Un alt fel de Europenism II

Jean Jacques Rousseau 

         În al treilea rând , concepţiile de universalism şi federalism de asemenea au fost alterate . Pentru a-mi demonstra veridicitatea spuselor voi da un exemplu . Jean Jacques Rousseau ( 1712 – 1778 ) , vedea o republică europeană a cărei naştere putea fi posibilă numai atunci când " monarhii îşi vor abandona natura lacomă şi belicoasă, iar popoarele se vor emancipa şi ca urmare a acestui proces vor deveni mai înţelepte " ?!?! . Modelul propus de către filozoful francez era Confederaţia Helvetică . Tocmai asta s-a şi dorit în legătură cu Uniunea Europeană să aibă ca model Confederaţia Helvetică şi să devină la rândul ei un element similar acestei uniuni de popoare , însă la un nivel mult mai mare .

Steagul confederaţiei Helvetice

      Confederaţia Helvetică reprezintă un model de succes de mutualitate şi colabolare între popoare având în vedere faptul că pe teritoriul statului Elveţian încă de la începuturi au existat patru etnii : etnia germană ( cea majoritară ) , etnia franceză , italiană şi romanică , etnii care s-au înţeles bine . Din această cauză se poate spune despre Elveţia că a fost un prim model multicultural care s-a bucurat de succes încă din prima. Partea bună a fost că acest model a reprezentat un succes , partea proastă a fost cea a „gânditorilor”, în special ai celor care-şi trag seva ideologică din Şcoala de la Frankfurt, din cauză că aceşti indivizi au purtat nişte “ochelari de cal” atunci când au privit la modelul de succes reprezentat de multiculturalismul elveţian. Datorită gândirii lor puternic influenţate de concepţia marxistă despre lume şi societate, concepţia care consideră fundamentală partea economică ignorând importanţa capitală deţinută de către cultură , etnie şi religie . În cazul Confederaţiei Helvetice , statul multietnic a putut fi funcţional deoarece toate etniile aveau o religie comună, Creştinismul , iar culturile lor chiar dacă nu erau identice, aveau totuşi importantul caracter de complementaritate ( la polul opus se află Daghestanul , o regiune din interiorul statului Rus , regiune multiculturală , însă lipsită de complementaritate şi din cauza acestei lipse , regiunea reprezintă una în care tensiunile interetnice şi interreligioase sunt ceva la ordinea zilei ) . După cum bine se vede, atunci când există complementaritate între culturi, multiculturalismul este posibil, însă atunci când acele culturi nu au nimic în comun, convieţuirea paşnică rămâne doar un deziderat , nu un fapt real .

Corectitudine politică

     Un alt aspect principal, ignorat de către pseudo-europenişti este cel al comunismului întrucât definiţiile date de către aceştea în legătură cu această ideologie sunt întrutotul false deoarece chiar dacă se dau mari anti-comunişti , ei uită care este de fapt şi de drept esenţa comunismului , esenţă de care nu s-au depărtat câtuşi de puţin .

     Partea ironică constă în faptul că bolşevismul , despre care într-un mod oficial se spunea că reprezenta comunismul , a fost o ideologie care a deviat de la traseul său fundamental , făcând astfel loc naţional-bolşevismului. Practic acel comunism cu care se tot luptă aceşti „specialişti în politică şi istorie” este doar o iluzie creată special pentru a induce în eroare şi de a masca adevărata natură a comunismului .

     Cei patru piloni principali pe care se fondează ideologia comunistă sunt reprezentaţi de către : egalitarism , vina colectivă , internaţionalism şi relativism cultural . Egalitarismul a rămâs în mare parte acelaşi , vina colectivă în prezent nu mai este atribuită burgheziei , ea nu mai are un substrat economic, ci unul etnic şi rasial, locul burgheziei a fost preluat de membrii rasei albe , oameni care sunt acuzaţi de tot răul din lume datorită unei vini istorice , internaţionalismul a fost înlocuit de globalizare şi ultimul dar nu cel din urmă , vechiul relativism cultural reprezentat de realismul socialism a fost înlocuit cu corectitudinea politică .

     După cum bine se vede , comunismul nu a murit , ci doar a fost reinventat . Dar lăsând la o parte această realitate tristă a pseudo-europenismului , consider că este necesar să prezint şi o figură reală a europenismului .

Arhiducele Franz Ferdinand

     Puţini români ştiu că şi neamul lor a dat Europei un gânditor europenist de marcă . Unul dintre acești adevărați europeniști a fost Aurel C. Popovici (n. 16 octombrie 1863, Lugoj - d. 9 februarie 1917, Geneva). El de asemenea a avut o viziune federativă asupra Europei în care toate popoarele să colaboreze pentru un bine comun. Însă spre deosebire de falșii europeniști care în prezent ne bagă pe gât multiculturalismul, Aurel C. Popovici a avut o viziune mult mai realistă deoarece a înțeles faptul că o Europă puternică și stabilă poate fi doar o Europă a popoarelor, o Europă a Naționalismului, nu o Europă neo-marxistă .Întrucât acest mare gânditor român a înțeles că stabilitatea și cultura viguroasă sunt niște elemente caracteristice Naționalismului , nu înţeleg de ce mulţi indivizi care vorbesc de o Europă puternică se tem tocmai de ceea ce ar face din Europa o putere . Printre susţinătorii ideilor promovate de Aurel C.Popovici s-a aflat şi Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei (n. 18 decembrie 1863, Graz – d. 28 iunie 1914, Sarajevo) , din păcate asasinarea acestuia în 1914 a pecetluit transpunerea în fapt a ideilor europeniste elaborate de marele filozof român .

    Un alt fel de Europenism înseamnă conflictul dintre adevărata Europă, cea reprezentată de Aurel C.Popovici și falsa europă reprezentată de către pseudo-europeniști care ne vorbesc de false valori europene.