Sfântul Apostol Andrei

Astăzi este o zi importantă pentru lumea creștină, și mai ales pentru noi, românii. În fiecare an, la data de 30 noiembrie, este pomenit Sfântul Apostol Andrei, cunoscut și sub numele de „cel dintâi chemat”. De ce i se spune astfel? Pentru că a fost primul Apostol care l-a urmat pe Iisus Hristos în misiunea Sa, după cum ne spune Evanghelia. La auzul cuvintelor lui Ioan Botezătorul, Sfântul Andrei a recunoscut în persoana lui Iisus pe Mesia, pe Cel care trebuia să vină pentru a răscumpăra neamul omenesc, restabilind legătura acestuia cu Dumnezeu, legătură pierdută în urma păcatului strămoșesc. Auzind cuvintele lui Ioan și simțind că lâgă el se afla Mântuitorul, „Cel ce ridică păcatul lumii”, nu a avut niciun moment de ezitare în a-i deveni ucenic. Ba mai mult decât atât, l-a chemat alături de el și pe fratele său, Simon Petru.

Sfântul Apostol Andrei

Sfântul Apostol Andrei este protectorul României și al poporului român, fiind cel care i-a adus pe locuitorii din Sciția Mică (Dobrogea de astăzi) la credința creștină. Vom cita acum un text al regretatului Patriarh Teoctist, luat din prefața Bibliei Ortodoxe, ediția din 1988, care atestă faptul că dacii s-au găsit printre primele popoare care au primit de bună voie creștinismul:

„Sfântul Andrei, «fratele lui Simon Petru» (Ioan 1, 40), cel dintâi dintre ucenicii Domnului care a mărturisit: «Am găsit pe Mesia Care se tâlcuiește Hristos» (Ioan 1, 41), unul din cei doisprezece Apostoli (Matei 10, 2; Marcu 3, 16; Luca 6, 14; Fapte 1, 13), a propovăduit adevărul evanghelic în Sciția Mică, Dobrogea de astăzi, așa cum mărturisește, într-un glas, întreaga tradiție bisericească, prin Tertulian (†240), Origen (†254), Eusebiu de Cezareea (†340), Sinaxarul Bisericii constantinopolitane etc.

Este deosebit de semnificativ că și unele texte din Noul Testament dau mărturie, direct sau indirect, despre propovăduirea Sfintei Evanghelii, în primul rând, în Sciția Mică, încă din epoca apostolică. Scriind din Roma, în anul 63, Epistola către Coloseni, Sfântul Apostol Pavel precizează că Evanghelia pe care au cunoscut-o destinatarii epistolei sale «a fost propovăduită la toată făptura sub cer» (1, 23). În cursul aceleiași Epistole, Apostolul neamurilor explică acest cuvânt al său scriind că, printre cei ce s-au dezbrăcat de omul cel vechi, îmbrăcându-se în cel nou, se numără și sciții, deveniți creștini alături de celelalte popoare ale antichității. «Nu mai este elin și iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate și întru toți (este) Hristos» (3, 11). Acest text în care apare, pentru prima și ultima oară, în Noul Testament, termenul «scit» descrie o stare de fapt pe care Sfântul Apostol Pavel o consemnează nu numai pentru a arăta adâncile prefaceri pe care învățătura evanghelică le săvârșește în cugetele celor care au primit Botezul, dar și pentru a înfățișa roadele bogate ale predicii misionare a tuturor Sfinților Apostoli, deci și a Sfântului Andrei, apostolul sciților. Dacă, în Epistola către Galateni, scrisă în anul 55, din Efes, Sfântul Apostol Petru nu amintește decât pe iudei și pe elini ca fiind «Una în Hristos Iisus» (3, 28), în urma primirii Botezului (3, 27), la mai puțin de zece ani după aceea, în Epistola către Coloseni, el adaugă la neamurile convertite la credință și pe sciți. Acest fapt îl va îndreptăți pe marele Apostol să afirme că Evanghelia «a fost propovăduită la toată făptura de sub cer» (Col. 1, 23). El va scrie întotdeauna numai cele ce a săvârșit Hristos «spre ascultarea neamurilor, prin cuvânt și prin faptă» (Rom. 15, 18). Când, la începutul anului 58, Sfântul Apostol Pavel prezenta, în Epistola către Romani, un prim bilanț al rezultatelor călătoriilor sale misionare, el putea să scrie: «Prin puterea semnelor și a minunilor, prin puterea Duhului Sfânt, ... de la Ierusalim și din ținuturile primprejur până în Iliria, am îndeplinit propovăduirea Evangheliei lui Hristos» (Rom. 15, 19). În același timp, el notează că «nemaiavând loc» (Rom. 15, 23) în ținuturile în care propovăduise în cele trei călătorii misionare ale sale, adică în părțile de răsărit ale Imperiului Roman; Asia Mică, Grecia, Macedonia, Iliric etc., dorea să-și îndrepte pașii către îndepărtata Spanie (Rom. 15, 24, 28), marginea de apus a Imperiului Roman, cum va fi numită această țară de Sfântul Clement Romanul în jurul anului 95, când scrie Epistola către Corinteni (V, 5-7).”.

Sfântul Apostol Andrei predicând dacilor Evanghelia

Așadar, există dovezi biblice care atestă vechimea credinței strămoșilor noștri. Donariul de la Biertan este o altă mărturie a acestei vechimi. Din păcate, deși ne putem mândri că am auzit pentru prima dată Evanghelia încă din vremea apostolică, gesturile și purtarea noastră din ziua de astăzi contrazice trăsătura noastră de „creștini cu vechime”. Suntem foarte orgolioși, suntem invidioși unii pe alții până la ură și nu numai că ne batem joc de cei care muncesc cinstit și luptă să facă ceva pentru România, dar îi și tratăm cu dispreț, spunând că „se strofoacă degeaba”, chiar încercând să le zădărnicim lupta. Pentru ce atâta dispreț și dezbinare? Oare nu suntem toți un colectiv? Oare nu fiecare dintre noi este responsabil pentru soarta țării? Oare nu trebuie să ne susținem unii pe alții pentru binele comun? Deși vedem cum sub ochii noștri au loc parade homosexuale, cum religia este pur și simplu dată afară din școală (primele școli românești erau organizate în biserică, iar profesorii erau dascălii) prin legi anti-creștine, cum credincioșii creștini sunt stigmatizați și discriminați oriunde în societate, cum păcatul este promovat ca virtute, prin toate prostituatele și anomaliile care ne sunt prezentate de către mass-media, nu protestăm. Suntem comozi și leneși. O lene spirituală care nu ne face „cinste” deloc. Biserica noastră ortodoxă a fost fondată de primul Apostol al lui Iisis Hristos. Măcar pentru atâta lucru să luptăm să o păstrăm intactă, așa cum au păstrat-o strămoșii noștri încă din primele secole. Pentru ce și-au dat viața Sfinții Brâncoveni? Pentru ce au suferit și au murit prizonierii din închisorile comuniste (care ar fi trebuit declarați sfinți imediat ce a existat posibilitatea)? Pentru noi? O merităm? Vă invit pe voi să răspundeți la această întrebare. Va veni vremea în care nu vom avea de ales decât între doi stăpâni: pe Hristos sau pe Mamona, credința strămoșească sau banii vremelnici. Ștrămoșii noștri au știut ce să aleagă. Noi ce alegem? Depinde numai de noi. Puteți începe chiar din ziua aceasta, dând cinste Sfântului Apostol Andrei, cel care ne-a adus la Hristos, la Adevăr.

La mulți ani tuturor celor ce poartă numele Sfântului Andrei! Dumnezeu să vă ocrotească și să vă mântuiască!