Turanismul - Intre Mit si Realitate

   Românii pentru a ştii cum să se apere, pentru a ştii cum să contracareze ofensiva ideologică adversă trebuie să cunoască şi să înţeleagă acea ideologie fiindcă odată cu înţelegerea ei se pot depista elementele slabe, iar odată cu depistarea elementelor slabe acea ideologie poate fi uşor contracarată cu argumente.
   Eu consider necesară această contracarare deoarece atunci când un concept politic ameninţă într-un mod iraţional destinul şi dreptul la existenţă a Neamului Românesc din Transilvania şi a multor altor neamuri, atunci trebuie acţionat !

Attila

      Mitul Turanist reprezintă fundamentul Naţionalismului Ungar în starea lui imperialistă. Acest mit leagă destinul ungurilor cu cel al hunilor, făcându-l pe cel mai cunoscut lider al acestora, Attila ( n. 406 – d. 453) un strămoş legitim. Această concepţie chiar dacă este una trasă de păr, are un caracter anti-Românesc deoarece ea spune că ungurii au fost primii veniţi în Transilvania, ei fiind acolo înainte de cucerirea ungară a Transilvaniei. Partea bună din punct de vedere istoric este reprezentată de Cronica lui Anonymus în care este prezentată lupta românilor nativi ai lui Gelu împotriva invadatorilor maghiari.

Armin Vambery

     Un lucru amuzant a avut loc acum ceva timp în legătură cu un naţionalist ungur care s-a speriat de faptul că ar putea avea rădăcini evreieşti. Această frică este una nefondată pentru un adept al naţionalismului de tip Turanist şi voi explica de ce. Motivul pentru care această frică este nefondată este reprezentat de faptul că primii fondatori ai Turanismului au fost evrei, Armin Vambery ( 17 martie 1832  - 15 septembrie 1913 ), Vilmos Hevesy şi Ignac Goldziher ( 22 iunie 1850 - 13 noiembrie 1921 ).

Ignac Goldzigher

      Un alt aspect amuzant al Turanismului Ungar este reprezentat de "maghiarism" , adică cel al omogenităţii etniei ungare. Această omogenitate etnică este una fantezistă din cauză că ea nu a existat. Maghiarizarea a însemnat asimilarea de către unguri a popoarelor conlocuitoare de origini româneşti, slave, germanice şi semitice.

Lajos Kossuth

     Două exemple grăitoare în acest sens, a lipsei de omogenitate a ungurilor, sunt reprezentate de doi reprezentanţi de seamă ai naţionaliştilor unguri şi anume Lajos Kossuth (n. 19 septembrie 1802, Monok, Ungaria – d. 20 martie 1894, Torino) şi Ferenc Szálasi (n. 6 ianuarie 1897, Kassa, în Austro-Ungaria - d. 12 martie 1946). Dacă familia lui Lajos Kossuth avea rădăcini slave, şi anume slovace, cazul lui Ferenc Szalasi este unul şi mai amuzat, el având un singur bunic ungur. Dacă în cazul unor reprezentanţi de seamă nu exista acea omogenitate etnică, atunci cum se poate vorbi de o puritate maghiară ?

Ferencs Szalasi

    În prezent Mitul Turanist s-a îmbogăţit cu un nou element, mai absurd decât celelalte. Mulţi turanişti creştini unguri consideră că Iisus Hristos, Fiul Domnului, nu a fost evreu ci un prinţ Part. În primul rând Iisus Hristos nu avea cum să fie part şi în al doilea rând ce legături au ungurii, popor fino-ungric cu parţii care erau iranieni ?

Iisus Hristos

     Un reprezentant contemporan al concepţiei turaniste, naţionalist-iredentiste ungare, Csibi Barna pe lângă faptul că a defăimat memoria lui Avram Iancu (n. 1824, Vidra de Sus - d. 10 septembrie 1872, Baia de Criș, Hunedoara) spânzurând o păpuşă care îl reprezenta pe eroul român, el nu şi-a cerut scuze pentru această faptă ci, mai mult de atât,  îşi susţine punctul de vedere spunând că Avram Iancu a fost un criminal şi un adversar al neamului ungar.El a mai spus că situaţia ungurilor din Transilvania este similară cu cea a scoţienilor din Marea Britanie.

Avram Iancu

      În primul rând, Avram Iancu nu a dus o politică agresivă fiindcă el a luptat împotriva ofensivei ungare, ofensivă care viza etnicii români din Transilvania, el nu a încercat să îi cucerească pe unguri. Este adevărat că au existat victime în ambele tabere fiindcă aşa se întâmplă într-un război dar asta nu înseamnă că românii sunt agresorii deoarece nu ei au început războiul !
      În al doilea rând , situaţia scoţienilor nu este aceeaşi cu cea a secuilor unguri deoarece secuii nu sunt nativi în Transilvania în timp ce scoţienii reprezintă o populaţie nativă din Marea Britanie motivul este reprezentat de faptul că scoţieni nu au invadat Marea Britanie în secolul X, cum au făcut ungurii în Transilvania, fiindcă ei ( scoţienii ) erau deja acolo.
     Ţinând cont de situaţia actuală grea a popoarelor native europene, indivizii care vor să creeze conflicte între neamurile nativ europene, chiar dacă se auto-intitulează naţionalişti, ei nu sunt adevăraţi naţionalişti deoarece un naţionalist se gândeşte la soarta poporului său şi nu încearcă să creeze într-un mod artificial conflicte.
      Ungurii care cred într-un mod fals că românii sunt duşmanii lor, greşesc deoarece nu românii reprezintă piedica în calea lor ca popor, principala piedică este reprezentată de urmărirea unui ideal fals şi iredentist, unui ideal anti-Românesc, păcat este că sunt prea puţini unguri care înţeleg faptul că destabilizarea românilor va duce şi la destabilizarea ungurilor ca neam.
     Românii trebuie să realizeze că nu ungurii ca neam sunt problema, ci acei unguri iredentişti ale căror acţiuni  care chiar dacă vizează România şi Neamul Românesc, lovesc şi în propriul lor neam, slăbindu-l şi făcându-l uşor de cucerit ! Dar dacă ei sunt iraţionali noi nu trebuie să fim !

SNC - Familia

  Celula de bază a existenţei fiecărui neam a fost, este şi va fi familia. Societatea actuală îmbibată de propaganda neo-marxistă începe să uite valoarea fundamentală a acestei celule, rezultatul acestei manipulări este unul care duce la scăderea ratei natalităţii şi la creşterea ratei divorţurilor .

Democrit

  

   Dictonul "Trăieşte-ţi viaţa" nu este unul negativ însă modul de înţelegere a acestui dicton diferă de la o persoană la alta. Modul de înţelegere în prezent al acestui dicton este unul negativ deoarece datorită ducerii la extrem a noţiunii de individualism, omul modern crede că el trăieşte pentru el şi nimeni altcineva, el consideră nu face parte dintr-un popor ( deoarece el crede că popoarele sunt nişte creaţii ale societăţii şi ale propagandei de tip mic-burghez.... ) şi din această cauză puţin îi pasă de poporul său. Colac peste pupăză, omul modern chiar dacă nu face parte dintr-un popor, el se consideră cetăţean al planetei ( dacă omul modern nu poate fi cetăţean al propriului său neam, atunci cum poate fi el cetăţean la un nivel mult mai mare, cel planetar, un adevărat cetăţean al planetei este în acelaşi timp şi parte din propriul său popor ).

Familie

   Cum afectează această convingere extrem individualistă Familia ? Răspunsul este următorul : dacă individului îi pasă doar de el atunci cum poate să îi pese lui de o altă persoană ( în speţă persoana care ar trebui să îi devină jumătate ), dacă pentru un om există doar  "eu" şi nu "noi" atunci el nu poate să creeze celula neamului şi anume Familia.
  Un neam pentru a fi îngenuncheat trebuie să i se distrugă conştiinţa naţională prin distrugerea istoriei, odată cu distrugerea conştiinţei naţionale acel neam este afectat din punct de vedere psihologic, odată cu distrugerea familiei  acel neam este îngenuncheat şi din punct de vedere fizic. Atunci când Conştiinţa Naţională este distrusă, când Tradiţiile şi Credinţa acelui neam sunt luate în râs şi mai ales atunci când celula de bază, Familia este distrusă, acel neam se află la margine de prăpastie, iar pe parcursul timpului singurul lucru pe care poate să îl aştepte acel neam este din păcate distrugerea.
  Pentru a evita decăderea trebuie să facem o întoarcere în timp şi să vedem ce principii au ajutat la dezvoltarea familiei şi a naţiunilor şi ce principii nu au creat condiţiile necesare unei astfel de dezvoltări chiar dacă indivizii care au creat aceste principii s-au autointitulat "progresişti".

Confucius

   Principiile care au ajutat Naţiunile să se dezvolte au fost cele atât filozofice cât şi cele Religioase. Pentru a îmi întării argumentul voi da două exemple istorice în acest sens : Primul exemplu va fi reprezentat de Confucianism, Credinţă care a influenţat atât din punct de vedere Filozofic cât şi Spiritual. Creatorul acestei credinţe a fost Confucius (  n. 550 î.Hr. - d. 470 î.Hr.). Problema de la care a plecat Confucius a fost modalitatea de guvernare care să asigure ordinea în stat și societate. Buna înțelegere între oameni și ordinea în societate se obţin numai prin desăvârșirea interioară a individului și prin supunerea lui structurilor statale și culturale existente. Realizarea acestui ideal al desăvârșirii se face prin perfecta cunoaștere a trecutului istoric, prin respectarea riturilor, obiceiurilor și tradițiilor ancestrale, prin subordonarea față de suveran și instituțiile statului. Virtuţile admirate de Confucius rămân pietatea filială, respectul față de frate, loialitatea, înțelepciunea, iubirea și curajul - calități proprii modelului de viață al aristocrației.

Platon

  

   Eficienţa acestor concepţii a fost şi este demonstrată de faptul că multe naţiuni puternice, cum ar fi cea chineză, japoneză, coreeană...ş.a.m.d , s-au ajutat de ea pentru a deveni viguroase, această Credinţă ajutându-le să progreseze.

Aristotel

 
    Cel de-al doilea exemplu va fi reprezentat de Vechea Concepţie Filozofică Europeană, a cărei reprezentanţi au fost Platon (n. cca. 427 î.Hr — d. cca. 347 î.Hr. ), Aristotel (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr. ) şi tracul Democrit (c. 460 - c.370 î.Hr.). Concepţiile lor împreună cu Credinţa Creştină  au ajutat la crearea şi progresul Naţiunilor Europene atât din est cât şi din vest, aceste concepte au ajutat şi naţiunile din extremul Orient să se dezvolte. Să nu uităm că marele învăţat Islamic, Avicenna ( n. 980 - d. 1037 ) a fost un adept al filozofiei Artistoteliene.

Avicenna

  Pe de cealaltă parte îi avem pe reprezentanţii concepţiei neo-moderniste despre modul în care trebuie condusă o ţară. Aceşti reprezentanţi sunt cei ai şcolii de la Frankfurt în frunte cu Herbert Marcuse
, pe lângă aceşti pseudo-eroi ai gândirii Europene, a existat şi o pseudo-eroină Emma Goldman (n. 27 iunie 1869 în Kovno, Rusia - d. 14 mai 1940 în Toronto, Canada). Ei au fost printre cei care au adus concepţia de control a naşterilor,  şi cea de materialism extrem. Rezultatul acestor concepţii este reprezentat de situaţia naţiunilor europene care le-au aplicat, naţiuni care se confruntă cu o mare scădere a ratei natalităţii şi de asemenea cu o mare scădere a vigorii naţionale.

Emma Goldman

 

  Românii trebuie să înţeleagă aceste două aspecte pentru a îl pune în aplicare pe primul şi pentru a îl lăsa la o parte pe cel extrem materialist.
 

Cultura europeană

De-a lungul timpului, s-a vorbit mult despre influența culturii franceze în Europa. Bineînțeles că nu numai cultura franceză a modelat bătrânul continent și l-a purtat pe traseul frământat al istoriei sale, până în modernitate. Se poate vorbi astfel și despre alte culturi. Cultura italiană a avut un rol decisiv atunci când a luat forma a ceea ce noi am numit ”Renaștere”. Apariția omului universal, situat în vârful piramidei, a dus în același timp la valorificarea lui. Ateismul agnostic renascentist a permis redescoperirea nudului în artă, libertatea de creație fiind permisă în foarte multe domenii. În ierarhia valorilor, omul ocupa locul de frunte. El era stăpân pe tot ce îl înconjura, putea cerceta tot ce-i cădea sub privire și tot el avea dreptul să le valorifice, fără teama unei eventuale pedepse de ”erezie”.  După un Ev Mediu în care a trăit cu teama față de divinitate și clerici, a fost necesară o descătușare de aceste valori. Acesta a fost rolul Renașterii.

Leonardo da Vinci

Niccolo Machiavelli

Cultura rusească, bunăoară, i-a revelat omului european luptele interioare ale țăranilor. Până atunci se credea că ”viața creatoare” se găsește doar la oraș, omul de provincie fiind privit ca un simplu mărginaș, fără frământări și fără o ”filozofie” de viață, al cărui trai nici nu îl prea cunoșteam. Romanele lui Dostoievski au arătat europenilor că țăranul duce o criză a existențialismului mult mai acerbă decât chiar locuitorii orașului. În timp ce orășeanul căuta ”realizarea” prin acumularea de bunuri materiale, reputație bună, excela în științele exacte, cercetând mai mult exteriorul obiectelor decât interiorul și ”esența” lor (vorbim de pozitivismul secolului XIX), țăranul încerca să descopere sensul vieții. Țăranul rus știa, mai mult decât oricare orășean în parte, că omul nu are nicio putere și sfârșește în final în ratare sau în pierzanie dacă nu reușește să se unească cu Dumnezeu. Omul, lăsat de capul lui, nu știe încotro să o ia, ajunge depășit de situație, deznădăjduit datorită puterilor sale atât de limitate, care nu-l vor putea scoate niciodată din groapa în care a căzut.

Feodor Mihailovici Dostoievski

În prezent, secolul XXI european cunoaște o cultură extrem de evazivă. De multe zeci de ani nu se mai creează nimic. Ați mai văzut vreo contribuție a unei culturi care, nu să schimbe, dar măcar să influențeze gândirea europeană și să contribuie astfel la îmbogățirea patrimoniului cultural european? Culturile fiecărui popor au fost înlocuit de ”cultura” Uniunii Europene, care se sprijină pe o seamă de pseudo-valori care nu fac mai mult decât să distrugă identitatea fiecărui popor în parte. Să aruncăm o privire către țara noastră. În nicio altă perioadă din istorie țăranul român nu a fost mai demodat (!) decât astăzi. Țăranul român, pe lângă faptul că reprezintă sufletul nostru autentic, a fost înlocuit cu afaceristul ipocrit, cu politicianul demagog sau cu ”intelectualul” profitor care nu are niciun interes față de patria sa, ci îl interesează banul și reputația susținută. Acest intelectual de păpușoi se leagănă după cum bate vântul, se pitulează când dă de greu și țipă din răsputeri că, vai, el este persecutat și nu merită asemenea tratamente. Este cel care tace atunci când țara întâmpină greutăți. Preferă să nu se implice ca să nu o ”încaseze” sau să nu-și piardă vreo funcție importantă, de care ține cu atâta râvnă cu dinții. Din școli se scot autorii români. Operele lor nu se ridică la standardele UE. Sociologia nu se mai studiază cu un Dimitrie Gusti, iar psihologia lui Constantin Rădulescu-Motru a dispărut cu totul. Dar filosofii români? Ei pentru cine au scris?

Constantin Rădulescu-Motru

Dimitrie Gusti

Culturile statelor europene au devenit piese de muzeu, pe care să le admirăm la răstimpuri la diverse festivaluri sau expoziții din care se scot bani grei (era capitalismului). Portul popular românesc a devenit un exponat veritabil, căscând gura cât ceapa de fiecare dată când trecem pe lângă el, aducându-ne aminte că bunicii noștri l-au purtat la un moment dat. Ceea ce este și mai îngrijorător este faptul că aceste ”valori” europene nu sunt nici măcar europene. În nicio altă perioadă din istorie, continentul nostru nu s-a îndreptat cu mai multă hotărâre spre o politică atât de sinucigașă. Ne tăiem singuri craca de sub picioare prin faptul că acceptăm asemenea lucruri.

Țărani în port popular românesc

Politica profund anti-creștină care a început din Occident și, sperăm, nu va ajunge la noi, este un pericol pentru România, întrucât este un atentat la cultura noastră națională, la istoria noastră (foarte mulți domnitori români au fost pictați purtând în mâini o mănăstire în miniatură fiind, în același timp, sfinți). A fi religios - creștin, în mod special - în ziua de azi echivalează cu a fi nebun, paranoic, învechit, iar lista poate continua cu multe alte apelative de același gen. Parcă trebuia să fim ”toleranți” (motto-ul UE : ”Unitate în diversitate”). Nu trebuie să fim nici fundamentaliști. Asistăm în schimb la o nouă inchiziție. De unde poate veni asta? Cu siguranță nu din interiorul Europei noastre.

Constantin Brâncoveanu și fiii săi

statuia lui Ștefan cel Mare de la Bălți

Regii Mitologici ai Traciei - Eumolpus

   Pentru ca un popor să fie supus, lui trebuie mai întâi să i se distrugă identitatea naţională. Primul pas întreprins în scopul distrugerii identităţii naţionale este cel reprezentat de mistificarea istoriei sau mai bine zis, falsificarea ei.
   În cazul Românilor, pe lângă faptul că multe amănunte istorice sunt falsificate, multe alte amănunte importante sunt " omise " într-un mod intenţionat. Un amănunt de acest gen este cel Regii Mitologici ai Traciei. Datoria istoricilor adevăraţi este aceea de a prezenta şi istoria "omisă" intenţionat.

Poseidon

  

  Un prim reprezentant al acestor regi a fost Eumolpus . Din punct de vedere Mitologic el a fost fiul zeului apei Poseidon şi a zeiţei Cicona . Conform Mitologiei, Cicona, fata lui Boreas, zeul vântului şi a Oreithiei, născându-l pe Eumolpus  şi ştiind că tatăl copilului era Poseidon, şi fiindu-i frică de reacţia tatălui ei a hotărât să îl arunce pe Eumolpus în apă.

Răpirea Oreithiei de către Boreas

  

  Poseidon simţindu-şi orasla în pericol, odată ajunsă în regatul său submarin i-a sărit în ajutor şi astfel Eumolpus a fost salvat. El a fost crescut în Etiopia de către o altă odraslă a lui Poseidon ( şi a Amfitritei )  şi anume Bentesicume. Bentesicume l-a crescut pe Eumolpus ca pe proprii săi copii şi anume cele două fete. Eumolpus când a crescut s-a însurat cu fata ei mai mare, însă inima lui nu aparţinea celei cu care s-a însurat, ci fetei mai mici. Bentesicume aflând de această relaţie îl alungă pe Eumolpus şi pe fiul său Ismarus în ţara lor natală.....Tracia.

Demeter

    Acolo în Tracia, el pune la cale o revolta împotriva regelui Tegyrios, însă abilul rege îi intuieşte planurile şi îl alungă în Eleusis. Acolo, el devine unul dintre primii preoţi ai zeiţei Demeter, şi unul dintre primii fondatori ai Misterelor Eleusine.

Pelias

  Heracle a fost iniţiat în aceste mistere de către Eumolpus. Când Ismarus a murit , Tegyrios a trimis după Eumopulos, astfel ei au făcut pace şi Eumolpus a moştenit regatul său. Eumolpus a fost pe lângă un lider capabil, el a fost şi un excelent muzician şi artist, el ştia să cânte la aulos şi la liră.
  În timpul jocurilor organizate la moartea suveranul Iolocusului, Pelias. Tot Eumolpus a fost cel care l-a învăţat pe Heracle arta muzicală.

Luptă

 

  În timpul războiului ateniano-eleusian, Eumolpus s-a situat de partea Eleusisului. Al doilea fiu al lui Eumolpus, Himmarados a fost ucis de către regele atenian Eurechteus. Se spune că la cererea lui Eumolpus , Poseidon pentru a răzbuna moartea nepotului său, la ucis pe Eurechteus.
  Un alt fiu a lui Eumolpus a jucat un important rol în procesul de culturalizare a grecilor, el a fost Musaeus al Atenei, despre Musaeus se spune că a fost un profet şi un artist, el fiind inventatorul poeziei religioase în Attica.
 După cum se vede strămoşii noştri traci nu au fost nişte simplii barbari deoarece barbarii nu civilizează ci preiau civilizaţia peste care vin.

SNC - Cultul Stramosilor

      În prezent, oamenii fiind îmbătaţi de un materialism dus la extrem încetează să mai aibă sentimente sincere şi astfel ei rup fără să işi dea seama legătura dintre ei şi strămoşii lor, legătura dintre ei şi Dumnezeu.
 Această legătură dintre urmaşi şi strămoşi este una dătătoare de putere şi vigoare, toate popoarele care au o strânsă legătură cu strămoşii lor sunt nişte popoare puternice, în schimb celelalte popoare care subestimează valoarea aceste legăturii ( sau sunt împinse de la spate să o subestimeze de către maşina de propagandă deţinută de adversarii neamurilor lor ) sunt nişte popoare slabe sortite pieirii.
     Românii atâta timp cât au fost în legătură cu strămoșii lor au fost viguroși și au reușit cu succes să treacă de vicisitudinile istoriei, însă în prezent au venit anumiți indivizi care vor să nege această valoare a cultului strămoșilor, ei încearcă să îi facă pe români să uite de valorile lor tradiționale și să le înlocuiască cu unele noi de sorginte străină. Pentru a vedea cine are dreptate în legătură cu puterea strămoşilor şi modul în care ea se răsfrânge în sufletul luptătorilor voi da un exemplu din antichitate, dar şi din istoria modernă apropiată de către timpurile noastre.

Ţărani Români

    

    În perioada antichităţii romanii au fost puternici şi au putut să işi construiască şi întărească împeriul atât timp cât ştiau că legătura dintre ei şi strămoşii lor era puternică şi credeau în ea, după ce şi-au pierdut încrederea în propria lor forţă şi au pierdut legătura cu strămoşii, adversarii lor au putut cu uşurinţă să îi cucerească.

Charles Maurras

      Exemplul din istoria apropiată timpurilor noastre va fi reprezentat de o paralelă între armata franceză şi cea rusă din cel de-al doilea război mondial. Francezii în acea perioadă aflându-se mai bine de 3 decenii sub un regim care le-a înhibat instinctele de luptători prin promovarea unui fals pacifism şi prin ruperea legăturii cu strămoşii franci ai poporului Francez. Charles Maurras prin ampla lui activitate intelectuală şi politică ( 20 aprilie 1868 - 16 noiembrie 1952 ) a încercat să le trezească spiritul francezilor şi să refacă legătura dintre ei şi strămoşii lor dar din păcate vocea lui a avut efectul unui strigăt în deşert. Slaba rezistența franceză în fața invazie Germane a demonstrat vigoarea slabă a unui popor aflat sub efectul unei propagande de extremă stângă.

      Cazul ruşilor este unul paradoxal din punct de vedere al ideologiei politice promovate de către elita din acea perioadă şi anume o ideologie de extremă stângă şi anume comunismul în varianta lui bolşevică . Partea interesantă este reprezentată de ceea ce s-a întâmplat în 1941 după ce germanii au învadat U.R.S.S-ul deoarece atunci a avut loc o schimbare radicală la nivel politic şi propagandistic pentru a întării spiritul poporului.

Patria mamă te cheamă

       Dacă înainte de acea perioadă punctul era pus pe internaţionalism, după acea perioadă punctul a căzut pe întoarcerea la Strămoşi, pe Naţionalism şi pe Credinţă. Pentru a înfrânge invadatorul , ruşii nu aveau nevoie să li se amintească de Karl Marx  (n. 5 mai 1818, Trier, Germania - d. 14 martie 1883, Londra, Marea Britanie) ci de Alexandr Nevski (n. ca. 1220 în Pereslavl-Saleski, regiunea Iaroslav - d. 14 noiembrie 1263, Gorodeț, regiunea Nijni Novgorod ), eroul lor naţional, deoarece ei aveau nevoie de exemplul strămoşilor pentru a reuşi nu de o ideologie !

Cine ridică sabia împotriva noastră de sabie va pieri

      Lozincile nu mai aveau un caracter insipid internaţionalist ci unul naţionalist de exemplu : Patria mamă te cheamă, Poporul nostru nu stă în genunchi..etc


    După cum se observă aceste afişe propagandistice au avut ca ţintă întărirea spritului naţional nu promovarea unei pasivităţii care ar fi fost sinonimă cu sinuciderea.
    Ideea de bază constă în faptul că un popor aflat în legătură cu strămoşii săi este mult mai puternic şi deţine un avantaj imens faţă de un alt popor lipsit de vlagă naţională.
    Noi românii trebuie să privim către foştii noştrii adversari şi să vedem ce i-a făcut puternici, ce i-a slăbit şi mai ales ce i-a făcut să obţină victoria pentru ca noi la rândul nostru să fim puternici şi să obţinem victoria !

Fascismul - intre mit si realitate

       De cele mai multe ori când vine vorba de Naționalism sau de mișcări naționaliste, oamenii de bine din massmedia spun despre aceste mișcări că au un caracter fascist, rasist sau antisemit. Chiar dacă într-un mod oficial această variantă este cea adevărată, realitatea istorică a fost și este alta, acesta este şi motivul pentru care punerea Fascismului în aceeaşi oală cu antisemitismul şi ura de rasă este una falsă. Acesta este și motivul pentru care calitatea informației oferită de către massmedia oficială este una scăzută, iar omul de rând în loc să fie informat corect, vizionând emisiuni cu caracter politic, este indus în eroare și astfel într-un mod artificial omului de rând i se induce o stare de repulsie față de un lucru pe care nu îl cunoaște.

Fascii

       Fascismul ca sistem și ca gândire politică a avut părțile lui bune și de asemenea părțile lui mai puțin bune, însă cu toate aceste aspecte atât pozitive cât și negative, fascismul nu a inclus antisemitismul și rasismul, acestea nefăcând parte din  ideologia originală a Fascismului.  
       Național Socialismul nu a fost Fascism, iar fascismul la rândul său nu a fost Național Socialism. Aceste mișcări naționaliste chiar dacă au în comun naționalismul şi socialismul ele nu reprezintă același lucru deoarece originea lor nu este aceeași şi viziunile liderilor nu erau aceleaşi.
       Termenul de fascism derivă din cuvântul latin "fasces". Fasciile erau nişte bastoane din lemn legate în jurul unui topor. În timpul Imperiului Roman aceste fascii reprezentau puterea unui magistrat. Simbolismul acestor fascii era următorul : o singură fascie este slabă și poate fi ușor ruptă însă mai multe fascii legate una de cealaltă sunt puternice. Rolul sistemului fascist a fost acela de a reînvia Imperiul Roman prin intermediul urmașilor săi italieni.

Oswald Mosley

      Fascismul provine din ethosul italian şi din această cauză el nu poate să fie atribuit germanilor deoarece ethosul diferă de la un popor la altul şi chiar dacă un popor străin îşi atribuie ethosul poporului original, el nu poate să-l asimileze în totalitate şi îşi creează o formă nouă, care chiar dacă din punct de vedere nominal seamănă cu cea originală, ea nu reprezintă acelaşi lucru fiindcă încorporează elemente noi diferite faţă de cele originale. Exemplele pe care le voi da în legătură cu fascismul vor fi reprezentate de fascismul englez şi ...... cel evreiesc. Fascismul a fost asimilat de către englezi prin intermediul liderului lor Oswald Mosley ( 16 noiembrie 1896 - 3 decembrie 1980 ) şi a căpătat un aspect aristocratic deoarece liderul său era un aristocrat ( şi astfel s-a depărtat faţă de esenţa originală ), în timp ce Fascismul asimilat de către evrei şi anume Revizionismul Maximalist, ideologie pusă la punct de către Abba Ahimeir ( 2 noiembrie 1897 - 6 iunie 1962 ) a căpătat un caracter mai stângist faţă de cel original.

Abba Ahimeir

      
      
       Problemă mistificării termenului de fascism nu este una nouă, ea are o vechime de mai bine de șapte decenii. După înfrângerea puterilor Axei în cel de-al doilea război mondial, termenul de fascist a încetat să mai aibă o valoare ideologică, el fiind transformat într-un termen peiorativ. Această atitudine negativă faţă de fascism a fost indusă de către propaganda aliaţilor, care datorită faptului că au câştigat războiul şi-au atribuit rolul de băieţi buni, în timp ce învinşii trebuiau să fie băieţii răi. De ce s-a întâmplat asta ? Răspunsul este unul simplu, dat şi de către Niccolò Machiavelli (n. 3 mai 1469, Florența, d. 21 iunie 1527, Florența) el spunând în lucrarea sa  Sette libri dell'arte della guerra  ( şapte cărţi despre arta războiului ) că : Celui care câştigă bătăliile i se iartă toate greşelile, în concluzie legea celui mai puternic ( lege care de asemenea în prezent este ignorată ca fiind incorectă politic ). Pentru a demonstra această denaturare voi lăsa să vorbească mărturiile despre fascism ale unor oameni despre care nu se poate spune că au cochetat cu Fascismul.

George Orwell

       George Orwell (n. 25 iunie 1903, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra) a spus că : " Termenul de fascist este în cea mai mare parte fără sens...deoarece aproape orice englez ar accepta cuvântul bătăuș ca fiind cel sinonim cu cel de fascist ."
        Intelectualul englez  Richard Griffiths în cartea What is Fascism ( ce este fascismul ? ) a precizat că termenul de " fascist " este " cel mai utilizat cuvânt al zilelor noastre, un cuvânt de care s-a abuzat " . În psihologie  se cunoaște faptul că dacă un cuvânt este utilizat de prea multe ori, dacă se abuzează de un cuvânt, sensul său se pierde dar cuvântul datorită repetării rămâne imprimat în creier. Este bine de știut că acest procedeu de repetare excesivă a unui cuvânt face parte din patrimoniul noțiunii de Manipulare.
        Dacă am reușit să scot la iveală adevărul în legătură cu termenul de fascist trebuie să scot la iveală și faptul că Ideologia Fascistă în starea ei originală ( adică între 1922 și 1938 ) nu a avut un caracter antisemit, după 1938 această ideologie fiind influenţată de starea de război, a suferit nişte transformări dramatice.

Benito Mussolini

        Pentru a-mi demonstra veridicitatea spuselor voi da două exemple importante în legătură cu acest subiect : 1 ) Primul exemplu va fi reprezentat de unul dintre creatorii Fascismului și anume Benito Mussolini  (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como), iar cel de-al doilea exemplu va fi reprezentat de italienii de origine evreiască ( și nu numai ) care au susținut regimul Fascist.

Margherita Sarfartti

      În primul rând Mussolini ca figură emblematică a regimului fascist nu a fost un antisemit. Prima iubită a lui Mussolini ( și prima nevastă a acestuia ) Ida Dalser ( 20 august 1888 - 11 decembrie 1937 ) a avut rădăcini semitice ( evreiești ), a doua femeie importantă din viața lui Mussolini a fost Margherita Sarfartti ( 8 aprilie 1880 - 30 octombrie 1961 ), ea a fost o importantă politiciană fascistă, porecla ei fiind cea de " Mamă evreică a Fascismului ".
     Cea mai importantă femeie din viața liderului fascist a fost Rașela Mussolini ( 11aprilie 1890 - 30 octombrie  1979 ), ținând cont de faptul că numele Rașela este unul semitic înseamnă că și originea ei putea fi una semitică.
     În legătură cu  "antisemitismul lui Mussolini " poate fi trasă o singură concluzie : acel antisemitism nu a existat. Din punctul meu de vedere nu are cum să fie antisemit, un bărbat care în viața lui a avut cel puțin două iubite evreice !
     Un alt aspect important este cel legat de "rasismul" lui Mussolini . În anul 1933, jurnalistul evreu Emil Ludwing l-a întrebat pe Mussolini ce părere are el despre rasă, iar italianul a răspuns astfel :
     " Rasă există însă nimic nu mă va face să cred că rasele pure din punct de vedere biologic există astăzi. Este amuzant faptul că toți cei care au declarat nobilitatea rasei Teutonice nu aveau origini teutonice. Gobineau a fost francez, Chamberlain a fost englez, Woltman a fost evreu, iar Lapouge de asemenea a fost francez. "
     Acum că am clarificat primul exemplu, voi trece la cel de-al doilea și anume la niște importanți fasciști italieni care au avut origini evreiești :
     Primul și cel mai cunoscut a fost Ettore Ovazza ( 21 martie 1892 - 11 octombrie 1943 ), el a fost Ministru al Economiei în timpul Guvernului lui Benito Mussolini.
     Ettore Ovazza a fost un fascist declarat încă de la început. El a luat parte la marșul către Roma în octombrie 1922, iar în 1929 a fost invitat împreună cu veteranii de război evrei pentru a le face cunoștință cu Mussolini.  El a descris mai târziu, întâlnirea: "La auzul afirmării mele în legătură cu loialitatea de neclintit a evreilor italieni pentru patrie, Excelența sa Benito Mussolini m-a privit în ochi și a zis : Niciodată nu m-am îndoit de acest lucru."
     El a fondat şi un ziar al fasciştilor italieni de origine evreiască  intitulată "La nostra bandiera" ( steagul nostru ), rolul ziarului era acela de a aminti italienilor de rolul pe care l-au avut fasciştii de origine evreiască.

    Angelo Oliviero Olivetti ( 1874 - 17 noiembrie 1931 ). Pe data de 5 octombrie anul 1914, el a scris Manifestul Fascist ( Fasci d'Azione rivoluzionaria internazionalista ) . Sindicaliștii revoluționari,cum a fost Angelo voiau să schimbe societatea dar în același timp să ajute și națiunea.

Avraham Stern

   Ulimul, dar nu cel din urmă a fost Avraham Stern  ( 23 decembrie 1907 - 12 februarie 1942 ), el a fost un naţionalist evreu , fondator al mişcării Lehi ( numele ei provine de la לח"י – לוחמי חרות ישראל‎ Lohamei Herut Israel - luptătorii pentru eliberarea Israelului ), o mişcare paramilitară care avea ca scop protejarea evreilor emigraţi în Palestina. Încă de la formarea acestui grup s-a spus că el a fost format pe principii Naţionaliste . După asasinarea lui Avraham Stern din anul 1942, membrii acestei formaţiuni  în anul 1944 şi-au arătat suportul faţă de Naţional Bolşevism ( mişcare ideologic asemănătoare celei Fasciste ) .

De la stânga la dreapta : Abba Ahimeir, Uri Grimberg şi Ioşua Yieivin

    O altă mişcare naţionalistă evreiască auto-declarată fascistă ( dar nu original fascistă ) a fost Brit HaBirionim ( Ebraică : ברית הבריונים, Alianţa bărbaţilor puternici). Această mişcare a fost fondată de către un trio şi anume : Abba Ahimeir ( 2 noiembrie 1897 - 6 iunie 1962 ), Uri Zvi Grimberg  ( 22 septembrie 1896 - 8 mai 1981 ) şi doctorul Ioşua Yeivin.
    Ţinând cont de faptul că multe personaje marcante ale ideologiei Fasciste au avut origini evreieşti, atunci cum poate fi vorba de un antisemitism ? Faptul că după 1940 Regimul Fascist a suferit nişte schimbări negative, aceste schimbări nu se datorează italienilor sau fasciştilor clasici.

Lenin

     Un al doilea aspect care trebuie cunoscut în legătură cu Mussolini este cel legat de prietenia lui cu Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut sub numele de Lenin (n. 10 aprilie 1870 – d. 21 ianuarie 1924). Prietenia lor a fost bazată pe faptul că amândoi aveau o gândire socialistă. La baza ruperii legăturilor dintre ei a stat tot ideologia deoarece în timp ce Lenin avea o viziune Internaţionalistă asupra Socialismului, Mussolini a avut o viziune naţională asupra Socialismului.
      Acum că am pus la punct miturile despre Fascism, este nevoie să îmi prezint punctul de vedere în legătură cu elementele pozitive, cât şi cele negative. Voi începe cu cele pozitive. În timpul conducerii lui Mussolini, rata şomajului a scăzut fiind aproape 0, sistemul agricol a fost îmbunătăţit pentru a hrăni mai bine populaţia, rata natalităţii la rândul ei a fost la un nivel ridicat datorită faptului că fasciștii au interzis avortul și au susținut familiile numeroase, rata criminalităţii de asemenea a scăzut la aproape 0, după ce puterea Mafiei Italiene a încetat să existe . Mai mult decât atât în acea perioadă Italia a reuşit să facă pasul de la o ţară preponderent agricolă la una industrializată. O altă măsură importantă a fost cea a naţionalizării băncilor ( astfel bancherii care şi-ar fi dorit să sustragă din bunurile poporului nu au mai putut face nimic ).

Cămăşile Negre

     În acea  "perioadă ne-democratică ", adolescenţii şi copiii italieni aveau puse la punct programe de antrenare fizică ( nu erau lăsaţi să devină obezi ca acum ), unul dintre succesele politicii sociale a fasciștilor a fost crearea în 1925 a Opera Nazionale Dopolavoro (OND – Programul Național pentru Timpul Liber). OND a fost cea mai mare organizație sponsorizată de stat pentru petrecerea timpului liber de către italienii adulți. OND a devenit atât de popular, încât, în deceniul al patrulea, fiecare oraș avea un club Dopolavoro, ai cărui membri erau responsabili cu înființarea și întreținerea a peste 11.000 de terenuri de sport, peste 6.400 de biblioteci, 800 de cinematografe, 1.200 de teatre și cam 2.000 de orchestre. Participarea la activitățile Dopolavoro era voluntară, iar prezența masivă era cauzată de caracterul său apolitic. Marele succes al experimentului fascist Dopolavoro a fost factorul principal care a determinat autoritățile naţional-socialiste să inițieze versiunea lui germană, Kraft durch Freude (KdF – Putere prin Plăcere). Atunci tinerii erau învăţaţi să lupte pentru patria lor ( nu să dea bir cu fugiţii ), primeau o educaţie adecvată ( nu erau îndobitociţi ca acum ).
    Acest regim avea grijă ca populaţia să crească, să aibe ce să mănânce, unde să stea, iar dacă tineretul ducea o viaţă sănătoasă, asta înseamnă că Fascismul nu este atât de întunecat pe cât ne este prezentat de către nişte semidocţi ( în speţă extrem stângişti ).
    Partea negativă a acestui regim a fost reprezentată de către politica imperialistă şi anume Invadarea Etiopiei şi a altor ţări. Un lucru interesant şi bine de reţinut este că Imperialismul nu a murit odată cu înfrângerea Italiei Fasciste deoarece Imperialismul există şi astăzi, diferenţa constă în faptul că Imperialismul din prezent a căpătat nişte forme subtile. De asemenea afirmarea faptului că orice Imperialism este unul de sorginte Fascistă este greşit deoarece vechimea istorică Imperialismului este mult mai mare decât cea a fascismului.

Julius Evola

     Un alt mit fals în legătură cu Fascismul este cel legat de anti-intelectualismul fascist ? Julius Evola (n. 19 mai 1898 - d. 11 iunie 1974) şi  Giovanni Papini (n. 9 ianuarie 1881, Florența — d. 8 iulie 1956, Florența) au fost dovezi vii ai faptului că gândirea de tip naţionalist nu este una neproductivă din punct de vedere intelectual ci una productivă. Ei au fost nişte scriitori de excepţie , nişte genii ale literaturii apreciaţi de mulţi oameni ( între care mă aflu şi eu ), iar dacă aceşti oameni de excepţie au trăit şi au fost susţinuţi de către Regimul Fascist atunci cum se poate spune că a existat un anti-intelectualism atunci când intelectuali de talia lor au putut să îşi desfăşoare activitatea.

Giovanni Papini

   Pentru încheiere vreau să precizez că dorinţa unora de a ne face să credem că naţionaliştii sunt la fel, este una care provine dintr-o mentalitate de extremă stângă deoarece numai un extremist stângist trage linie de egalitate între orice ( oameni, concepţii ş.a.m.d ). Naţionalismul diferă de la un popor la altul fiindcă ţine de ethosul fiecărui popor în parte, există şi excepţii în care un popor adoptă ethosul altuia , însă după cum am demonstrat ethosul nu poate fi asimilat în totalitate iar la rândul ei ideologia asimilată nu este identică cu cea originală.
    Românii trebuie să ştie că acuzatorii de meserie,că cei care atribuie Fascismului toate relele Umanităţii, că cei care văd Fascismul în tot ceea ce nu le convine sunt nişte semidocţi şi nu trebuie luaţi în seamă. Interesul Naţional este cel care trebuie urmărit, acest lucru presupune să vedem ceea ce a fost bine într-o ideologie politică şi să aplicăm şi în acelaşi timp să vedem şi părţile negative ale acelei ideologii pentru a le înlătura. Istoria trebuie luată şi analizată exact aşa cum a fost indiferent de cine a fost învingătorul şi cine a fost învinsul.

Secolul banului

În istorie, omenirea a cunoscut diverse etape de dezvoltare. Din Antichitate și până astăzi, putem delimita mai multe elemente definitorii pentru fiecare perioadă. Dacă Evul Mediu se caracteriza prin excesul său de misticism și feudalism, epoca modernă este, prin excelență, caracterizată de primatul banului asupra omului.

În nicio altă perioadă din istorie, banul nu a fost îmbrățișat cu mai multă evlavie decât începând cu secolul XXI. Fiind și scopul ultim al vieții omului, acesta din urmă nu mai știe să delimiteze binele de rău, frumosul de urât, omenescul de neomenesc.

Omul ajunge astfel în totalitate sub stăpânirea unui obiect creat chiar de el însuși. Banul este, prin excelență, cea mai eficientă armă psihologică, deoarece dă oamenilor impresia că, având cât mai mulți, pot dobândi fericirea și mulțumirea. Fiind un obiect artificial, nu are nicio valoare reală. Deprinderea de un obiect se cheamă viciu, iar acest viciu este mult mai periculos decât ne imaginăm noi. Uităm de tot, uităm de aproapele nostru, de familiile noastre, dăm din mâini și din picioare ca să ne facem loc la oala cu galbeni, iar când punem mâna pe ea, îi mușcăm pe cei care se apropie de noi, indiferent cine ar fi ei sau dacă înainte ne erau dragi, iar acum nu. Banul nu ține cont de asta.

Societatea capitalistă modernă l-a transformat pe om într-un sclav. Sistemul este ingenios creat de așa natură încât cei săraci să fie și mai săraci, iar cei bogați să ajungă și mai bogați. Sunt niște procese subtile, de care omul de rând nu este conștient. Există în SUA companii care au proprii lor consilieri psihologici pentru a-i ajuta pe angajați să facă față stresului de la locul de muncă. Oriunde te duci, ți se cere să muncești ca un rob, din ce în ce mai mult sau să te lepezi complet de tine și de personalitatea ta. N-ai voie să te plângi. Devii sterp, senil. Vom lua, de pildă, sistemul educațional, cu precădere cel european deoarece ne aflăm în spațiul cu pricina.

Există toate șansele ca un student curios din fire să nu supraviețuiască într-un astfel de sistem. În momentul în care intră în contact cu el, i se aruncă pe tavă tot ceea ce trebuie să știe (de multe ori este luat prin surprindere), astfel încât să nu aibă timp de nimic altceva, să se simtă complexat de faptul că alți studenți au o capacitate de memorare și de reproducere a cursurilor mult mai bună decât a sa și că trebuie să calce peste cadavre dacă vrea să aibă ce mânca în viață. Nu i se spune ce trebuie să facă, ci cum trebuie să facă. Miza este pregătirea eficientă a studentului pentru angrenarea sa în mecanismul economic al lumii moderne, mecanism care satisface interesele unei oligarhii alese și puțin numeroase, dar care se menține în mod constant deasupra maselor, pe care le exploatează neîncetat, sub diverse pretexte. Mila și interesul pe care le afișează față de acestea sunt mimate în totalitate, având în vedere că încrederea și iubirea prețuiesc întotdeauna mai mult decât toate bogățiile materiale, în special în vremurile de acum.

Întrebarea de bază a societății moderne, în jurul căreia gravitează toată acțiunea, este : ”Ce putem face pentru a crește profitul?”. Toate drumurile duc inevitabil aici. Celelalte sunt ignorate. ”Ce este Universul?”, ”Ce este omul?”, ”Încotro ne îndreptăm?” sunt întrebări de domeniul trecutului, prostești, prea învechite pentru ”tehnologia” omului modern. Creativitatea și imaginația personală sunt automat respinse dacă nu pot aduce profit, dacă nu se pot vinde. Un om de știință genial, care a venit cu idei pe măsură, idei noi și lăudabile dealtfel, este dat la o parte dacă tratatele sale nu se potrivesc ideologiei banului, dacă nu pot fi introduse în școli și cumpărate de cât mai mulți studenți (prin care, evident, și universitățile au de câștigat). Cărțile preferate sunt bestseller-urile, cele care plac maselor, care se vând cu miile, zecile de mii sau chiar sutele de mii. Cuvântul ”mult” are o altă semnificație astăzi decât a avut acum o sută de ani.

Societatea de azi este o societate materialistă, în care banul a pus stăpânire pe noi. Societate satanică, prin excelență, deoarece Îl înlocuim pe Dumnezeu cu un idol, un obiect. Unicul scop în viață este agonisirea de bunuri materiale, uitând chiar și de noi, și de desăvârșirea noastră ca Oameni. Toate celelalte sunt de prisos. Trăim un veac greu, care ne pune la mari încercări. Totuși nu ne putem îndoi de faptul că aceste vremuri trebuiau să vină. Totul este spre binele nostru. Rămâne de văzut cine va supraviețui și cine nu.

SNC - Ciclul Istoric I

    Noţiunea de Ciclu Istoric este una importantă însă din păcate importanţa acestei noţiuni nu este scoasă la iveală de către mass-media. În locul discuţiilor legate de Ciclul Istoric se poartă discuţii despre modă, mondenităţii şi multe alte elemente auxiliare din viaţa unui om şi a unui neam. Eu numesc aceste elemente auxiliare deoarece cunoaşterea lor nu ajută nici la dezvoltarea unui intelect de invidiat şi nici nu aduc ceva nou în legătură cu Interesul Naţional.
    Ciclul Istoric înseamnă trecerea unui popor prin diferite faze : faza de naştere, faza de maturitate ( care la un moment dat poate înclude şi apogeul ), faza de îmbătrânire ( declinul ) şi decesul ( care de asemenea poate include renașterea acelui popor ). După cum se observă Ciclul Istoric are multe în comun cu viața unui om, viață care la rândul ei conține : faza de naștere, cea de maturitate și decesul, însă și o element care diferă și demonstrează prevalența în timp a colectivului față de individ deoarece individul moare însă poporul din care face parte acel individ atunci când este aproape de faza decesului dacă este condus într-un mod vizionar acel aparent deces se poate transforma într-o renaștere de toată frumuseţea.
     Nu trebuie uitat nici faptul că în Lucrarea de căpătâi a a religiei Creștine în Biblie se vorbește de Ciclul Istoric, pasajul care vorbește de această noțiune este cel în care profetul Daniel este rugat de către împăratul Babilonului Nabucodonosor al II-lea  ( 605–562 î.Hr. ) să îi tălmăcească un vis ciudat în care apăruse o statuie cu cap de aur, pieptul și brațele de argint, pântecele și coapsele de aramă, pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier și o parte de lut, care a fost lovit de o piatra cazuta din cer. Daniel a interpretat acea statuie ca fiind istoria imperiilor : capul de fier simboliza Babilonul, pieptul și brațele de argint simbolizau Imperiul Persan, pântecele și coapsele de aramă Imperiul Macedonean, pulpele de fier simbolizau Imperiul Roman, picioarele de lut simbolizau viitorul Imperiul Global, iar piatra căzută din cer era chiar Împărăția lui Dumnezeu Singura Împărăție Eternă deoarece ea va fi prezentă și atunci când alte împărății vor lua naștere și atunci când acele împărății vor pieri. Pilda lui Daniel a scos în evidență faptul că  puternice sunt doar popoarele Credincioase în Dumnezeu fiindcă doar ele vor supravieţui vicisitudinilor istoriei !

Ibn Khaldun

 

       Primul învățat care a vorbit despre Ciclul Istoric a fost istoricul și economistul arab Ibn Khaldun ( 1332 - 1406 ). Probabil cel mai frecvent utilizată idee din lucrarea lui Ibn Khaldun este cea conform căreia, atunci când o societate devine o mare civilizație (și, probabil, cultura dominantă în regiunea sa), punctul său de mare este urmat de o perioadă de decădere. Acest lucru înseamnă că grupul următor coeziv, care cucerește civilizația în decădere este, prin comparație, un grup de barbari. Odată ce barbarii și-au solidificat controlul asupra societății cucerite, ei devin atrași de aspectele sale mai rafinate, cum ar fi alfabetizarea și arta, și ca mai apoi să devină asimilați de către cultura superioară . Apoi, în cele din urmă, foștii barbari vor fi cucerți de un nou set de barbari, care vor repeta procesul. Unii cititori contemporani ai lui Khaldun au considerat acest lucru ca pe o teorie a ciclului de afaceri, stabilit în împrejurările istorice ale unui imperiu islamic matur.

Dimitrie Cantemir

      Al doilea înțelept creator de lucrări în care se vorbește de Ciclul Istoric a fost principele Moldovei, românul Dimitrie Cantemir  (n. 26 octombrie 1673 - d. 21 august 1723). Lucrarea care conține acest concept de Ciclu Istoric este Istoria Creșterii și Descreșterii Curții Otomane (Istoria creșterii și descreșterii curții otomane), redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 și 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria Imperiului Otoman și a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat și asupra posibilităților popoarelor asuprite de a-și recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă și publicată în limbile engleză, franceză și germană.

Oswald Spengler

         Ultimul dar nu cel din urmă care a vorbit despre Ciclul Istoric a fost  Oswald Arnold Gottfried Spengler(n. 29 mai 1880 — d. 8 mai 1936). Oswald a fost un filosof idealist  și istoric german, preocupat însă și de matematică, știință și artă. Opera sa cea mai cunoscută este Declinul Occidentului, publicată în 1918-1922, în care își elaborează concepția metafizică asupra evoluției ciclice a civilizațiilor.
           Tema centrală a cărții Declinul Occidentului este aceea că toate culturile urmează un ciclu de dezvoltare analog evoluției organice: naștere , maturizare și moarte/declin. Spengler a realizat de asemenea și analogia cu cele patru anotimpuri: primăvara (nașterea și copilăria), vara (tinerețea), toamna (maturitatea) și iarna (bătrânețea și moartea). Spengler a identificat opt culturi care au propriul “stil” sau “suflet”, cultura: egipteană, clasică (civilizația greco-romană), chineză, babiloneană, indiană, arabă și cultura vestică (faustică), fiecare din acestea parcurgând un ciclu de viață identic, de câteva sute de ani. Astfel, istoria este biografia generală a acestor culturi care sunt asemeni unor organisme. Un rol însemnat îl are de asemenea compararea componentei clasice a civilizației cu cea faustică.
         La baza teoriei lui Spengler stă conceperea evoluției culturii în termeni asemănători cu evoluția unui organism biologic; în concepția lui Spengler fiecare cultură urmează logica organică a unei ființe vii, logică pe care Spengler o numește destin. Nașterea, copilăria, tinerețea, maturitatea și bătrânețea sunt stadii identificabile atât în evoluția culturii cât și în cea a unui organism biologic iar ciclurile naturii se pot regăsi și în evoluția fiecărei culturi. Această concepție constituie “morfologia ciclică a culturii”.
 
         După cum se vede acești trei înțelepți au înțeles și explicat faptul că viața unui popor seamănă cu cea a unui om, însă din punctul meu de vedere ei au cuprins Ciclul Istoric doar până la faza apropiată de final a acestuia și anume cea de încetare a vieții unei anumite culturi din această cauză consider că este necesar să expun și faza de Renaștere a unui popor care a reușit să treacă cu succes de faza de "deces", dar despre această noțiune de Renaștere voi vorbi în articolul viitor.