Într-o eră a digitalizării, în care foarte multe obiecte și servicii trec în mediul virtual, majoritatea oamenilor care apelează la ele nu au idee ce impact poate avea această tranziție pentru viața fiecăruia dintre noi. În articolul de față am decis să vorbim despre o tendință din ce în ce mai răspândită în societate, în special în rândul tinerilor. Este vorba despre așa-zisele e-book-uri sau „cărțile în format electronic”. Această modă a cărților digitale este relativ nouă, și vine însoțită de o mentalitate specifică. Vom explica îndată...
Aproape toți știm ce este acela un „e-book reader”. Un produs electronic asemenea unei tablete, cu un ecran suficient de mare încât să poți citi de pe el ca și când ai citi din paginile unei cărți. Respectiva carte nu este materială, ci apare sub forma unui document pe care acest dispozitiv îl deschide, afișându-ți conținutul cărții. Ecranul este tactil, iar paginile sunt „răsfoite” printr-o simplă atingere a sa. S-ar spune că este mult mai comod să citești așa, decât să te „cari” cu vreo cărțulie de sute de pagini, care, între timp, se mai pot și îndoi. Este dificil să citești o carte cu file. Să ne gândim că o carte, o singură carte, poate ocupa destul de mult loc în geanta, în rucsacul sau în sacoșa ta. Și gândește-te cât de mult spațiu vei putea economisi luându-ți un singur e-book reader! Bibliotecile cu rafturile lor vor dispărea, făcând loc unui singur produs electronic, purtător a sute sau chiar mii de volume de cărți. Dar acum să ne gândim la consecințele acestor schimbări.
Să presupunem că în câteva zeci de ani, toate cărțile în format clasic vor dispărea. Nu vor exista decât cărțile în format electronic, de unde le putem cumpăra exclusiv de pe internet. Vor exista biblioteci virtuale, on-line, care vor funcționa ca niște uriașe baze de date, de unde fiecare își va putea cumpăra cartea pe care și-o dorește. La prima vedere, nimic ieșit din comun. Dar, la o analiză mai atentă, ne dăm seama de riscurile enorme pe care le include acest sistem. Internetul este o rețea globală de informație, un sistem închis, unde această informație poate fi centralizată și monitorizată. Ce se va întâmpla dacă toate cărțile vor trece în format digital? Majoritatea acestora vor putea fi urmărite și modificate în timp real, de către cei care le dețin, aici referindu-ne în principal la librăriile on-line, responsabile pentru comercializarea e-book-urilor. Vor ști ce cărți ne interesează pe fiecare în parte, le vor putea retrage de pe rețea în cel mai scurt timp, iar dacă e-book reader-ul nostru este conectat la internet, indivizi cu intenții cel puțin dubioase vor putea supraveghea orele noastre de lectură, și trage concluzii pertinente privind preferințele noastre literare.
Cu alte cuvinte, se va realiza o centralizare a tuturor bibliotecilor, de unde nu putem lua decât ce ni se dă „pe tavă” de către aceiași indivizi dubioși. Fiind în format digital, o carte poate fi pusă rapid pe internet, și scoasă la fel de rapid. Așadar, dacă îți vei mai dori să cumperi aceeași carte a doua zi...hopa! Nu mai e. A dispărut? Da, a dispărut! A fost ștearsă. Rasă de pe fața pământului. Dar veți spune: „Lasă că a urcat-o altcineva pe un site. O putem lua de acolo”. Dar dacă nu putem cumpăra cărțile decât prin intermediul reader-ului, printr-o aplicație gen App Store, așa cum se întâmplă cazul Iphone-ului? Și să nu putem trimite cărțile de la unul la altul, din lipsa dotărilor necesare ale dispozitivelor (gen Bluetooth, infraroșu etc.). În același timp, formatul documentului în care apare cartea poate fi făcut de așa natură încât să nu poată fi citit decât de anumite reader-uri. Odată ce formatul se schimbă, vei avea nevoie de alt dispozitiv. Și uite așa vei fi în pericolul de a nu mai putea citi vreodată o carte, decât dacă dai alți bani, pe alte „cititoare de cărți”. Ba chiar vei fi încurajat să faci împrumut la bancă pentru asta, să te îndatorezi și mai mult. Și uite cum acest sistem odios de control al populației iese încet-încet la iveală. Chestiuni subtile, fără îndoială, dar semnificative. Efectele nu se văd imediat, ci pe termen lung, căci, vorba aceea, și dracul are răbdare.
Ținând cont de toate acestea, precum și de faptul că apar din ce în ce mai multe cărți noi, scrise de „istorici”, care falsifică istoria națională a României, apăi, chiar suntem în mare pericol! Pe lângă faptul că toate cărțile de pe internet sunt la mâna șmecherilor, acestea mai sunt și de proastă calitate. Ca un fapt, eu personal n-am mai văzut în librării Getica lui Pârvan sau Istoria literaturii române a lui Călinescu. O conspirație? Aruncarea în negura uitării a marilor opere ale culturii române, și înlocuirea lor cu „operele” execrabile ale unor pseudo-intelectuali, anti-români și mânați de interese meschine, ghidați după bătaia vântului și slujind întotdeauna politicului.
Toate acestea ar putea fi evitate dacă românul și-ar schimba puțin mentalitatea și modul cum se raportează la obiectele din jurul său. Se poate observa că verbul „a avea” și-a schimbat de mult timp sensul. Românii au o vorbă, perfect justă dacă stai să o analizezi în profunzime: „Ce-i în mână nu-i minciună”. Cu alte cuvinte, trebuie să „simți” că obiectul tău îți aparține, să-l pipăi, să știi că-i acolo. E la mintea cocoșului, dar o astfel de gândire este în conformitate cu realitatea, și te poate scăpa foarte ușor de iluzii. Să aruncăm o privire la țăranul român. Se știe cu câtă fervoare își apără el pământul, ca nimeni altcineva. Țăranul român are cel mai dezvoltat simț al proprietății, fără îndoială. Ce-i al lui, e-al lui, tată! Cazul Pungești este foarte grăitor în acest sens. De aceea, prefer ca de fiecare dată să discut serios despre acest subiect, întrucât acolo există oameni care chiar sunt în stare să-și dea viața pentru pământurile lor, pământuri obținute cu sângele strămoșilor noștri. Niciun intelectual fandosit, cu 10 șiruri de diplome nu ar fi în stare să facă ce făceau țăranii aia! Tot respectul pentru ei și familiile lor. Exact același lucru se întâmplă și cu cărțile. Cartea aia galbenă cu miros specific are mai multă valoare decât toate farafastâcurile alea de le descarci de pe net. E adevărat că sunt mai ieftine, dar poate și bănuiți de ce. De ce credeți că, în zilele noastre, e atât de scumpă o carte în format clasic (aproape 50 de lei pentru un roman !!!), pe când prețul unei cărți în format electronic depășește rar 20 de lei? Ca să le cumpere naivii, de-aia!
Așadar, fraților, dați o raită prin anticariate și faceți-vă plinul! Cât mai e timp.......
Aproape toți știm ce este acela un „e-book reader”. Un produs electronic asemenea unei tablete, cu un ecran suficient de mare încât să poți citi de pe el ca și când ai citi din paginile unei cărți. Respectiva carte nu este materială, ci apare sub forma unui document pe care acest dispozitiv îl deschide, afișându-ți conținutul cărții. Ecranul este tactil, iar paginile sunt „răsfoite” printr-o simplă atingere a sa. S-ar spune că este mult mai comod să citești așa, decât să te „cari” cu vreo cărțulie de sute de pagini, care, între timp, se mai pot și îndoi. Este dificil să citești o carte cu file. Să ne gândim că o carte, o singură carte, poate ocupa destul de mult loc în geanta, în rucsacul sau în sacoșa ta. Și gândește-te cât de mult spațiu vei putea economisi luându-ți un singur e-book reader! Bibliotecile cu rafturile lor vor dispărea, făcând loc unui singur produs electronic, purtător a sute sau chiar mii de volume de cărți. Dar acum să ne gândim la consecințele acestor schimbări.
 |
| E-book reader |
Să presupunem că în câteva zeci de ani, toate cărțile în format clasic vor dispărea. Nu vor exista decât cărțile în format electronic, de unde le putem cumpăra exclusiv de pe internet. Vor exista biblioteci virtuale, on-line, care vor funcționa ca niște uriașe baze de date, de unde fiecare își va putea cumpăra cartea pe care și-o dorește. La prima vedere, nimic ieșit din comun. Dar, la o analiză mai atentă, ne dăm seama de riscurile enorme pe care le include acest sistem. Internetul este o rețea globală de informație, un sistem închis, unde această informație poate fi centralizată și monitorizată. Ce se va întâmpla dacă toate cărțile vor trece în format digital? Majoritatea acestora vor putea fi urmărite și modificate în timp real, de către cei care le dețin, aici referindu-ne în principal la librăriile on-line, responsabile pentru comercializarea e-book-urilor. Vor ști ce cărți ne interesează pe fiecare în parte, le vor putea retrage de pe rețea în cel mai scurt timp, iar dacă e-book reader-ul nostru este conectat la internet, indivizi cu intenții cel puțin dubioase vor putea supraveghea orele noastre de lectură, și trage concluzii pertinente privind preferințele noastre literare.
Cu alte cuvinte, se va realiza o centralizare a tuturor bibliotecilor, de unde nu putem lua decât ce ni se dă „pe tavă” de către aceiași indivizi dubioși. Fiind în format digital, o carte poate fi pusă rapid pe internet, și scoasă la fel de rapid. Așadar, dacă îți vei mai dori să cumperi aceeași carte a doua zi...hopa! Nu mai e. A dispărut? Da, a dispărut! A fost ștearsă. Rasă de pe fața pământului. Dar veți spune: „Lasă că a urcat-o altcineva pe un site. O putem lua de acolo”. Dar dacă nu putem cumpăra cărțile decât prin intermediul reader-ului, printr-o aplicație gen App Store, așa cum se întâmplă cazul Iphone-ului? Și să nu putem trimite cărțile de la unul la altul, din lipsa dotărilor necesare ale dispozitivelor (gen Bluetooth, infraroșu etc.). În același timp, formatul documentului în care apare cartea poate fi făcut de așa natură încât să nu poată fi citit decât de anumite reader-uri. Odată ce formatul se schimbă, vei avea nevoie de alt dispozitiv. Și uite așa vei fi în pericolul de a nu mai putea citi vreodată o carte, decât dacă dai alți bani, pe alte „cititoare de cărți”. Ba chiar vei fi încurajat să faci împrumut la bancă pentru asta, să te îndatorezi și mai mult. Și uite cum acest sistem odios de control al populației iese încet-încet la iveală. Chestiuni subtile, fără îndoială, dar semnificative. Efectele nu se văd imediat, ci pe termen lung, căci, vorba aceea, și dracul are răbdare.
Ținând cont de toate acestea, precum și de faptul că apar din ce în ce mai multe cărți noi, scrise de „istorici”, care falsifică istoria națională a României, apăi, chiar suntem în mare pericol! Pe lângă faptul că toate cărțile de pe internet sunt la mâna șmecherilor, acestea mai sunt și de proastă calitate. Ca un fapt, eu personal n-am mai văzut în librării Getica lui Pârvan sau Istoria literaturii române a lui Călinescu. O conspirație? Aruncarea în negura uitării a marilor opere ale culturii române, și înlocuirea lor cu „operele” execrabile ale unor pseudo-intelectuali, anti-români și mânați de interese meschine, ghidați după bătaia vântului și slujind întotdeauna politicului.
Toate acestea ar putea fi evitate dacă românul și-ar schimba puțin mentalitatea și modul cum se raportează la obiectele din jurul său. Se poate observa că verbul „a avea” și-a schimbat de mult timp sensul. Românii au o vorbă, perfect justă dacă stai să o analizezi în profunzime: „Ce-i în mână nu-i minciună”. Cu alte cuvinte, trebuie să „simți” că obiectul tău îți aparține, să-l pipăi, să știi că-i acolo. E la mintea cocoșului, dar o astfel de gândire este în conformitate cu realitatea, și te poate scăpa foarte ușor de iluzii. Să aruncăm o privire la țăranul român. Se știe cu câtă fervoare își apără el pământul, ca nimeni altcineva. Țăranul român are cel mai dezvoltat simț al proprietății, fără îndoială. Ce-i al lui, e-al lui, tată! Cazul Pungești este foarte grăitor în acest sens. De aceea, prefer ca de fiecare dată să discut serios despre acest subiect, întrucât acolo există oameni care chiar sunt în stare să-și dea viața pentru pământurile lor, pământuri obținute cu sângele strămoșilor noștri. Niciun intelectual fandosit, cu 10 șiruri de diplome nu ar fi în stare să facă ce făceau țăranii aia! Tot respectul pentru ei și familiile lor. Exact același lucru se întâmplă și cu cărțile. Cartea aia galbenă cu miros specific are mai multă valoare decât toate farafastâcurile alea de le descarci de pe net. E adevărat că sunt mai ieftine, dar poate și bănuiți de ce. De ce credeți că, în zilele noastre, e atât de scumpă o carte în format clasic (aproape 50 de lei pentru un roman !!!), pe când prețul unei cărți în format electronic depășește rar 20 de lei? Ca să le cumpere naivii, de-aia!
Așadar, fraților, dați o raită prin anticariate și faceți-vă plinul! Cât mai e timp.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu