 |
| Zoroastru |
Rezumat :
În
vechea mitologie a populaţiei indo-europene din Orientul Mijlociu se spunea că,
înţeleptului Zoroastru i s-a revelat Ahura Mazda, zeitatea care reprezenta
binele în lume, iar aceasta zeitate bună i-a atras atenţia lui Zoroastru,
asupra influenţei distrugătoare a lui Ahriman, zeitatea negativă .
La rândul său
Neo-Liberalismul îl poate avea atât pe Ahriman sau pe Ahura Mazda, este
imposibil ca Neo-Liberalismul să fie doar un Ahriman, aşa cum vor detractorii
săi, dar în acelaşi timp este imposibil ca Neo-Liberalismul economic să fie bunătatea
întruchipată, aşa cum ar vrea să îl prezinte apologeţii săi. Rămâne de văzut, cine
va fi mai puternic în final, binele sau răul ?
 |
| Ahriman |
Din punct de
vedere al definiţiei, Neo-Liberalismul, reprezintă
atât un concept filozofico-social, cât şi unul politico-economic, care vizează
scăderea influenţei statului asupra economiei. Această scădere a influenţei
puterii statului la nivelul economicului nu înseamnă că fosta putere a statului
a dispărut, ea doar a fost transferată către alte structuri, iar acele
structuri nu sunt naţionale , ci internaţionale .
 |
| Ahura Mazda |
O
înţeleaptă vorbă românească spune aşa : “Pentru unul mumă , pentru altul ciumă„ această vorbă demonstrează faptul că orice
fenomen, indiferent de natura lui, poate genera atât efecte pozitive, cât şi
efecte negative.
Ca
fenomen social economic şi neo-liberalismul are părţile lui pozitive, cât şi
părţile sale negative. Ambele aspecte trebuie cunoscute, deoarece doar odată cu
însuşirea adecvată a acestor aspecte ne vom putea da seama dacă ele , per total,
reprezintă ceva negativ, sau ceva pozitiv. Legătura dintre Neo-liberalism şi
cei doi poli ai zoroastrismului, Ahriman
- întruchiparea răului şi Ahura Mazda – întruchiparea binelui, constă
tocmai în acest contrast dintre bine şi rău .
 |
Ca
un fapt divers, dar tot în legătură cu economia şi cu industria de maşini, este
cel al Mazda Motor Corporation, al cărei nume derivă din Ahura Mazda,
înţelepciunea şi armonia sunt caracteristicile esenţiale ale acestei divinităţi,
de origine iraniană, înţelepciune şi armonie
de care, într-un mod evident, au avut nevoie şi japonezii atunci când au
fondat această companie .
Este
interesant de văzut în contextul românesc actual, cât şi în viitor, dacă
neo-liberalismul este un Ahriman sau un Ahura Mazda .
Neo-liberalismul
trebuie observat ca fenomen, atât din punctul de vedere al celor din ţările de
origine, de unde provine acest produs, dar în acelaşi timp şi din punctul de
vedere al celor a căror meserie este cea de a lucra la acest produs, pentru a
beneficia de pe urma investiţiei .
Influenţa
Corporatismului trebuie văzută atât din punctul de vedere al “nativilor” (cei
din a căror ţară provine acea corporaţie), cât şi din punctul de vedere al
celor care adoptă acea macro-structură economică. Pentru „nativii” din clasa de
jos (muncitori necalificaţi) , cât şi din punctul de vedere al celor din clasa
medie spre cea joasă (muncitori calificaţi), corporatismul (concepţia neo-liberalistă
materializată) reprezintă un mare dezavantaj, deoarece locurile lor de muncă
vor fi luate de către “cei care adoptă”. Cei care vor profita de pe urma
delocalizării, vor fi reprezentaţi de către vârfurile firmei şi de către cei cu
o bază considerabilă de capital, sau într-un mod mai plastic : cei bogaţi vor
deveni şi mai bogaţi în timp ce muncitorii nativi vor suferi de pe urma
delocalizării .
Pe
de altă parte, cei care adoptă vor deţine avantajul de a avea un servici, însă
acest avantaj este de fapt doar o faţă a monedei, cealaltă faţă a monedei este
reprezentată de către abuzurile care pot să aibă loc, abuzuri abil mascate de
către influenţa şi puterea monetară a corporaţiei respective, un exemplu
elocvent în acest sens fiind reprezentat de către cazul “Roşia Montană „ caz în care s-ar fi sacrificat întreg
ecosistemul, numai de dragul extragerii aurului, sau mai bine spus de dragul profitului, în detrimentul mediului natural şi al
generaţiilor viitoare.
Atunci
când cei care pot crea locuri de muncă o fac doar de dragul îmbogăţirii, dar
uită de factorul uman, uită de faptul că şi muncitorii au dreptul la un salariu
de bun simţ şi mai ales au dreptul de a nu fi exploataţi.
Datorită
faptului că puterea financiară a lumii se află în cea mai mare parte în mâinile
corporaţiilor, corporaţii au început să se comporte ca nişte stăpâni la nivel
mondial. Partea tragi-comică constă în faptul că, într-un mod oficial, se spune
că Omenirea a făcut un pas înainte, trecând din stadiul medieval, într-un
stadiu avansat, cel al capitalismului. Prezentul contrazice însă acest aspect
oficial deoarece datorită concentrării puterii financiare a lumii, doar în mâna
unor moguli bancari şi corporatişti, medievalismul a căpătat practic o nouă
formă, însă nu a făcut un pas înainte,
înspre progres.
Dacă
în timpul Evului Mediu, puterea era deţinută de către principele domeniului
respectiv, iar oamenii conlocuitori trebuiau să se supună principelui, aşa este
şi în ziua de azi, numai că rolul principelui a fost preluat de către liderii
corporaţiilor. Este adevărat că sistemul capitalist în forma lui neo-liberală
generează eficienţă, dar de rodul acelei eficienţe trebuie să se bucure şi toţi
cei care muncesc, în măsura în care îşi aduc aportul, nu doar un mic număr de
indivizi să beneficieze de pe urma muncii, în timp ce ceilalţi doar slujesc,
acesta se numeşte abuz .
 |
| Lordul Acton |
Lordul Acton a
spus un lucru mare : “Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe
într-un mod absolut„ prin urmare, în
prezent, puterea economică generează
într-un mod natural o putere politică şi una mediatică.
Datorită
apariţiei unui singur pol de putere economică, pol care devansează puterea
economică a statelor, puterea statelor respective şi soarta popoarelor
conlocuitoare se află în mâna acelui pol .
Pe
de altă parte, pentru a deţine controlul atât din punct de vedere economic cât
şi din punct de vedere psihologico-social, este nevoie ca cei care deţin
puterea financiară să deţină şi puterea de a controla opoziţia, tocmai din
această cauză în prezent a apărut la orizont un hibrid straniu, hibrid format
din două elemente principale: primul element este cel reprezentat de partea
economică, cea a Capitalismului sălbatic, însă cel de-al doilea element este
reprezentat de partea social-culturală dominată de către extrem stângism
(individualism dus la extrem, internaţionalism, egalitarism, anti-sacralism).
Aparent aceste două elemente se resping din punct de vedere ideologic, dar
într-un mod real, ele se completează reciproc, partea economică fiind ocupată
de către capitalismul salbatic, iar cea cultural-socială de către neo-marxism .
Aici
întervine Ahrimanul din actualul sistem Neo-liberal, el este întreţinut de
către doi piloni reprezentaţi de către cele două extreme, însă aceste două
extreme coexistă, deoarece popoarele care acceptă, încercând să evite o extremă,
se vor lovi de către cealaltă extremă ( şi practic se vor învârti în cerc,
exact ca un câine care aleargă după propria coadă şi are impresia că înaintează,
aşa şi popoarele au împresia că progresează, dar de fapt stagnează).
 |
| Occupy Wall Street |
Pentru
a pipera un pic atmosfera, din când în când, apar şi revoluţiile artificiale, în
care masele pot să protesteze, să îşi strige frustrările, să înjure, dar în
final să nu schimbe nimic .
Un
exemplu elocvent în acest sens a fost Mişcarea Occupy Wall Street, mişcare de
extremă stângă, anti-capitalistă, mişcare susţinută tocmai de un individ care
s-a folosit de toate pârghiile sistemului capitalist pentru a se îmbogăţi, dar
care într-un mod aparent straniu susţine mişcări de extremă stângă, acest
individ este nimeni altul decât multimiliardarul George Soros.
Partea
interesantă vine atunci când realizăm faptul că el este un reprezentant al Wall
Street-ului, dar totuşi, de ce susţine nişte mişcări politice care se află pe o
poziţie anti-capitalistă ?
 |
| George Soros |
Motivul
este unul simplu, prin această acţiune se doreşte crearea unei iluzii, prin
care oamenii să aibă impresia că există cineva care le reprezintă interesele.
În prezent este cât se poate de clar că au apărut o mulţime de voci anti-sistem,
iar reprezentanţii de seamă ai sistemului, tocmai pentru a combate aceste voci,
trebuie la rândul lor să creeze într-un mod artificial voci anti-sistem, în
ideea de a contracara adevăratele voci .
Există
alternativă la acest sistem? Răspunsul este da, acea alternativă este reprezentată
de către A Treia Cale. Această cale este
o gândire filozofică, dar în acelaşi timp A Treia Cale reprezintă şi o gândire
economică.
Din
punct de vedere economic, A Treia Cale, reprezintă combinaţia armonioasă între
proprietatea de stat şi cea privată, în cadrul acestui sistem, influenţei
corporaţiilor i se vor opune, ca un concurent, întreprinderile de stat. Astfel
se va reduce dependenţa statului faţă de investiţiile străine şi automat va
scădea şi influenţa străină în stat. Din punct de vedere cultural, A Treia Cale
combină de asemenea Conservatorismul şi Naţionalismul cu Pluralismul şi
Progresismul, astfel un popor care adoptă această doctrină îşi va păstra
caracteristicile naţionale, dar de asemenea va progresa. Progresul fără
conservatorism înseamnă sinucidere etnică (Londra reprezintă un exemplu în
acest sens, deoarece englezii de dragul Progresului, renunţă la drepturile lor
ancestrale şi se auto-distrug ca etnie, în propria ţară), dar pe de altă parte,
conservatorismul fără progres reprezintă stagnare, chinezii şi japonezii au
fost prea conservatori în sec XIX şi au rămas în urma puterilor europene, dar
chinezii şi japonezii s-au prins cum stă treaba şi apoi au început să evolueze, dar nu au renunţat la tradiţiile lor .
 |
| Solidaritatea Naționalistă Globală |
Aceasta
este şi cauza pentru care consider „exemplul asiatic” bun pentru români,
deoarece astfel românii vor continua să existe ca popor, dar vor şi evolua. Din
punctul de vedere al Filozofiei politice, A Treia Cale, reprezintă Socialismul
care nu “evoluează” în Comunism şi mai ales Socialismul împăcat cu proprietatea
privată şi drepturile cetăţeneşti.
Poporul
român are puterea reală de a alege, însă trebuie să fie şi conştient de această
putere de a alege. Actualul sistem se fondează pe iluzii, iluzii care nu
reprezintă aspiraţiile poporului român, iluzii care ţin poporul român într-un
întuneric al ignoraţei, întuneric întreţinut de către propaganda generatoare de
ignoranţă.
Viitorul
va demonstra faptul că românii vor alege o doctrină care să le reprezintă
aspiraţiile ca popor, o doctrină care să nu îi spolieze,o doctrină care să nu
reprezinte condamnarea pe viitor a economiei naţionale.
Cea
mai mare minciună în ziua de azi este că nu se mai poate vorbi de popor în
contextul Globalizării, partea interesantă constă în faptul că şi comuniştii
promovau o globalizare intitulată Internaţionalism. Se pare că noua stângă
reprezintă varianta capitalizată a vechiului comunism .
Bibliografie
: