Etruscii

Etruscii au fost un popor de origine tracica care a locuit in regiunea din Peninsula Italica denumit Etruria (Cuprinzand Toscana, regiunea de nord a Latiumului si parti din Umbria).

Etruscii au existat ca popor intre 1200 i.H pana in anul 100 i.H cand asimilarea lor de catre romani a fost incheiata.

Cultura antica din epoca fierului caracteristica pentru etrusci a fost cultura Villanovan.

Denumirea de Etrusc, pentru a defini aceasta populatie, a fost folosita pentru prima data de romani in timp ce grecii ii denumeau Tyrasenoi sau Tyrsenoi.

Insasi mareata cetate Romana a fost dominata de catre etrusci pana in anul 396 i.H cand romanii au cucerit regiunea Veii si au pus capat dominatiei etrusce.

In timpul secolelor VII si VI civilizatia etrusca a ajuns la apogeu, ea controland nordul Italiei si insula Sardinia. Punctul culminant a fost reprezentat de batalia de la Alalia din 540 i.H cand etruscii aliati cu cartaginezii au invins coalitia de state grecesti.

Dominatia etrusca asupra acelei zone a fost inlaturata odata cu batalia de la Cumae 474 i.H cand coalitia statelor grecesti condusa de tiranul Hieron al Siracuzei a invins.

Dupa aceasta batalie, influenta etrusca din Latium a scazut ea fiind acaparata de catre romani si samniti. Cum un rau nu vine niciodata singur, in paralel cu expansiunea romana a fost si marea invazie celtica care de asemenea a dat lovitura fatala statului etrusc.

De aceasta slabiciune a profitat Roma care in secolul V i.H a anexat Etruria si practic odata cu ea independenta statului Etrusc a disparut el fiind asimilat de catre Roma pe parcursul a patru secole.

Insa aceasta asimilare trebuie vazuta si dintr-un alt unghi, cetatea Roma, la origini a fost intemeiata de catre gemenii Romulus si Remus,urmasii dardanului (tracului) Enea,iar,tinand cont ca sabinele erau de sorginte etrusca, automat si Roma a avut radacini etrusce.

Un alt obicei etrusc, intalnit in cadrul Romei este si amplasamentul cetatii deoarece etruscii isi ridicau cetati pe coline sau pe niste zone mai inalte.

Intre 616 i.H si 509 i.H Roma a fost condusa de catre o dinastie etrusca, cea a tarquinilor.

Despre etrusci se spunea ca erau, din punct de vedere politic organizati ca stat federal.

Familie de etrusci

Organizarea in stat-federal a inceput in secolul al VIII i.H, dintre care amintesc Aritim (lat. Arretium; it. Arezzo), Cisra (Caere Vetus; pe elină: Agylla; Cerveteri), Clevsi (Clusium; Chiusi), Curtun (Cortona), Perusna (Perugia), Fufluna sau Pupluna (Populonia), Veii, Tarchna (Tarquinii; Tarquinia-Corneto, cu celebrele morminte pictate), Vetluna (Vetulonia), Felathri (Volaterrae; Volterra), Velzna (Volsinii; Bolsena) şi Velch (Volcii; Vulci), precum şi oraşele actuale Mantua şi Bologna sau pierdutele Atria şi Spina. Însăşi Roma are la origine o aşezare etruscă. Potrivit unora dintre cercetători, toponimul capitalei italiene (iniţial Ruma) ar putea fi derivare din numele unei stirpe etrusce, Rumina.

Etruscii s-au dezvoltat ca agricultori, viticultori şi ca artizani ai unei ceramici deosebite. Etruscii au fost consideraţi mai avansaţi tehnologic, faţă de vecinii lor, chiar şi decât romanii, minele de plumb, cositor, fier şi cupru furnizând materia primă pentru o metalurgie în care etruscii excelau. Au fost timp de secole principalii furnizori de obiecte de fier în zona Mediteranei.

Cea mai mare colecţie de artefacte etrusce se găseşte la Museo Nazionale di Villa Giulia din Roma, înfiinţat de Papa Iulius al III-lea (10 Septembrie 1487 – 23 Martie 1555).

Despre limba etrusca s-au pastrat texte epigrafice de pe diverse obiecte, ceramică, oglinzi, inscripţiile murale în necropole şi pe sicrie, principalele texte cunoscute până în prezent sunt: Liber linteus - fâşiile de mumie de la Zagreb. Este cel mai lung text cunoscut redactat în etruscă, o carte veritabilă, scrisă pe pânză, care a fost fragmentată pentru înfăşarea unei mumii egiptene. Trei fragmente au dispărut. Mumia se află în muzeul naţional al Croaţiei din Zagreb. Textul caligrafiat în negru şi roşu, pe 12 coloane, provine din sec. I î.Hr. şi conţine circa 230 rânduri, respectiv 1.200 de cuvinte lizibile. Repetiţiile sugerează un caracter ritual al textului. I se mai spune "calendarul religios", deoarece prevedea data şi locul pentru fiecare dintre ceremoniile dedicate zeităţilor.

Alfabetul Etrusc

Tabula capuana - tăbliţele de lut de la Capua. Textul constă din zece paragrafe şi 62 de rânduri. Astăzi sunt lizibile circa 300 de cuvinte. Textul are caracter religios şi conţine indicaţii privind pregătirile pentru ritualul funerar.

Cippus perusinus. Text unui contract din sec. III sau II î.Hr. de 46 de rânduri şi circa 100 de cuvinte reglementează limita dintre proprietăţile funciare a două familii.

1.  Table de aur din Pyrgi, aflate la Muzeul Etrusc din Roma. Un text, bilingv, este o dedicaţie zeiţei canaaneene Astarteea. Un text, redactat de un "magistrat" al oraşului Caere (astăzi Cerveteri), numit Thefarie Velianas, invocă zeiţa Uni (la greci Hera, la romani Iuno). Alt text, redactat în feniciana punică, conţine indicaţii privind o ceremonie dedicată aceleiaşi divinităţi.

2. Patru inscripţii pe table de plumb. Una conţine o predicţie făcută de un oracol şi a fost descoperită la Santa Marinella lângă Roma. Altă inscripţie, găsită la Magliano, este gravată în spirală şi conţine o listă de ofrande către divere divinităţi. A treia a fost găsită în Volterra şi se presupune a fi un text cu caracter ritual-magic. A patra inscripţie, găsită la Campiglia Marittima, conţine un blestem proferat de un libert împotriva câtorva persoane.

Tabula cortonensis - tablă de bronz descoperită în 1992 aproape de Cortona, lângă lacul Trasimene. Inscripţia este cel de-al treilea text ca lungime, după textul de la Zagreb şi cărămida de la Capua. Conţine 40 de rânduri şi este un act notarial.

Cartea de aur este denumirea pentru 6 tabliţe susţinute laolaltă de inele. Obiectul a fost găsit recent în Bulgaria şi se află la Muzeul Naţional din Sofia. În afară de text, tabliţele conţin ilustraţii: un călăreţ, o sirenă cu harfă. Textul este cercetat actualmente la Londra.

Se pare că etrusca se înrudea cu limba de pe insula Lemnos de dinainte de colonizarea greacă antică şi cu limba retică, ipoteza fiind că etrusca făcea parte din grupul limbilor tyrasenice vorbite în antichitate pe insule din Marea Egee şi în vestul Anatoliei.