Sa vorbim romaneste - Bogdan Petriceicu Hasdeu

      

Bogdan Petriceicu Hașdeu

               

 Cugetarea românească
 Are portul românesc:
 Nu lăsaţi dar s-o ciontească
 Cei ce limba ni-o pocesc.

 Când românul se-ndârjeşte
 Din ţărână când mi-l scoţi,
 El îţi toarnă româneşte
 Un blestem de şapte coţi,

 Când de dragoste s-aprinde
 El vorbeşte lin şi blând,
 Încât dorul te cuprinde
 Dulcea-i vorbă ascultând.

 Niciodată altă limbă,

 De pre buze româneşti,
 Nu se-ndoaie, nu se schimbă
 După gândul ce gândeşti.

 La mânie, la iubire,
 La suspin şi chiuit,
 După chiar a noastră fire
 Graiul nostru e croit.

 La iubire, la mânie,
 La chiot şi la suspin,
 România-i România
 Cu fagur şi cu pelin.

 Sucind limba românească,
 Stricând graiul strămoşesc,
 După moda franţuzească,
 Sau cu modul latinesc,

 Ne-am strâns minţile cu fracul
 Şi simţul ne-am îmbrăcat
 Cu haina, de unde dracul
 Copiii şi-a înţărcat.

 Românimea cât trăieşte
 Graiul nu şi-l va lăsa;
 Să vorbim dar româneşte.
 Orice neam în limba sa!