SNC - Istoria se repeta

  Istoria se repetă și multe aspecte pe care le considerăm actuale se dovedesc a fi de fapt vechi atunci când verificăm cu atenție fiecare detaliu din istoria noastră. Un detaliu de acest gen a fost și încă este reprezentată de către limbă. Rolul acestui articol este acela de a prezenta felul în care istoria s-a repetat în cazul raportului dintre limba română și limbile străine, în cazul importanței oferite limbii străine în detrimentul limbii române.
   În contextul actual, cunoașterea unei limbi străine reprezintă un avantaj, însă există o diferență majoră între a cunoaște o limbă străină și a distruge limba română prin intermediul adoptării de expresii străine în detrimentul celor românești.
   Este foarte bine să fii fluent într-o limbă străină de circulație internațională precum engleza, dar este cât se poate de distructiv să creezi într-un mod artificial un hibrid lingvistic precum "romgleza". Apariția romglezei nu reprezintă un progres, ci o formă de distrugere a identității naționale.
    După cum am mai spus, procesul de distrugere al națiunii este unul lent care se întinde pe mai multe planuri, iar unul dintre acele planuri este cel lingvistic. Oricât de terifiant ar părea acest proces distructiv, totuși el nu este ireversibil și mai ales, nu este unul nou. Datorită istoriei sale turbulente și datorită puternicei influențe străine, tendința aristocrației străine de neam și a "oamenilor de bine" era aceea de a acorda o mai mare importanță limbilor străine în detrimentul limbii române, de a construi într-un mod artificial cultul limbii străine.
   Salvarea României din punct de vedere cultural și lingvistic, a survenit în urma acțiunilor temerare ale unor adevărați intelectuali. Între acei intelectuali adevărați s-a aflat și Gheorghe Lazăr(n. 5 iunie 1779, Avrig - d. 17 septembrie 1823, Avrig) , el fiind considerat fondatorul învățământului în limba română ,în 1818  înființând în București prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul Sava.

Gheorghe Lazăr

    În secolul XVIII datorită influenței fanariote, limba greacă domina peisajul intelectual și cultural al țărilor Românești. În secolul XIX, limba franceză a preluat ștafeta modei, ca mai apoi în secolul XIX ștafeta să fie preluată de către limba engleză. După cum bine se observă, conceptul de formă fără fond a fost și încă este relevant datorită modului greșit în care a fost interpretată noțiunea de modă și influență străină. Influența străină este bună atunci când cultura nativilor preia elementele bune din acea influență străină. Un bun exemplu de preluare a elementelor bune dintr-o multitudine de culturi străine a fost cel al renașterii Japoniei moderne în timpul erei Meiji, atunci când japonezii au asimilat o multitudine de elemente străine, adaptându-le apoi specificului japonez și făcându-le astfel utile. În cazul României însă, efectul predominant a fost cel contrar, în care oamenii de bine au făcut tot ceea ce le-a stat în putință doar să imite străinii, în loc să înțeleagă natura puterii lor și elementele care au dus la apariția acestei puteri.

  Concluzia acestui articol este aceea că România, pentru a se redresa, are nevoie de o elită românească îndeajuns de capabilă încât să aibă abilitatea de a face distincția între bine și rău în cazul influențelor străine, o elită poliglotă, dar care să păstreze intactă limba română, o elită deschisă la nou, dar în același timp tradiționalistă.