17 iunie 2013

Antonio Gramsci - hegemonia culturala, capitalismul si comunismul



      Capitalismul şi comunismul reprezintă două concepte economico-filozofice diametral opuse . Această prăpastie "ideologică" face ca aceşti doi poli ideologici să se respingă şi astfel să fie incapabili să creeze ceva unitar atunci când sunt puşi laolaltă .


Antonio Gramsci

       Din punctul de vedere al filozofiei marxiste , Antonio Gramsci (n. 22 ianuarie 1891, Ales, - † 22 aprilie 1937  ) ,  a fost unul dintre cei mai importanţi filozofi marxişti , filozof a cărui influenţă îşi face prezenţă şi-n ziua de azi . Influenţa şi rezultatele obţinute au demonstrat faptul că la nivel tactic Antonio Gramsci şi-a depaşit "maestrul" , adică pe Karl Marx (n. 5 mai 1818, Trier, Germania - d. 14 martie 1883, Londra, Marea Britanie) .

Karl Marx


       Motivul acestei "depăşiri" a constat în faptul că Marx a pus accentul pe partea economică , în timp ce Gramsci a pus accentul pe partea culturală şi cea psihologică . Spre deosebire de marxismul original care viza naşterea unei revoluţii violente , marxismul gramscian viza ( şi încă vizează ) naşterea unei revoluţii culturale, la baza acestei revoluţii culturale stând conceptul de hegemonie culturală .
       Hegemonia culturală însemna ofensiva ideologică la nivelul literaturii , artei ( atât plastice , cât şi cinematografice ) , rolul acestei hegemonii culturale este acela de a eradica din sufletul omului concepţiile "învechite" şi a le înlocui cu unele "noi" , "mai bune şi mai progresiste ".
       Această agresivitate ideologică a facut ca multe concepte vitale ( cum ar fi tradiţia , familia ) şi naţionaliste să fie scoase din minţile europenilor şi să fie înlocuite cu concepte sinucigaşe cum ar fi diversitatea şi multiculturalismul .
       Această hegemonie culturală reprezintă o armă teribilă a extremei stângi, însă şi această armă are slăbiciunile ei . Una dintre slăbiciunile fundamentale ale hegemoniei culturale şi ale extremei stângi constă în disperarea de a submina adversarii ideologici . Ei se grăbesc să-şi suprime adversarii ideologici deoarece nu au argumente forte , tocmai această lipsă de argumente forte îi face să fie agresivi şi să instituie neo-inchiziţia corectitudinii politice .
       Dar în paralel cu această slabiciune , hegemonia culturală şi neo-marxismul au două puncte forte : iluziile şi adaptabilitatea . Iluziile create de către această ideologie fac astfel încât oamenii slabi de îngeri să-i creadă şi le ia apărarea . Din punctul de vedere al adaptabilităţii neo-marxismul este mult mai abil decât marxismul iniţial deoarece marxismul iniţial folosea capitalismul pe post de "prăjină"  , în timp ce neo-marxismul foloseşte capitalismul pe post de "incubator" adică acceptă capitalismul din punct de vedere economic , dar din punct de vedere intelectual şi cultural domină şi se dezvoltă aşteptând momentul să lovească .
      Datorită acestei concepţii în prezent avem un hibrid economico-cultural nociv pentru neamurile nativ europene deoarece astfel capitalismul sălbatic şi-a dat mâna cu extremismul de stânga . Dacă extremismul de stânga distruge din punct de vedere mintal , capitalismul sălbatic distruge din punct de vedere economic .
      Puterea neamurilor europene este erodată de către aceste două elemente . Pentru a stopa această erodare este nevoie de o ofensivă naţionalistă . Aria de desfăşurare a acestei ofensive va fi cea intelectuală deoarece pentru a dezrobi economic trebuie mai întâi să ne dezrobeşti sufletele de influenţa nefastă a hegemoniei culturale extrem stângiste  .

Mircea Eliade


   Cărţile au rolul de a dezrobi sufletele însă nu cele care se încadrează în curentele post-moderniste ( neo-marxiste ) care sunt la modă în ziua de azi , din acest motiv pentru a-ţi însănătoşi mintea din punct de vedere intelectual ai nevoie de înţelepciunea anticilor şi înţelepciunea intelectualilor naţionalişti cum ar fi Mircea Eliade  (n. 13 martie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago) , Nae Ionescu ( n. 16 iunie 1890 - d. 15 martie 1940) ,etc .


Nae Ionescu
   În concluzie , antidotul împotriva hegemoniei culturale este reprezentata chiar de către cultura adevărată , cea pe care neo-marxiştii vor să o înlocuiască cu una contrafăcută .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu