În decursul timpului, imaginea femeii în societate a suferit diverse modificări. Încă din preistorie, felul în care aceasta a fost văzută a căpătat semnificații diferite. Atunci când omul preistoric a descoperit agricultura, a descoperit nu doar o simplă tehnică de a-și asigura hrana. Văzând ciclurile de viață ale plantelor, cultivatorul a dobândit o nouă semnificație pentru propria sa viață. Omul se naște, crește și moare, asemeni plantelor. Dar, pentru a-și perpetua specia, el are nevoie de „sămânța” care să-i asigure acest lucru. În momentul acela, preistoricul a avut revelația, conștientizând rolul important pe care îl deține femeia în această activitate a procreației. Asemănător semințelor care cădeau pe sol, și din care urmau apoi să iasă viitoarele plante, femeia reprezenta, tot atât de bine, sâmburele care zămislea plodul ce urma, la rându-i, să crească și să se dezvolte. Acest ciclu al vieții omului a fost conștientizat ca urmare a activității de creștere a plantelor. Până la descoperirea agriculturii, preistoricul trăia din vânat și cules, așadar hrana sa era luată direct din natură, fără a suferi mari modificări. În momentul în care a început să-și cultive propria hrană, acesta a început să aibă anumite responsabilități, fiind nevoit să descopere diverse tehnici de întreținere a recoltei. În momentul acela, în mintea lui s-au produs diferite analogii între activitatea de creștere a plantelor, propriul său ciclu de viață și fenomenele naturale (ex. ploile), care jucau un rol important în agricultură.
 |
| Venus din Willendorf - figurină preistorică, din perioada paleolitică, înfățișând o siluetă feminină |
De-a lungul istoriei, rolul femeii s-a schimbat mult. În contemporan, asistăm la o „transformare” radicală nu doar a femeii în sine, dar și a conceptului de femeie. Ideea pe care și-o face omul modern despre femeie, diferă cu mult de părerea pe care și-o făcea omul Evului Mediu, de exemplu. Asistăm, în prezent, la o modificare a statului femeii în societate. Dar ce înseamnă, defapt, această modificare?
Începând de la Revoluția Franceză, femeia a încercat să-și revendice drepturile, dorind să iasă de sub dominația bărbatului. Din acel moment, patriarhatul a început să-și modifice structura. Această luptă a emancipării femeii s-a realizat în mai multe etape. Inițial, femeia își dorea drepturi egale cu ale bărbatului, își dorea să poată munci precum bărbatul, ajutând astfel la întreținerea familiei. Nimic rău în asta. E important ca și femeia să poată efectua aceleași munci ca ale bărbatului, dacă se poate dovedi aptă pentru acest lucru. Lucrurile, în schimb, au luat o întorsătură stranie, începând cu secolul al XX-lea. Revolta femeii a devenit o adevărată luptă împotriva familiei. Cea care a teoretizat această luptă anti-familie a fost Emma Goldman. „Emanciparea” de care a dat dovadă, prin acțiunile și scrierile ei cu caracter politic, i-a adus mulți adepți. Firește, trăsătura ei de „femeie rebelă” era pur fictivă. Ce înseamnă, în fond, a fi „rebel”? Cine poate răspunde acestei întrebări? Unul dintre punctele pe care Goldman le-a expus în teoria sa, a fost controlul sarcinii (avortul), formularea faptului că, chipurile, femeia are drept deplin asupra propriului corp. Din acest moment, lucrurile s-au schimbat. Lupta femeii împotriva familiei începea să semene cu lupta proletariatului împotriva burgheziei. În spatele ambelor teorii - a feminismului, expus de Goldman, precum și a marxismului - stăteau aceleași resorturi. Din acel moment, feminismul a intrat în vizorul celor care-și doresc dezechilibru în societate. După principiul „Când doi se ceartă, al treilea câștigă”, scopul acestor „filozofii” este să dezbine oamenii pentru a le insufla deznădejdea, sărăcia spirituală, să le golească viața de sens și, în cele din urmă, să-i poată controla cu ușurință.
Să aruncăm acum o privire feminismului contemporan. Nu e nevoie de capacități intelectuale superioare pentru a-ți da seama de scopul acțiunilor lor. Există o mulțime de asociații așa-zise „feministe”, care nu au nicio legătură cu feminismul originar. Feminismul, ca orice mișcare de revoltă, trebuie să aibă un scop. Care a fost scopul feminismului, imediat după Revoluția Franceză? Tocmai am spus mai sus. Femeia își dorea drepturi egale cu ale bărbatului. Lozinca „Liberté, égalité, fraternité” s-a aplicat în toate domeniile, chiar și în cel al familiei. Dar, odată cu trecerea timpului, chiar și familia și-a pierdut caracterul ei firesc, ajungând ca, în zilele noastre, să fie serios contestată.
Așadar, care e scopul acțiunilor acestor asociații feministe? Ar fi bine să reflectăm puțin asupra situației. Active mai ales în Occident, aceste asociații sunt dăunătoare societății. În primul rând, care e motivul pentru care aceste „feministe” ies pe străzi la bustul gol, urlând din răsputeri (fără să menționăm împotriva cui sunt nevoite să urle atât de descreieratic)? Ce încearcă ele să apere defapt? Femeia? Am vorbit într-unul din articolele noastre (Ateismul ca modă) despre acțiunea celor de la FEMEN (organizație feministă din Ucraina, una dintre multele astfel de organizații din Europa), care au intrat la bustul gol în catedrala Notre-Dame de Paris, făcând „ca toți dracii”, destrăbălându-se în ultimul hal, pentru a „sărbători” demisia Papei Benedict al XVI-lea. De ce?, ne întrebăm noi. Unde e femeia aici? Un alt exemplu este al celor de la Pussy Riot, o formație feministă de punk rock, care au intrat într-o catedrală din Rusia, strigând împotriva lui Vladimir Putin. Cât de mult se regăsea femeia obișnuită în acțiunea acestora, și cât de bine i-au reprezentat acestea interesele, nu putem ști. La fel, la prima vedere, nu ne dăm seama de scopul demersului lor. De ce au făcut asta? Unul dintre motivele pentru care aceste „feministe” sunt dăunătoare societății, este că aceasta din urmă își face o cu totul altă idee despre femeie, în general. Femeia este, înainte de toate, cea care îi dă naștere omului, deci și bărbatului. Ce părere își vor face viitorii băieți - născuți într-o societate în care femeia face asemenea chestii - despre femeie, e ușor de imaginat. Vor deveni probabil (vai!) niște misogini, scârbiți de comportamentul nejustificat al acestor creaturi lipsite de rațiune, evitându-le pe cât posibil. Trebuie spus că înăuntrul fiecărei persoane există ceea ce se cheamă a fi o „urmă de bun-simț”, indiferent de societatea și de timpurile în care trăiește.
Un alt motiv este că aceste impresii vor duce, în final, la destrămarea familiei. Bărbatul nu va mai ști ce femeie să-și aleagă. Femeia, la rândul ei, va da crezare acestor mișcări de distrugere în masă, neștiind ea însăși ce să mai creadă. Presupunând că, prin absurd, familia, așa cum o știm noi astăzi, se va dezmembra, ce se va întâmpla după aceea? E de remarcat că aceste acțiuni nesăbuite nu au loc în orice spațiu cultural. În lumea islamică, de pildă, conceptul de feminism e considerat tabu. Asistăm la un schimb de roluri între bărbat și femeie, și nu la o egalitate în drepturi, așa cum se dorea la început. Bărbații le vor vedea pe femei ca pe niște frustrate, scăpate de sub control, suferind de crize serioase de nebunie. În loc de acea complementaritate între bărbat și femeie, în care fiecare trebuia să contribuie cu ce avea el mai bun și mai personal, la binele societății, vedem lupta continuă dintre sexe, luptă nejustificată, deoarece nu duce și nu poate duce nicăieri.
Feminismul, așa cum este el azi, e un alt produs al neo-marxismului, un „curent de gândire” care se manifestă prin multe forme, înghițind și transformând tot ce-i cade sub mână, în favoarea sa. În cazul nostru, feminismul. Însă, indiferent de formă, scopul rămâne același: dezbinarea popoarelor europene, destrămarea familiilor de europeni (vorbim de europenii autohtoni) și batjocorirea religiei creștine, care a avut un rol foarte important în menținerea identității Europei. Toate astea în avantajul unor indivizi cu rea-voință, egoiști și disperați, în același timp, care doresc să pună stăpânire pe adevăratele valori și creații europene, dar și pe sufletul omenesc, umilindu-l și ducându-l spre pierzanie.
Începând de la Revoluția Franceză, femeia a încercat să-și revendice drepturile, dorind să iasă de sub dominația bărbatului. Din acel moment, patriarhatul a început să-și modifice structura. Această luptă a emancipării femeii s-a realizat în mai multe etape. Inițial, femeia își dorea drepturi egale cu ale bărbatului, își dorea să poată munci precum bărbatul, ajutând astfel la întreținerea familiei. Nimic rău în asta. E important ca și femeia să poată efectua aceleași munci ca ale bărbatului, dacă se poate dovedi aptă pentru acest lucru. Lucrurile, în schimb, au luat o întorsătură stranie, începând cu secolul al XX-lea. Revolta femeii a devenit o adevărată luptă împotriva familiei. Cea care a teoretizat această luptă anti-familie a fost Emma Goldman. „Emanciparea” de care a dat dovadă, prin acțiunile și scrierile ei cu caracter politic, i-a adus mulți adepți. Firește, trăsătura ei de „femeie rebelă” era pur fictivă. Ce înseamnă, în fond, a fi „rebel”? Cine poate răspunde acestei întrebări? Unul dintre punctele pe care Goldman le-a expus în teoria sa, a fost controlul sarcinii (avortul), formularea faptului că, chipurile, femeia are drept deplin asupra propriului corp. Din acest moment, lucrurile s-au schimbat. Lupta femeii împotriva familiei începea să semene cu lupta proletariatului împotriva burgheziei. În spatele ambelor teorii - a feminismului, expus de Goldman, precum și a marxismului - stăteau aceleași resorturi. Din acel moment, feminismul a intrat în vizorul celor care-și doresc dezechilibru în societate. După principiul „Când doi se ceartă, al treilea câștigă”, scopul acestor „filozofii” este să dezbine oamenii pentru a le insufla deznădejdea, sărăcia spirituală, să le golească viața de sens și, în cele din urmă, să-i poată controla cu ușurință.
 |
| Emma Goldman (1869-1940) |
Să aruncăm acum o privire feminismului contemporan. Nu e nevoie de capacități intelectuale superioare pentru a-ți da seama de scopul acțiunilor lor. Există o mulțime de asociații așa-zise „feministe”, care nu au nicio legătură cu feminismul originar. Feminismul, ca orice mișcare de revoltă, trebuie să aibă un scop. Care a fost scopul feminismului, imediat după Revoluția Franceză? Tocmai am spus mai sus. Femeia își dorea drepturi egale cu ale bărbatului. Lozinca „Liberté, égalité, fraternité” s-a aplicat în toate domeniile, chiar și în cel al familiei. Dar, odată cu trecerea timpului, chiar și familia și-a pierdut caracterul ei firesc, ajungând ca, în zilele noastre, să fie serios contestată.
Așadar, care e scopul acțiunilor acestor asociații feministe? Ar fi bine să reflectăm puțin asupra situației. Active mai ales în Occident, aceste asociații sunt dăunătoare societății. În primul rând, care e motivul pentru care aceste „feministe” ies pe străzi la bustul gol, urlând din răsputeri (fără să menționăm împotriva cui sunt nevoite să urle atât de descreieratic)? Ce încearcă ele să apere defapt? Femeia? Am vorbit într-unul din articolele noastre (Ateismul ca modă) despre acțiunea celor de la FEMEN (organizație feministă din Ucraina, una dintre multele astfel de organizații din Europa), care au intrat la bustul gol în catedrala Notre-Dame de Paris, făcând „ca toți dracii”, destrăbălându-se în ultimul hal, pentru a „sărbători” demisia Papei Benedict al XVI-lea. De ce?, ne întrebăm noi. Unde e femeia aici? Un alt exemplu este al celor de la Pussy Riot, o formație feministă de punk rock, care au intrat într-o catedrală din Rusia, strigând împotriva lui Vladimir Putin. Cât de mult se regăsea femeia obișnuită în acțiunea acestora, și cât de bine i-au reprezentat acestea interesele, nu putem ști. La fel, la prima vedere, nu ne dăm seama de scopul demersului lor. De ce au făcut asta? Unul dintre motivele pentru care aceste „feministe” sunt dăunătoare societății, este că aceasta din urmă își face o cu totul altă idee despre femeie, în general. Femeia este, înainte de toate, cea care îi dă naștere omului, deci și bărbatului. Ce părere își vor face viitorii băieți - născuți într-o societate în care femeia face asemenea chestii - despre femeie, e ușor de imaginat. Vor deveni probabil (vai!) niște misogini, scârbiți de comportamentul nejustificat al acestor creaturi lipsite de rațiune, evitându-le pe cât posibil. Trebuie spus că înăuntrul fiecărei persoane există ceea ce se cheamă a fi o „urmă de bun-simț”, indiferent de societatea și de timpurile în care trăiește.
 |
| Membre ale FEMEN, protestând în catedrala Notre-Dame de Paris |
Un alt motiv este că aceste impresii vor duce, în final, la destrămarea familiei. Bărbatul nu va mai ști ce femeie să-și aleagă. Femeia, la rândul ei, va da crezare acestor mișcări de distrugere în masă, neștiind ea însăși ce să mai creadă. Presupunând că, prin absurd, familia, așa cum o știm noi astăzi, se va dezmembra, ce se va întâmpla după aceea? E de remarcat că aceste acțiuni nesăbuite nu au loc în orice spațiu cultural. În lumea islamică, de pildă, conceptul de feminism e considerat tabu. Asistăm la un schimb de roluri între bărbat și femeie, și nu la o egalitate în drepturi, așa cum se dorea la început. Bărbații le vor vedea pe femei ca pe niște frustrate, scăpate de sub control, suferind de crize serioase de nebunie. În loc de acea complementaritate între bărbat și femeie, în care fiecare trebuia să contribuie cu ce avea el mai bun și mai personal, la binele societății, vedem lupta continuă dintre sexe, luptă nejustificată, deoarece nu duce și nu poate duce nicăieri.
Feminismul, așa cum este el azi, e un alt produs al neo-marxismului, un „curent de gândire” care se manifestă prin multe forme, înghițind și transformând tot ce-i cade sub mână, în favoarea sa. În cazul nostru, feminismul. Însă, indiferent de formă, scopul rămâne același: dezbinarea popoarelor europene, destrămarea familiilor de europeni (vorbim de europenii autohtoni) și batjocorirea religiei creștine, care a avut un rol foarte important în menținerea identității Europei. Toate astea în avantajul unor indivizi cu rea-voință, egoiști și disperați, în același timp, care doresc să pună stăpânire pe adevăratele valori și creații europene, dar și pe sufletul omenesc, umilindu-l și ducându-l spre pierzanie.
 |
| Familia |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu