Doua fronturi , un singur scop

       În ziua de azi, ofensiva împotriva Tradiţiei , a Creştinismului şi a Libertăţii  este dusă pe două fronturi majore . Un prim front major este reprezentat în mod clar de către neo-marxişti , în timp ce al doilea front este reprezentat de către........pseudo-reprezentanţi ai Bisericii . Ei sunt pseudo-reprezentanţi ai Bisericii deoarece doar din punct de vedere nominal susţin Biserica .
       Un alt aspect pe care atât pseudo-reprezentaţii Bisericii, cât şi neo-marxiştii îl uită într-un mod voit este cel al conceptului de Biserică Creştină deoarece Biserică nu înseamnă doar preoţime, ci întregul numit
Biserică cuprinde atât preoţimea , cât şi poporul , două elemente fundamentale fără de care Biserica nu poate exista .

A treia poziţie 

       Orice atac la adresa Tradiţie , Biserică reprezintă de fapt, un atac la adresa existenţei noastre ca neam . Mulţi se întrebă şi pe bună dreptate : Cum se face că cel de-al doilea front este format din reprezentanţi ai Bisericii ? Răspunsul este unul simplu : pentru a distruge un element forte trebuie mai întâi să-l distrugi din interior , trebuie să-i corupi elitele şi în final trebuie să-l compromiţi în faţa poporului .
       Corupţia şi opulenţa anumitor pseudo-reprezentanţi ai Bisericii practic alimentează sentimentele anti-creştine , sentimente cu abilitate întreţinute de către extremiştii de stânga indiferent de epocă . Este evident faptul că religia Creştină nu promovează opulenţa şi corupţia, însă tot atât de evident este faptul că într-un mod general, părerile oamenilor sunt formate de ceea ce observă, acesta este şi motivul pentru care atunci când apar la orizont preoţi corupţi ( mai ales când acei preoţi deţin funcţii superioare în Biserică ) tendinţa este aceea de a generaliza, această tendinţă fiind "ajutată" să devină un fenomen de amploare de către propaganda anti-creştină .

       Pe lângă cei care luptă din interior împotriva Creştinismului, există duşmani ai Creştinismului care atacă într-un mod frontal, direct . Aceşti indivizi au câştigat o mare parte a opiniei publice folosind mantra : " Prea multe biserici , prea puţine spitale ", reuşind astfel să înducă prin intermediul unei propagande agresive sentimentul că " motivul pentru care România stă pe loc este Ortodoxia, că motivul pentru care nu avem spitale este reprezentat de biserici ", ş.a.m.d .
       Pentru a demonstra contrariul la ceea ce se spune într-un mod oficial despre Creştinism, voi folosi contraargumente logice :
       1 ) Bugetul alocat Bisericii nu poate acoperi deficitul economic şi automat nu poate face ca România să fie umplută ca prin minune cu spitale .
       2 ) Gestiunea macroeconomică nu ţine de Biserică, iar dacă într-un mod ipotetic , Biserica încetează să mai aibe fonduri, economia tot nu va funcţiona bine deoarece epicentrul crizei economice nu se află în cadrul Bisericii .
       Concluzia acestui articol este că nu Biserica reprezintă problema, ci falşii reprezentanţi ai Bisericii reprezintă adevărata problemă , nu Biserica trebuie înlocuită, ci oamenii care o distrug din interior . Primul front împotriva Creştinismului este format din neo-marxişti, adepţi ai religie materialismului , în timp ce frontul secund este format din pseudo-reprezentanţi ai Bisericii . Aceşti indivizi, văzuţi de departe par foarte diferiţi, însă, observaţi de aproape, ei sunt la fel .

Cardul cu cip si sfarsitul Libertatii

      Adevărata libertate se fondează pe posibilităţile de alegere, indiferent dacă natura lor este una politică sau socială . Introducerea cardului cu cip reprezintă o lezare a adevăratei libertăţi deoarece nu oferă alternativă, astfel noi vom fi obligaţi să alegem între nişte variante care duc în acelaşi punct , anume punctul în care alţii vor decide pentru noi împotriva voinţei noastre, punctul în care nu va exista o cale de întoarcere .

Iluzia Libertatii

       Propaganda de implementare a cipului sună în felul următor :

      " Acceptând cipul vei ajuta statul în lupta împotriva corupţiei şi astfel securitatea financiară va creşte " ;

      - Acest argument este unul fals deoarece existenţa corupţiei nu se datorează statului , ci a celor care-l conduc , existenţa corupţiei se datorează " cozilor de topor " din politică, se datorează tâlharilor care joacă acum rolul moraliştilor. Acceptarea cipului nu va opri tâlharii să ne jefuiască în continuare prin metode legale, ci doar le va oferi tâlharilor şi mai mult control financiar asupra noastră . Practic acceptând cipul vom fi în totalitate dependenţi de sistem , iar astfel libertatea noastră individuală va rămâne doar un deziderat, nu o realitate deoarece singura realitate va fi cea a pierderii libertăţii.

          

      "Acceptând cipul nu vei mai fi nevoit să-ţi toci nervii stând la coadă  " ;

      - O vorbă înţeleaptă şi aplicabilă în acest caz este următoarea : " Nimic nu este pe gratis " . La ce foloseşte puţin timp în plus , dacă pentru acea scurtă perioadă de timp dai la schimb propria libertate , pur şi simplu nu rentează,  indiferent din ce punct de vedere ai privi. Libertatea nu este de vânzare !

       

      "Acceptarea cipului va favoriza creşterea securităţii datelor " ;

     - Într-un mod oficial se spune că telefoanele ne sunt ascultate sub pretextul protejării contra terorismului , însă neoficial,  această acţiune nu este menită să protejeze împotriva terorismului , ci este menită să sporească controlul sistemului asupra noastră . Situaţia este similară în cazul implementării cipului, deoarece ni se spune că în urma implementării cipului securitatea datelor va creşte, însă de fapt situaţia va fi similară celei legate de ascultarea telefoanelor , anume că nu securitatea datelor va fi sporită , ci doar controlul sistemului asupra noastră .

        

     Concluzia acestui articol este următoarea : Cardul cu cip reprezintă un prim pas, anume tranziţia către pasul final , cel al introducerii cipului menit să fie implantat sub pielea purtătorului . Cei care cred că implantarea unui cip sub piele reprezintă „ un pas către evoluţie ” să nu uite că şi animalele sunt însemnate pentru a fi mai uşor de controlat. În actualele timpuri moderne, însemnarea nu va mai fi făcută cu fierul roşu , ci ea va fi facută prin intermediul cipului , un mod pe cât de subtil , pe atât de criminal .

Eurasianismul II

  3. Ideologii Euroasianismului

        Retincenţa cu care este privită ideea de eurasianism constă în faptul că această idee s-a fundamentat într-un mod iniţial pe o realitate rusească şi implicit a fost promovată de gânditori şi filozofi ruşi . Rolul acestei lucrări este tocmai acela de a arăta ca ideea de Euroasianism reprezintă atât o realitate , cât şi o soluţie .

Constantin Leontiev

       Un prim precursor al ideei de eurasianism a fost scriitorul şi filozoful rus Constantin Leontiev ( 25 ianuarie 1831 – 25 noiembrie 1891 ) . El a observat într-un mod corect că Rusia aparţine atât Europei , cât şi Asiei . Pe acest motiv al aparteneţei asiatice , filozoful rus a promovat crearea de puternice legături culturale cu ţările din extremul orient şi India . Constantin Leontiev a înţeles că esenţa unui popor viguros este cea spirituală , a înţeles că fără o trăire spirituală puternică , că fără armonia dintre bărbat şi femeie , armonie care dă naştere celui mai puternic element care stă atât la baza stabilităţii sociale şi naţionale , acel element fiind familia . El a identificat ca principali duşmani ai familiei , egalitarismul şi utilitarismul , egalitarismul afectând familia prin intermediul alienării , în timp ce utilitarismul având nefasta “abilitate” de a transforma totul într-un joc de interese , un joc în care nu există loc de sentimente .

        Al doilea gânditor eurasianist a fost Lev Nikolaievici Gumiliov (1 octombrie 1912 Sankt Petersburg–15 iunie 1992 Sankt Petersburg) . Una dintre cele mai neortodoxe teorii ale sale a fost aceea a etnosului şi a supraetnosului sau mai bine spus teoria care definea motivele pentru care anumite etnii se sting şi mor , în timp ce altele devin atât de puternice încât dezvoltă capacitatea de a-şi extinde influenţa . Din punctul de vedere al lui Lev Gumiliov  , atât la baza renaşterii unui popor cât şi la cea a morţii unui popor se află conceptul de „pasiune” . Această pasiune însemnând de fapt dorinţa acelui popor de a exista şi modul în care liderii înţelepţi întreţin această pasiune , în timp ce liderii de paie duc o luptă aprigă pentru a stinge focul acestei pasiuni . Pasiunea diferenţiază un popor puternic de unul slab indiferent de marimea poporului deoarece aşa cum pot exista popoare mari dar lipsite de pasiune , aşa pot exista şi există popoare mici însă pline de pasiune . Acest istoric şi gânditor rus a jucat şi rolul de profet deoarece a intuit această decădere a Europei , la originea acestei decăderi stând tocmai lipsa de pasiune .

Mircea Eliade

        Decăderea morală , sporul demografic negativ , risiparea sentimentului naţional reprezintă nişte elemente negative , însă aceste elemente negative nu au apărut de la sine , ci îşi au epicentrul în lipsa de spiritualitate şi pasiune , lipsă cauzată de relativismul cultural şi de corectitudinea politică . Relativismul cultural şi corectitudinea politică au erodat din punct de vedere spiritual şi fizic neamurile europene , iar toate elementele negative prezentate mai sus reprezintă doar rezultatul .

        Ultimul , dar nu cel din urmă ideolog al Euroasianismului este Aleksandr Gelievici Dughin (n. 7 ianuarie 1962 - ...) . Din punctul de vedere al lui Alexandr Dughin de asemenea , la originea decăderii Europei stă tocmai hegemonia culturală şi economică a liberalismului combinat cu neo-marxism . Sursele de inspirație care l-au influențat pe Dughin în plan filosofic au fost, în primul rând, operele gânditorilor revoluționari de orientare conservatoare din Europa (René Guénon,Julius Evola, Carl Schmitt, Mircea Eliade). În ultimii ani el s-a apropiat de filozofia lui Martin Heidegger. Dughin combină conservatorismul rusesc tradițional și eurasianismul clasic rus cu ideile europene de factură revolutionar-conservatoare, dezvoltate de școala de gândire tradiționalistă. Ţinând cont de punctul de vedere al acestui filozof , renaşterea unei naţiuni este posibilă doar atunci când acea naţiune se întoarce la tradiţie şi spiritualitate . Acest filozof mai este cunoscut şi pentru crearea unui nou concept ideologic şi anume , cea de-a patra cale , fundamentul acestui concept ideologic fiind tradiţia .

4 . Eurasianismul

   Acum că am clarificat cine au fost ideologii eurasianismului şi care este direcţia principală a acestei concepţii a venit vremea să prezint şi esenţa acestei ideei geopolitice . Fundamentul geopolitic al ideei eurasianiste este cel al stabilităţii globale , stabilitate care poate fi atinsă numai atunci când va exista autonomie culturală şi o lume multipolară . Multipolaritatea şi autonomia culturală reprezintă două elemente opuse ideei hegemonice a liberalismului economic aflat în combinaţie cu neo-marxismul cultural şi social . Această multilateralitate înseamnă că toate popoarele , toate rasele au dreptul la autodeterminare fără a fi nevoie de influenţă externă , fără a fi nevoie de consultanţi pentru diversitate sau de alţi experţi în “sociologie şi chestiuni interetnice ”.

     Alexandr Bakunin a ilustrat foarte bine această idee de naţionalism identitar şi nu imperialist afirmând că :  " Naţionalitatea , este un fapt istoric şi ca toate elementele reale, are dreptul la o acceptare generală . Fiecare popor şi fiecare persoană este involuntar ceea ce este cu adevărat şi are dreptul să fie ea însăşi  . Naţionalitatea nu este un principiu , este un fapt legitim exact ca individualitatea . Fiecare naţionalitate , puternică sau slabă , are dreptul incontestabil de a fi ea însăşi să trăiască conform naturii sale .  Acest drept este pur și simplu corolarul unui principiu general de libertate . "

    Neo-marxismul din prezent a schimbat vechea tactică reprezentată de lupta de clasă , în prezent avem mult mai mult decât o luptă de clasă , în prezent lupta dusă de către neo-marxişti este cea de rasă şi de sex . Ce înseamnă această luptă de rasă ? Această luptă de rasă înseamnă încercarea de a aliena populaţiile europene prin intermediul bombardamentului mediatic menit să le facă să se simtă vinovate pentru tot răul din lume . Esenţa acestei propagandei este oikofobia .Oikofobia reprezintă frica faţă de propria naţiune , sau mai bine zis reprezintă frica faţă de sine . De ce europenii au început să se teamă de ei înşişi ? Răspunsul la această intrebare este dat tocmai de către această propagandă prin intermediul căreia li se spune europenilor că au inventat rasismul , imperialismul şi inegalitatea socială . Ceea ce este foarte fals deoarece nu doar europenii au fost imperialişti şi nu doar anumiţi europeni au fost implicaţi în sclavie . Partea interesantă constă în faptul că şi în prezent în anumite regiuni ale Africii există sclavie fără ca omul alb să fie implicat .

Tradiţia

        Eurasianismul înseamnă renaşterea tradiţie făcând acest un fundament pentru societate . Eurasianismul se află nu numai  în contradicţie cu progresismul anti-tradiţional şi anti-naţionalist ci şi cu filozofii  şi evenimentele care au dus la decăderea morală şi organică a Europei . Astfel Eurasianismul va lupta să anihileze moştenirea dezastruoasă a revoluţiei franceze , a generaţiei 68 şi mai ales a Şcolii de la Frankfurt .

         A venit timpul ca adevărata esenţă europeană să iasă la iveală şi anume legitima şi fundamentala tradiţie îmbinată cu dorinţa de a progresa , dorinţa de a aduce un nou suflu lumii întregi . Însă pentru ca această esenţă adevărată să iasă la iveală este nevoie de curajul de a denuţa elementele negative care erodează atât din punct de vedere spiritual , cât şi din punct de vedere organic Europa şi anume relativismul cultural, anarhismul ( de tipul antifa , no future ) şi monştrii sacrii care au stat în spatele acestui fenomen . Herbert Marcuse , Theodor W. Adorno , Antonio Gramsci , Leon Troţki, Emma Goldman , Allen Ginsberg ,toţi aceşti indivizi care au lucrat din punct de vedere intelectual la distrugerea moralităţii europene , la distrugerea adevăratei culturi europene şi înlocuirea ei cu un neo-realism pseudo-socialist .

Traci

5.Eurasianismul şi poporul român

        Strămoşii direcţi ai poporului român au fost tracii . Întinderea influenţei atât culturală cât şi genetică a tracilor depăşise graniţele Europei ajungând până în Asia Centrală datorită tracilor cimerieni , în Asia Mică ( actuala Turcie ) , prin intermediul expansiunii dardane şi frigiene .

        După formarea poporului român şi terminarea de etnogeneză influenţa asiatică nu s-a disipat . Nu trebuie uitat faptul că românii de-a lungul timpului au avut capacitatea de a asimila elemente slave şi turcice ( pegenegii şi cumanii ) , elemente care nu aveau din punct de vedere geografic o origine europeană . Un exemplu grăitor în cazul simbiozei dintre occident şi orient pentru poporului român a fost cel al boierilor români de la secolul XVIII  deoarece boierii români erau vorbitori de franceză însă în acelaşi timp purtau nişte haine specifice turcilor .

       Tocmai datorită acestei complexităţi a naturii româneşti de a fi , anumiţi experţi vor să folosească acest complex pe post de pretext pentru a face propagandă anti-românească care sună în felul următor : „ Natura complexă şi eterogenă a românilor reprezintă evidenţa clară că românii sunt doar nişte “corcituri” astfel ei neavând cum să spună că au o ascendenţă tracă sau că există un geniu românesc ” . Este adevărat faptul că pe parcursul etnogenezei poporului român , poporul trac a asimilat , a influenţat şi s-a lăsat influenţat de către alte popoare însă cel mai important lucru a fost că indiferent de vicisitudinile istoriei elementul trac a supravieţuit şi astfel poporul român a supravieţuit . Dacă elementul trac a fost primordial , atunci de ce nu ne numim traci ? Tracii au fost pentru noi ceea ce au fost şi slavii pentru ruşi sau bulgari , anume esenţa , nici ruşii şi nici bulgarii nu mai sunt într-un mod simplu slavi deoarece şi acei slavi pe care i-au avut ca strămoşi au trecut printr-un proces de etnogeneză în care chiar dacă esenţa a rămas neschimbată , învelişul a suferit ample schimbări morfologice .

6.Concluzie

       Eurasianismul reprezintă mai mult decât o idee politică deoarece esenţa sa este una filozofică . Doar o puternică esenţă filozofică care are în centru tradiţia are capacitatea de a salva Europa de la autodistrugere deoarece această esenţă bună trebuie să înlocuiască esenţa negativă sau mai bine spus otrava pshiologică şi spirituală reprezentată de către moştenirea Şcolii de la Frankfurt , a generaţiei 68 şi mai ales a Revoluţiei Franceze .

Eurasianismul – I

         Actuala concepție europenistă și globalistă are un mare punct slab și anume ignorarea din punct de vedere politic a majorității . Un subiect arhidiscutat este cel al rasismului și al discriminării . Din punctul meu de vedere nu este un lucru rău faptul că se luptă împotriva discriminării, însă problema consta în faptul că discriminarea este văzută venind doar din direcția majorității formate din nativi europeni , populațiile minoritare fiind prezentate doar într-o lumină bună, ignorând discriminarea venită din partea lor . Euroasianismul propune o abordare diferită față de cea “clasică” deoarece pune sub semnul întrebării multe dintre concepțiile politico-filozofice care în prezent au căpătat o natură religioasă , acele concepții sunt : egalitatea , rasa ..etc Teoria Euroasianistă vine să confirme faptul că există o alternativă viabilă față de actuala noțiune de globalizare .

Eurasianism

          1 . Introducere :   Bombardamentul propagandistic face în așa fel încât majoritatea oamenilor să creadă că există o singură cale pe care trebuie să o urmeze indiferent de aspirațiile lor . Partea bună constă în faptul că există o alternativă atât pentru actualul sistem , cât și pentru ideile care fundamentează un sistem . Ideile noi și revoluționare au darul de a schimba sau mai bine spus de a preschimba un popor deoarece ideile sunt precum bobul de grâu care poate prinde rădăcini puternice pentru a fi roditor sau, în caz constrat poate fi înghițit de către buruieni . În cazul din prezent , buruienile sunt informațiile inutile cu care suntem bombardați într-un mod constant pentru a ne face să ignorăm informațiile cu adevărat importante . Ajungerea la esență , întrarea în miezul problemei trebuie să fie principala preocupare a politologilor , a intelectualilor și a tuturor celor care pretind că au dreptul de a juca rolul de „călăuze spirituale ” . Problema cea mai gravă este că majoritatea  „călăuzelor spirituale ”   promovate la nivel înalt, ori sunt mult prea corecte din punct de vedere politic ori își pun mult prea multe frâne în încercarea de a spune adevărul . În ambele cazuri există același mare impas și anume frica de a propune și de a pune în practică soluții radicale pentru rezolvarea problemelor . Unul dintre principalele motive pentru care România , la nivel micro și Europa ca întreg la nivel macro se află într-o situație critică tocmai datorită propagandei și a liderilor care se tem să acționeze .

         Există mulți experți care vorbesc despre decăderea Europei , însă toți acești experți nu vor putea găsi niciodată o soluția viabilă deoarece se tem să intre în miezul problemei , se tem să arate că la baza decăderii Europei stă propaganda extrem stângistă , revoluția sexuală și egalitarismul .

        Toate aceste trei elemente au stat la baza decăderii Europei deoarece criza demografică și criza morală prin care trece Europa din ziua de azi reprezintă rezultatul acestui trio nefast . Lipsa de pasiune și virilitate , frica de sine , disprețul față de tradiție și strămoși reprezintă niște produse iminente a doctrinei relativismului intelectual . Prin intermediul acestei doctrine popoarele europene au fost pacificate , iar odată cu pacificarea lor a început și decăderea lor . Soluția ieșirii din această criză este reîntoarecerea la strămoși , la tradiție , într-un cuvânt reîntoarcerea la virilitate și pasiune .

  

Relativismul cultural

         Întrebarea care se pune în acest caz este următoarea : Cum poate redeveni Europa puternică ? Răspunsul la această întrebare este unul simplu : Europa poate ieși din actualul împas dacă renunță la relativismul intelectual și asimilează doctrina vitalității .

        O altă chestiune picantă și greu de pus în discuție într-o Europă “democratică , tolerantă și respectuasă cu toate punctele de vedere” este cea a rasei și a ideei de rasă . Despre rasă se vorbește mai deloc „sau pe la colțuri” deoarece există o frică constantă de a fi numit rasist . De curând în Franța , noțiunea de rasă a fost interzisă , iar cei care au curajul de a afirma realitatea rasei vor suferi consecințele . În trecut pentru a fi rasist era cel care detesta celelalte rase și afirma supremația propriei sale rase , prezentul vine cu câteva elemente de noutate deoarece în prezent noțiunea de rasist este una de care se abuzazează . Motivul ?  Dacă tu ca european spui că te simți bine în pielea ta și ca fundamentul Europei a fost pus de către membrii rasei albe vei fi denumit rasist . De ce vei fi denumit rasist ? Deoarece ai avut curajul de a arăta realitatea rasei de a arăta faptul că fundamentul unui popor și al unor popoare înrudite este rasa . Oare de ce Africa este denumită continentul negru ? Nu cumva datorită profilului ei rasial ? Fără rasa neagră Africa nu ar mai fi Africa . Aceeași situație este și în cazul Chinei , nu ar mai exista un stat chinez și poporul chinez ar dispărea fără rasa galbenă . Dacă toate aceste aspecte ni se par logice, atunci de ce în Europa există o frică de a arăta realitatea rasei ? Motivul este reprezentat de puterea influenței gândirii extrem stângiste , un mod irațional de a raționa , atât de irațional încât cei care-l pun în aplicare văd un " fașist "( faşist nu fascist ) în orice persoană care afirmă realitatea rasei și importanța rasei în cadrul existenței unei națiuni și a unei regiuni istorice ( cum ar fi Europa ) .

Consumerism şi Corectitudine Politică

         Părerea mea în cazul chestiunii rasiale se află în contradicție atât cu teza hitleristă a unei „rase pure” cât și cu teza comunistoidă a unei “rase umane” și implicit a lipsei diferențelor între rasele umane . Un popor pentru a fi puternic are nevoie atât de omogenitate cât și de diversitate , omogenitatea oferidu-i continuitatea și posibilitatea asimilării nou-veniților , diversitatea jucând rolul de scut împotriva anomaliilor genetice care survin în urma unei omogenități exagerate .

2.Teoria Vidului de putere .

       

        Confuzia reprezintă una dintre principalele “caracteristici” psihologice ale unui european bombardat cu propagandă pacificatoare . Există o mare diferență între a fi pacifist și a fi pacificator , o concepție pacifistă promovează pacea interioară și armonia,  însă nu dezarmează poporul față de amenințările din exterior . Pe de cealaltă parte o concepție pacificatoare dezarmează poporul făcându-l să creadă într-un mod fals că „totul va fi bine” , făcându-l să-și piardă instinctele războinice și implicit dorința de a lupta pentru a exista . Teoria vidului de putere se fondează tocmai pe acest adevăr istoric al luptei ,al necesităţii de a lupta şi de a te adapta realităţilor . Într-un mod oficial se spune că după cel de-al doilea război mondial imperiile au dispărut ....nimic mai fals ! Este adevărat faptul că după cel de-al doilea război mondial multe imperii au dispărut , însă odată cu dispariţia unei mari puteri , o altă mare putere se va naşte din vidul lăsat de puterea predecesoare .

       Teoria Vidului de putere contrazice frumoasa şi utopica poveste a egalitarismului globalist în care se spune că odată cu dispariţia naţiunilor şi a diferenţelor toţi oamenii vor fi egali şi vor trăi fericiţi împreună . Modul în care contrazice teoria vidului de putere teoria egalitarismul globalist constă în faptul că odată cu distrugerea puterii naţiunilor , o altă putere se va ridica, iar lumea se va îndrepta către o dictatură globală datorită faptului că prin intermediul globalizării întreaga putere se va concentra în mâinile unei singure entităţi .

       Concluzia este că disoluţia naţiunilor nu va da naştere unei lumi mai egale, ci va da naştere unui suprastat , unui imperiu cu picioare de lut care la un moment dat o să se prăbuşească . Ideea Euroasianistă este percepută greşit ca fiind una imperialistă deoarece Eurasianismul promovează multipolaritatea în lume şi dreptul popoarelor şi raselor la auto-determinare . Ideea eurasianistă are în esenţă rădăcini ruseşti, însă această idee poate fi extrapolată atât pentru România , cât şi pentru întreaga Europă .

Un alt fel de Europenism II

Jean Jacques Rousseau 

         În al treilea rând , concepţiile de universalism şi federalism de asemenea au fost alterate . Pentru a-mi demonstra veridicitatea spuselor voi da un exemplu . Jean Jacques Rousseau ( 1712 – 1778 ) , vedea o republică europeană a cărei naştere putea fi posibilă numai atunci când " monarhii îşi vor abandona natura lacomă şi belicoasă, iar popoarele se vor emancipa şi ca urmare a acestui proces vor deveni mai înţelepte " ?!?! . Modelul propus de către filozoful francez era Confederaţia Helvetică . Tocmai asta s-a şi dorit în legătură cu Uniunea Europeană să aibă ca model Confederaţia Helvetică şi să devină la rândul ei un element similar acestei uniuni de popoare , însă la un nivel mult mai mare .

Steagul confederaţiei Helvetice

      Confederaţia Helvetică reprezintă un model de succes de mutualitate şi colabolare între popoare având în vedere faptul că pe teritoriul statului Elveţian încă de la începuturi au existat patru etnii : etnia germană ( cea majoritară ) , etnia franceză , italiană şi romanică , etnii care s-au înţeles bine . Din această cauză se poate spune despre Elveţia că a fost un prim model multicultural care s-a bucurat de succes încă din prima. Partea bună a fost că acest model a reprezentat un succes , partea proastă a fost cea a „gânditorilor”, în special ai celor care-şi trag seva ideologică din Şcoala de la Frankfurt, din cauză că aceşti indivizi au purtat nişte “ochelari de cal” atunci când au privit la modelul de succes reprezentat de multiculturalismul elveţian. Datorită gândirii lor puternic influenţate de concepţia marxistă despre lume şi societate, concepţia care consideră fundamentală partea economică ignorând importanţa capitală deţinută de către cultură , etnie şi religie . În cazul Confederaţiei Helvetice , statul multietnic a putut fi funcţional deoarece toate etniile aveau o religie comună, Creştinismul , iar culturile lor chiar dacă nu erau identice, aveau totuşi importantul caracter de complementaritate ( la polul opus se află Daghestanul , o regiune din interiorul statului Rus , regiune multiculturală , însă lipsită de complementaritate şi din cauza acestei lipse , regiunea reprezintă una în care tensiunile interetnice şi interreligioase sunt ceva la ordinea zilei ) . După cum bine se vede, atunci când există complementaritate între culturi, multiculturalismul este posibil, însă atunci când acele culturi nu au nimic în comun, convieţuirea paşnică rămâne doar un deziderat , nu un fapt real .

Corectitudine politică

     Un alt aspect principal, ignorat de către pseudo-europenişti este cel al comunismului întrucât definiţiile date de către aceştea în legătură cu această ideologie sunt întrutotul false deoarece chiar dacă se dau mari anti-comunişti , ei uită care este de fapt şi de drept esenţa comunismului , esenţă de care nu s-au depărtat câtuşi de puţin .

     Partea ironică constă în faptul că bolşevismul , despre care într-un mod oficial se spunea că reprezenta comunismul , a fost o ideologie care a deviat de la traseul său fundamental , făcând astfel loc naţional-bolşevismului. Practic acel comunism cu care se tot luptă aceşti „specialişti în politică şi istorie” este doar o iluzie creată special pentru a induce în eroare şi de a masca adevărata natură a comunismului .

     Cei patru piloni principali pe care se fondează ideologia comunistă sunt reprezentaţi de către : egalitarism , vina colectivă , internaţionalism şi relativism cultural . Egalitarismul a rămâs în mare parte acelaşi , vina colectivă în prezent nu mai este atribuită burgheziei , ea nu mai are un substrat economic, ci unul etnic şi rasial, locul burgheziei a fost preluat de membrii rasei albe , oameni care sunt acuzaţi de tot răul din lume datorită unei vini istorice , internaţionalismul a fost înlocuit de globalizare şi ultimul dar nu cel din urmă , vechiul relativism cultural reprezentat de realismul socialism a fost înlocuit cu corectitudinea politică .

     După cum bine se vede , comunismul nu a murit , ci doar a fost reinventat . Dar lăsând la o parte această realitate tristă a pseudo-europenismului , consider că este necesar să prezint şi o figură reală a europenismului .

Arhiducele Franz Ferdinand

     Puţini români ştiu că şi neamul lor a dat Europei un gânditor europenist de marcă . Unul dintre acești adevărați europeniști a fost Aurel C. Popovici (n. 16 octombrie 1863, Lugoj - d. 9 februarie 1917, Geneva). El de asemenea a avut o viziune federativă asupra Europei în care toate popoarele să colaboreze pentru un bine comun. Însă spre deosebire de falșii europeniști care în prezent ne bagă pe gât multiculturalismul, Aurel C. Popovici a avut o viziune mult mai realistă deoarece a înțeles faptul că o Europă puternică și stabilă poate fi doar o Europă a popoarelor, o Europă a Naționalismului, nu o Europă neo-marxistă .Întrucât acest mare gânditor român a înțeles că stabilitatea și cultura viguroasă sunt niște elemente caracteristice Naționalismului , nu înţeleg de ce mulţi indivizi care vorbesc de o Europă puternică se tem tocmai de ceea ce ar face din Europa o putere . Printre susţinătorii ideilor promovate de Aurel C.Popovici s-a aflat şi Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei (n. 18 decembrie 1863, Graz – d. 28 iunie 1914, Sarajevo) , din păcate asasinarea acestuia în 1914 a pecetluit transpunerea în fapt a ideilor europeniste elaborate de marele filozof român .

    Un alt fel de Europenism înseamnă conflictul dintre adevărata Europă, cea reprezentată de Aurel C.Popovici și falsa europă reprezentată de către pseudo-europeniști care ne vorbesc de false valori europene.