-şi are originea în modul în care egipteni-şi venerau faraonul, atribuindu-i caracteristici divine.

1984

            Un popor liber are nevoie de libertate, însă în acelaşi timp are nevoie de Dumnezeu fiindcă în lipsa unui Dumnezeu, cei care vor să controleze poporul au nevoie să creeze unul artificial ( această metodă reprezentată de crearea artificială a unui zeu îşi are originea în timpul revoluţiei comuniste din Rusia, revoluţie în care, cu forţa a fost înlăturat Creștinismul pentru a fi înlocuit de un nou cult, numit „proletcultism„ ).

             Varianta oficială spune aşa : "Cultul personalității caracterizează de obicei statele totalitare sau statele care au avut parte recent de revoluții. Renumele unui singur lider, deseori caracterizat drept "liberator" sau "salvator" al poporului, ridică conducătorul la un nivel aproape divin. Portretul conducătorului apare peste tot, la fel ca și statuile sau monumentele dedicate măreției și înțelepciunii liderului."

              Interesant este că doar statele totalitare au făcut aşa, cele aşa-zise “democrate “ nu au aplicat aceeaşi metodă.

               Metodele difera, însă manipularea rămâne aceeaşi deoarece scopul rămâne aceelaşi, cel de a manipula, cel de a distruge mentalităţi şi de a inversa valori sociale.

Afiș de propagandă

             Nu doar Stalin, Ceauşescu sau Mao Zedong au aplicat cultul personalităţii şi mai ales cultul personalităţii nu a murit odată cu ei!
             Acum nu mai avem afişe cu imaginea liderului, însă zilnic suntem bombardaţi cu ştiri despre pseudo-vedete,  le vedem feţele peste tot,  la televizor sau pe afişe gigantice.

             Cultul personalităţii nu este defunct, el doar şi-a schimbat forma, însă nu şi menirea!

             Dacă înainte oamenii erau conduşi cu forţa, în prezent cultul personalităţii a evoluat într-un asemenea mod încât oamenii vor merge singuri pe calea arătată de către manipulatori.

George Orwel

              Dar această tendinţă de a crea un nou tip de cult al personalităţii a fost  expusă şi de către scriitorul şi jurnalistul englez George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra).
              El este autorul romanului 1984,  Acțiunea romanului are loc într-un viitor distopic și prezintă o parte din viața intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitarist al Oceaniei.
              George Orwell utilizează termenul de "fratele cel mare" atunci când vine vorba de societatea în care este impusă o poliţie a gândirii şi un nou limbaj numit "nouvorbă".
              Partea interesantă este reprezentată de faptul că scriitorul britanic a intuit în anul 1948 ceea ce va avea să se întâmple în prezent din punct de vedere literar şi lingvistic ( corectitudinea politică ).
             Romanul conţine şi noţiunea de inversiune a unor noţiuni de bază, războiul devenind pace, libertatea devenind inutilă şi ignoranţa devenind putere.
             Violenţa joacă un rol important pentru locuitorii Oceaniei deoarece ea este folosită pentru a îi controla, din această cauză zilnic li se administrează 2 minute de violenţă în care victime cad inamicii regimului ( în prezent avem mai mult de 2 minute de violenţă ).
              Concluzia finală care reiese din toate aceste informaţii este următoarea : noi românii trebuie să cunoaştem toate feţele cultului personalităţii pentru a nu fi manipulaţi şi astfel doar prin cunoașterea tuturor acestor aspecte vom fi cu adevărat liberi !

Împăraţii traci ai Romei II - Decius

Decius

          Al doilea trac devenit împărat al Romei a fost Gaius Messius Quintus Traianus Decius (c.201- iunie 251), el conducând imperiul roman între anii 241 - 251.
         Pentru a demonstra originile sale trace trebuie să fac referire la locul în care s-a născut, şi anume localitatea Budalia, în apropierea oraşului Sirmium. Această zonă înainte de a fi încorporată imperiului roman a aparţinut tracilor triballi, iar numele oraşului Sirmium provine de la regele tracilor triballi Syrmus.
         Decius a avut o ascensiune fulminantă, începând ca un simplu soldat, însă datorită abilităţilor sale militare a reuşit să urce pe treptele ierarhiei politice ajungând să deţină funcţia de senator, ca mai apoi în anul 232 să devină consul.
         A fost guvernator al Moesiei, al Germaniei Inferior și, între 235 - 238, guvernator al Hispaniei Tarraconensis, ca mai apoi să devină prefect al Romei în timpul împăratului Filip Arabul.
          În anul 245, a fost însărcinat de Filip Arabul cu apărarea provinciilor dunărene. Între 248 - 249, a fost nevoit să înfrângă răscoala lui Pacatianus și să apere granița de atacurile goților.
          Datorită guvernării defectuoase a împăratului Filip Arabul, armata l-a proclamat pe Decius suveran. Odată ce a preluat puterea, Decius a început marşul către Roma pentru a îl îndepărta pe vechiul împărat.
 După îndepărtarea de la putere a vechiului împărat, Decius a fost supranumit de către poporul roman Traianus (uneori, Decius este cunoscut sub numele de Decius Traian), în amintirea capabilului împărat Traian.

Războinici goti

          La nivel administrativ  Decius a încercat să recreeze funcția de cenzor, Publius Valerian a fost pus în această funcție. Fiul său, Herenius, a devenit al doilea om din imperiul roman ca importanţă deoarece Decius şi-a dat seama că pentru a conduce un stat atât de întins mai are nevoie de o persoană capabilă şi loială. De asemenea, Decius a refăcut Roma după incendiul din 249 și a construit Termele lui Decius, de pe Aventin.

Romanii luptandu-se cu germanii

          La nivel militar Decius s-a confruntat cu atacul goților la sud de Dunăre, în provinciile Moesia și Tracia. A fost primul atac de mare amploare al goților. Sub regele lor Cniva, s-au stabilit pentru scurtă vreme la Nicopole, dar fiind alungați de romani, au mers prin Balcani, până au ajuns la cetatea Beroë (azi Stara Zagora, Bulgaria), pe care au pustiit-o. La fel au făcut și cu Philippopolis (azi Plovdiv). Comandatul roman al orașului, Titus Iulius Priscus, s-a declarat împărat sub protecție gotă. În același timp, la Roma, Licinianus s-a declarat împărat, dar a fost executat după câteva zile. Goții au reușit să scape de asediul nemilos al Philippopolisului și s-au retras spre nord, la Abrittus. Aici s-a dat confruntarea finală dintre ei și romani, în iunie 251. Decius și fiul său Herennius Etruscus au murit eroic pe câmpul de bătălie.
          O bilă neagră atribuită acestui brav militar a fost reprezentată de atitudinea acestuia faţă de creştini. Episcopilor și preoților creștini li s-a ordonat să se sacrifice pentru împărat sau să treacă la religia romană. Majoritatea creștinilor au considerat o mare ofensă, și au hotărât să moară ca și martiri.
           În concluzie, Decius a fost un împărat capabil din punct de vedere militar şi administrativ, însă lipsa de toleranţă faţă de creştini şi puţinii ani în care a guvernat nu au influenţat într-un mod pozitiv soarta imperiului, însă ideea de asociere la domnie va fi folosită cu succes de către un alt împărat trac care a condus Roma, însă despre el voi vorbi data viitoare.

Top 10 – cei mai bravi războinici traci

 10. Teres I ( 460 – 445 î.H ) – fondatorul regatului Odris

9. Hector – viteazul apărător al Troiei

8. Decebal – ( 87 - 106 ) Regele care a preferat moartea în locul vieţii de sclav 

7. Belizarie ( 505 – 565 ) - cel mai mare general al imperiului Bizantin

6. Filip al II-lea al Macedoniei (n. 382 î.Hr.– d. 336 î.Hr.) - unificatorul neamurilor trace sud-dunărene şi creatorul puternicului nucleu care a stat la baza fondării Imperiului Macedonean.

 5. Paris – seducătorul Elenei ( este de notat cuşma frigiană de pe capul lui Paris, obiect vestimentar reprezentativ pentru neamul Trac )

4. Galerius ( 250 - 5 mai 311), – tracul care a condus Roma şi a dat primul Edict de Toleranţă pentru emanciparea creştinilor 30 aprilie 311

3. Spartacus ( 109 – 71 î.H ) – gladiatorul care a făcut Roma să tremure

2. Burebista ( 82 – 44 î.H ) – unificatorul neamului tracic nord şi sud-dunărean

1. Alexandru cel Mare ( 20 iulie 356 î.Hr. – 10 iunie 323 î.Hr. ) – cuceritorul lumii cunoscute.

Împăraţii traci ai Romei - Maximilian Tracul

      Cu siguranţă că românii s-au săturat să tot audă lucruri negative legate de strămoşii lor, spuse de  anumiţi "experţi" în istorie care vor de fapt să le inducă un sentiment de inferioritate.

      Dacă aceşti experţi spun că strămoşii noştri traci au fost nişte barbari needucaţi ( sau că rolul lor în istorie nu a fost unul important ) înseamnă că ori sunt plătiţi să spună asta, ori nu s-au documentat îndeajuns de mult.

       Noi românii nu trebuie să ne simţim singuri când vine vorba de măsluirea istoriei, deoarece cea mai mare parte a neamurilor nativ europene este afectată de acest "sindrom intelectual", adică cel al creării unui sentiment de inferioritate sau vinovăţie.

        Cel mai tragicomic exemplu este cel al spaniolilor, pe care nişte "experţi" în materie de istorie vor să îi facă să se simtă vinovaţi pentru Reconquista ( Renconquista a fost procesul prin care regatele creștine din nordul Hispaniei au recucerit peninsula Iberică de la musulmani și mauri. Recucerirea a durat timp de aproape 800 de ani. Cucerirea Hispaniei de către Umayyazi de la vizigoți a avut loc la începutul secolului al VIII-lea și se consideră că Reconquista a început aproape imediat, în 722, odată cu bătălia de la Covadonga, și s-a încheiat în 1492, prin cucerirea Granadei ) să se simtă vinovaţi de faptul că şi-au eliberat ţara de sub dominaţia străină.

       Dar lăsând la o parte aspectele corect politice ale istoriei contemporane trebuie să  îl prezint pe primul împărat trac al Romei.

       Gaius Iulius Verus Maximinus (c. 173 – aprilie 238), cunoscut ca Maximilian Tracul a fost împărat roman în perioada 235 – 238. El este recunoscut ca fiind primul împărat-soldat, originea sa tracă fiind precizată în Historia Augusta. Maximilian și-a început cariera militară ca simplu soldat, în timpul lui Septimiu Sever, fiind promovat abia în timpul domniei lui Alexandru Sever. Datorită ambiției și calității sale de războinic Maximilian a ajuns să fie comandant peste recruții din Pannonia. Recruții din Pannonia  îl disprețuiau pe actualul împărat, Alexandru, pentru acţiunile sale politice cu care nu erau de acord. Profitând de această conjunctură, împreună cu legiunea Legio XXII Primigenia, Maximilian i-a asasinat, în anul 235, pe Alexandru Sever și pe mama acestuia la Mogontiacum (astăzi Mainz), garda pretoriană recunoscându-l ulterior pe Maximilian ca împărat, Senatul dându-şi confirmarea.

Legionar roman

       Nobilimea romană nu l-a agreat datorită originii sale trace, făcându-i probleme pe întreaga perioadă în care a condus. El pentru a se apăra, a început prin a-i elimina pe susținătorii împăratului precedent, care încercaseră să-l ucidă de două ori. Prima tentativă de asasinat a fost la fluviul Rin, unde un grup de ofițeri, sprijinit de o parte a Senatului, a încercat să distrugă podul de peste fluviu, ca să-l lase pe Maximilian blocat pe celălalt mal, la cheremul germanicilor. Daca complotul ar fi avut succes, pe tronul Romei ar fi venit senatorul Magnus. Dar conspirația a fost descoperită la timp și răsculații executați. A doua tentativă a avut loc în Mesopotamia, unde foștii arcași ai lui Alexandru l-au proclamat împărat pe Quartinus. Macedo, conducătorul militar al răscoalei, l-a ucis pe Quartinus, pentru că a-şi demonstra loialitatea faţă de Maximilian.

Asasinat

       În anul 238, în provincia Africa, guvernatorul Gordian I, împreună cu fiul său, Gordian al II-lea, s-au autoproclamat împărați. Senatul de la Roma i-a sprijinit pe cei doi Gordieni. Maximilian și-a luat legiunile din Pannonia și a plecat spre Roma pentru a se înfrunta cu ei.

       Revolta din Africa a fost înfrântă de guvernatorul Numidiei, Capellianus, loial lui Maximilian, care l-a înfrânt și ucis pe Gordian II în bătălia de la Cartagina, dispunând de singura legiune din zonă. Gordian I s-a spânzurat când a aflat vestea.

       În locul celor doi Gordieni, Senatul a ales ca împărați pe Pupienus și pe Balbinus, doi senatori, dar poporul a fost nemulțumit de împărații-senatori și a ieșit în stradă, cerându-l pe Gordian al III-lea, nepotul minor al lui Gordian I, pe tron. Pupienus și Balbinus au fost nevoiți să-l asocieze la domnie pe Gordian al III-lea.

      În acest timp, Maximilian a atacat Italia din nord, pentru a-și recăpăta tronul. Din păcate în aprilie 238, Maximilian a fost asasinat la Aquileia de pretorieni, plătiţi de către duşmanii săi politici.

      Istoricul Herodian îl prezintă pe primul împărat roman de origine tracă, ca fiind un om înalt, solid care înspăimânta prin mărimea sa colosală.
      Domnia acestui prim împărat trac al Romei a fost scurtă dar tumultoasă, fiind caracterizată printr-o stranie combinaţie între brutalitate şi inteligenţă politică . Faptele sale trebuie prezentate exact aşa cum au fost,  fiindcă doar aşa poate fi păstrată obiectivitatea pe care se fondează istoria adevărată !

5 Cei mai cunoscuti scriitori, zei si oameni de origine traca

Aceasta este lista celor mai cunoscuti scriitori, zei sau chiar si oameni de origine traca:

1. Spartacus

Spartacus i-a înrolat în armata sa pe prizonierii acestor cetăţi dar si pe sclavi, ucigând insa romanii nobili care se aflau în acele cetăţi iar pe plebei şi pe sclavi îi înrola în armata lui. Ne povesteste Appian. 

2. Dionisos

Cultul era originar din Tracia sau din Lydia, dar era popular si în întreaga lume veche. Zeul cu numele frigian de Sabazios, a fost dat de greci fiului zeiței trace Bendis, si era venerat de traci ca "Eliberatorul" anotimpului rece. Cu toate armatele lui Alexandru Macedon cultul acestui zeu a reusit sa ajunga și în India.

3. Etruscii

Originea etruscilor a stârnit numeroase controverse, cuvântul etrusc provenind din: Trusci, Etruri, Etruscul sau Etrusci, dupa cum îi numeau romanii, și Tyrsanoi în limba elină. 

4. Bendis

Bendis sau Béndis, Mendis este o zeiță din mitologia dacica adorata ca zeiță a Lunii, a pădurilor, a farmecelor, si a nopții.

5. Ioan Cassian

Ioan Cassian a fost unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai literaturii și monahismului apusean din secolul IV și V, fiind sfânt părinte al Bisericii Universale.

Iulia Haşdeu – tragicul geniului românesc

  Chiar dacă mass-media “ liberă “ din România vrea să ne convingă prin metode subtile de faptul că nu suntem un popor capabil,că nu avem un viitor,noi românii nu trebuie să credem minciunile debitate de ei, trebuie să verificăm istoria pentru a demostra contrariul şi pentru a găsi exemple demne de urmat.
  Dar lăsând la o parte incercările unor trădători de a ne induce un sentiment de inferioritate, un element nu poate fi falsificat de aceşti indivizi şi anume , cel al exemplelor istorice.
  Un exemplu elocvent al geniului românesc este reprezentat de Iulia Haşdeu (n. 14 noiembrie 1869 - d. 29 septembrie 1888) ,fata lui Bogdan Petriceicu Haşdeu (n. 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin  - d. 25 august 1907, Câmpina).
 Contemporanii au fost fascinaţi de înţelepciunea acestei românce datorită faptului că ea a fost un copil supradotat, la opt ani neîmpliniți Iulia a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare.
  La 11 ani, Iulia Hasdeu a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzică din București, a plecat la studii la Paris. A studiat la Sorbona, începând de la vârsta de 16 ani, uimindu-și profesorii cu talentul său.
  Primul ei volum de poezii, Bourgeons d'Avril, scris în 1887, apare doi ani mai târziu, sub pseudonimul Camille Armand în volumul Œuvres posthumes).
 Geniul aceste fete nu a avut doar un caracter material, el a avut şi un caracter spiritual,patriotic,relevat de una dintre cele mai reuşite poezii ale Iuliei Haşdeu , " Patria ", poezie în care ea işi exprimă sentimentele profunde,dorul de ţară :

Mereu îi găseşte cusururi
Cînd vorbeşte de a lui ţară;
Cu toate-aceste neajunsuri
Îi este totdeauna dragă.

O critică fără-ncetare;
Chiar sincer o compătimeşte.
Totuşi, îi sare în apărare,
Pentru că pe ea o iubeşte.

Mai ales când timp îndelungat
Departe de patrie şi casă
Iubirea adâncă s-a aflat
În inima necredincioasă.

Iar când fiii nerecunoscători
Îi cer iubire şi mângâiere,
Le deschide braţele tuturor
Şi la piept îi strînge cu putere.

De-aceea, cu orice cusururi
Ce patriei sale i le află,
Cu orice greşeli, ea de-a pururi
Îi rămâne scumpă şi dragă.

 Articolul se intitulează tragicul geniului românesc deoarece această fată nu a putut să işi continue munca intelectuală fiindcă la 29 septembrie 1888, a murit de tuberculoză, la vârsta de 18 ani, și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu. Tatăl ei, foarte afectat de acest eveniment nefericit, a construit, în memoria acesteia, un castel la Câmpina, cunoscut sub numele de Castelul Iulia Hasdeu.

 Ţinând cont de faptul că un asemenea geniul s-a născut în sânul neamului românesc, cine este atât de ignorant încât să spună că neamul românesc nu este unul nobil?

SNC – Cameleonul politic autohton- De la Marx la Friedrick Hayek

      Minciuna a căpătat un rang oficial odată cu apariţia Raportului Tismăneanu.Acum foştii comunişti pentru care anti-românismul era un mod de viaţă au devenit peste noapte capitalişti.

   Karl Marx (n. 5 mai 1818, Trier, Germania - d. 14 martie 1883, Londra, Marea Britanie) a fost invenatorul socialismului materialist adică al comunismului ,în timp ce Friedrick Hayek a fost părintele ultraliberalismului (n. 8 mai 1899, Viena — d. 23 martie 1992, Freiburg ).

   Din punct de vedere politic aceşti ideologi se aflau pe nişte poziţii diametral opuse.Ironia istoriei se va manifesta mai târziu,mai precis în secolul XX când cameleonul politic a schimbat roşul pentru galben.
   Dacă înainte de 89 moda consta în a susţine lupta proletariatului internaţional împotriva asupririi capitaliste,în prezent moda s-a schimbat profund,ei,din apărători ai clasei muncitoare şi ai internaţionalismului au devenit nişte ultra-liberali interesaţi de problemele egoismului pregnant al unor îmbogăţiţi peste noapte.

  Istoria a demonstrat că valoarea culorii politice pentru mulţi parveniţi nu are nicio valoare în faţa miresmei imbietoare emanate de cei 30 de arginţi.

 În faţa acestor indivizi Neamul Românesc nu reprezintă nimic doar o populaţie naivă care îi întreţine,o populaţie neinformată care încă nu a realizat faptul că nişte paraziţi sociali au invadat prima clasă socială şi ocupând această poziţie au început să "ajute" la distrugerea Românismului.

 Acum câteva zile am văzut o carte “interesantă “  scrisă de către domnul Tismăneanu intitulată „Fantoma lui Gheorghe Ghiorghiu Dej „.Întrebarea justă care trebuie pusă în această situaţie este următoarea : De ce Dej şi nu Ana Pauker(născută Hanna Rabinsohn, 13 februarie 1893 – d. 3 iunie 1960) ?

 Răspunsul este simplu Ana Pauker a reprezentat în România agentul unei puteri externe,agent care a început opresiunea intelectualităţii româneşti şi lupta împotriva neamului românesc, în timp ce Gheorghe Ghiorghiu Dej  (n. 8 noiembrie 1901, Bârlad; d. 19 martie 1965, București) a făcut şi lucruri bune pentru care nu consider că el a fost personajul negativ din perioada comunistă.

 Printre lucrurile bune făcute de către Ghiorghiu Dej amintesc : obţinerea ordinului de evacuare a armatei sovietice de pe teritoriul României în 1958 ( la această operiaţiune a contribuit şi Emil Bodnăraş (n. 10 februarie 1904, satul Iaslovăț, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria - d. 24 ianuarie 1976, București) şi în 1964 la expulzarea “factiunii moscovite” şi eliberarea prizonierilor politici .

 Poate că tocmai aceste acţiuni politice care au adus pentru scurt timp independenţa neamului românesc i-au făcut pe „anumiti experti” in materie politică să mintă într-un mod grosolan poporul român şi să îl prezinte pe Dej ca fiind duşmanul său cel mai aprig.

 Forţele anti-naţionale aplică o tehnică expusă de Sun Tzu în arta războiului şi anume diversiunea,ei vor să îi prezinte pe cei care ne-au ajutat ca inamici şi pe cei care ne-au subjugat ca eliberatori.

 Interesant este că experţii care susţin această teză uită un personaj negativ pentru români dar pozitiv pentru agenţii externi şi anume Silviu Brukan,el exact ca şi Ana Pauker a făcut mult rău neamului românesc,doar că el a acţionat şi după 90.

 Dacă după 44 Saul Brukner ( Silviu Brukan ) a pus biciul pe neamul românesc în numele comunismului,după 89 biciul şi-a schimbat culoarea politică însă nu şi scopul,cel de a ne îngenunchea.

 Dar lăsând la o parte acţiunea subversivă a duşmanilor noştri , noii românii trebuie să cunoaştem adevărul pentru a fi liberi şi pentru a şti cum să luptăm împotriva duşmanilor noştri.
 Un lucru este cât se poate de clar şi anume că poporului român nu îi priesc experimentele sociale şi din această cauză este nevoie de o schimbare...

Sun Yat-Sen - la révélation chrétienne et la lutte pour la liberté

    Ou de la recette de la réussite chinoise pour le peuple roumain et pour L’Europe

    Pour comprendre l'importance de la pensée chrétienne doit élargir nos horizons, de voir comment cela a influencé la mentalité d'un homme dans l'Extrême-Orient.

Sun Yat-sen (en chinois 孫逸仙, Sun Yat-sen étant la prononciation en cantonnais qui s'est exportée en occident ; le nom se prononce Sūn yì xiān en mandarin), plus connu en Chine sous son surnom, Sun Zhongshan (孫中山 en chinois), également appelé Sun Wen (孫文), (12 novembre 1866 - 12 mars 1925) était un leader révolutionnaire et homme d'État chinois, est considéré comme « le père de la Chine moderne ». Il a eu une influence significative dans le renversement de la dynastie Qing et l'émergence de la République de Chine.

    Sun Yat-Sen est celui qui a mis en place un mouvement nationaliste assez fort pour que la nation chinoise pour rétablir ses anciens droits.
    Il est né dans une famille modeste. Fréquenter l'école dans le village, qui est chargé par son frère aîné, qui était un marchand prospère à Hawaii. Le contact avec la civilisation américaine, ce qui rendra profonde.
    Ici Sun-sen a fondé une organisation pour «renouvellement» de la Chine. Coup d'Etat manqué en 1895 le conduit à l'exil. Il a voyagé en Europe, aux États-Unis, le Canada et le Japon et est connu dans le monde entier comme un personnage charismatique.
   La mystique chrétienne avait pour but de créer une sous-couche spirituelle ainsi le matériau qui se compose de trois principes de «trois principes du peuple» - ( la sécurité du nationalisme, démocratie et cohésion sociale) qui est en vigueur aujourd'hui.
   Son exemple est extrêmement importante car elle a démontré que le changement peut être causé par une personne qui vient de la classe moyenne, il n'est pas nécessaire de monter.
   Beaucoup se demandent: Pourquoi j'ai donné l'exemple d'un nationaliste chinois quand je parle de nationalisme roumain?
   La raison pour laquelle j'ai fait ce choix sont les similitudes entre la situation actuelle des Roumains et de la situation chinoise avant la Sun Yat Sen.

   A cette époque, les Chinois ont été dirigé par une majorité minoritaire dépourvue de sentiments.
Romains maintenant gouverné par une majorité minoritaire sont dépourvus de sentiments.

   Les Roumains sont actuellement dans une manière abusive dirigée par une «minorité» politique (  se compose de locaux et étrangers qui veulent profiter de la situation dans laquelle nous) qui n'ont pas même 4% de la population totale.
  Chinoise à l'époque étaient dans la même situation que la nôtre, ont été menés par une minorité dont les pouvoirs étaient illimités, et dont l'attitude envers la majorité a été l'un de mépris.
   La minnorite manchuriene qui a dirigge la people chinoise dans un maniere abusive a fait une outre chose tres mauvais : Il a essayé de provoquer un sentiment d'infériorité pour la majorité.

  Il est intéressant de voir comment un grand nombre que nous avons en commun avec dix-neuvième siècle chinois

   Révélation chrétienne et le nationalisme a sauvé la nation chinoise de l'esclave.
   Le même genre de révélation de la nation roumaine enregistrés dans la période entre deux guerres et le même genre de révélation sauver la nation roumaine maintenant!
   Une autre chose que nous aimons est l'exemple de héros du passé.
   Sun Yat-Sen a eu l'exemple de Hong Hixuan, commandant de la rébellion des Taiping (1850 - 1864), le désir de libérer aa ceux qui ont combattu pour la liberté et se sont rebellés impressionné et fait de continuer la lutte.
  Nous Roumains avoir l'exemple de Mihai Eminescu et collectivement, à prendre l'exemple nationaliste de la generation interbelique.
 Nous devons apprendre parce que l'information est l'arme la plus précieuse à cette époque.

Sun Yat-Sen - Christian revelation and the fight for freedom

 

To understand the importance of Christian thinking we must expand our horizons, to see how that influenced the mentality of a man in the Far East.
    Sun Yat-sen (12 November 1866 – 12 March 1925) was a Chinese revolutionary and president. As the foremost pioneer of Nationalist china, Sun is referred to as the "Father of the Nation" in the Republic of China (ROC), and the "forerunner of democratic revolution" in the People's Republic of China. Sun played an instrumental role in the overthrow of the Qing dynasty during the Xinhai Revolution.
    Sun Yat-Sen was the one who put up a nationalist movement strong enough for the Chinese nation to restore its ancient rights.
    He was born into a modest family. Attend school in the village, which is entrusted by his older brother, who was a prosperous merchant in Hawaii. Contact with American civilization, which will make profound impresion.
   Here Sun-sen founded an organization for "renewal" of China. Failed coup attempt in 1895 leads him into exile. He traveled in Europe, U.S., Canada and Japan and is known worldwide as a charismatic character.
    Christian mysticism was meant to create the spiritual sub-layer overlapping material layer consisting of "three principles of the People" - nationalism, democracy and social security) which is in effect also today.
    His example is extremely important because it demonstrated that change can be caused by a person who comes from the middle class, without a strong lobby.....
    Many will ask: Why I am given the example of a Chinese nationalist when this blog is about the Romanian people?
    The reason I made this choice is the similarities between the situation now Romanians and Chinese situation before the Sun Yat Sen.
   Romanians are currently in an abusive manner led by a "minority" (parasitic politicians made ​​up of local people and foreigners who smelled opportunity to legally rob the romanian nation) who lack even 4% of total population.
  Chinese at that time were in the same situation as ours,they were led by a minority whose powers were unlimited, and whose attitude towards the majority was one of contempt.
    That minority who lead the Chinese people did exactly what nowdays thieves do with the romanian people.
  Christian Revelation and  nationalism  rescued the Chinese nation from slavery.Christian revelation and nationalism has to save the Romanian nation and Europe!
    The same kind of revelation saved the Romanian nation in the interwar period and the same kind of revelation will save the Romanian nation now!

    This able commander took the example of Chinese heroes of the past.
    Sun Yat-Sen had the example of Hong Hixuan, commander of the Taiping rebellion (1850 - 1864), a desire to release those who fought for freedom and rebelled,they impressed him and made him to continue the struggle.
   We Romanians have to take the example of Mihai Eminescu and collectively to take the exemple of nationalist interwar generation.
  We have to learn because the information is most valuable weapon in this era.

Sun Yat-Sen – revelaţia creştină şi lupta pentru libertate

    Sau reţeta politică chinezească pentru succesul neamului românesc

   

      Pentru a înţelege importanţa modului de gândire creştin trebuie să ne lărgim orizonturile, să observăm felul în care a influenţat mentalitatea unui om din extremul orient.

       Sun Yat-Sen (n. 12 noiembrie 1866 – d. 12 martie 1925) cunoscut sub numele de Părinte al Naţiunii, a fost cel care a reuşit să scoată naţiunea chineză de sub dominaţia minorităţii manciuriene care pentru mai bine de 300 de ani a deţinut puterea şi a folosit-o într-un mod abuziv.

      Sun Yat-Sen a fost cel care a pus la punct o mişcare naţionalistă îndeajuns de puternică încât să repună naţiunea chineză în drepturile sale ancestrale.

      El s-a născut într-o familie modestă. Urmează școala în satul natal, după care este încredințat fratelui mai mare, care era un comerciant prosper în Hawai. Ia contact cu civilizația americană, lucru care îl va marca profund.

     Sun Iat-sen înființează o organizație pentru "reînnoirea" Chinei. Eșecul tentativei de puci din 1895 îl determină să plece în exil. Călătorește prin Europa, Statele Unite, Canada și Japonia și devine cunoscut în întreaga lume drept un personaj carismatic.

       Misticismul creştin a avut rolul de a crea substratul spiritual peste care s-a suprapus stratul material format din "cele trei principii ale poporului" – naționalism, democrație și siguranță socială) care este în vigoare și astăzi.

     Exemplul lui este unul extrem de important deoarece el a demonstrat că schimbarea poate fi provocată şi de către o persoană care provine din clasa de mijloc, ea nu trebuie neapărat să vină de sus.

     Mulţi se vor întreba : Din ce cauză am dat ca exemplu un naţionalist chinez atunci când vine vorba de poporul român ?

      Motivul pentru care am făcut această alegere este reprezentat de similitudinile dintre situaţia românilor de acum şi situaţia chinezilor de dinainte de Sun Yat Sen.

     Românii în prezent sunt conduşi într-un mod abuziv de o “minoritate” ( parazitară formată din cozile de topor autohtone şi diferiţi străini care au mirosit oportunitatea de a jefui într-un mod legal ) care nu formează nici măcar 4 % din totalul populaţiei.

     Chinezii în acea perioadă se aflau în aceeaşi situaţie cu a noastră, erau conduşi de o minoritate a cărei puteri erau nelimitate şi a cărei atitudine faţă de majoritate era una de dispreţ.

       Acea minoritate care conducea poporul chinez a făcut exact ce fac tâlharii care ne conduc astăzi pe noi, s-a prezentat ca fiind salvatoare dar în acelaşi timp i-a indus majorităţii sentimentul de inferioritate, chinezii fiind obligaţi să se comporte cum voiau ciocoii care îi conduceau.

       Revelaţia creştină şi naţionalismul a salvat naţiunea chineză de la sclavie.

      Acelaşi tip de revelaţie a salvat naţiunea română în perioada interbelică şi acelaşi tip de revelaţie va salva naţiunea română şi acum!

      Un alt aspect care ne aseamănă este cel al sevei din care se trage naţionalismul, al exemplului eroilor din trecut.

     Sun Yat-Sen l-a avut ca exemplu pe Hong Hixuan, comandantul răscoalei Taiping ( 1850 – 1864 ), dorinţa de eliberare a celor care au luptat pentru libertate şi s-au răsculat,  l-a impresionat şi l-a făcut să continue lupta.

      Noi românii trebuie să îl avem ca exemplu pe Mihai Eminescu, iar la nivel colectiv trebuie să preluăm exemplul generaţiei naţionaliste din perioada interbelică.

      Trebuie să învăţăm fiindcă informaţia este cea mai de preţ armă în această epocă.