12 mai 2012

Împărații traci ai Romei V - Dioclețian


  Gaius Aurelius Valerius Diocletianus Augustus ( 244 – 311 ) , cunoscut sub numele de Dioclețian a fost conducător al Romei între anii 284  și 305.
  Originile sale trace sunt demonstrate de locul în care s-a născut, și anume Salona, pe coasta Dalmată, în timpul evului mediu coasta Dalmată reprezenta locul de baștină al morlacilor ( românilor de la sudul Dunării, urmași ai tracilor nativi în acele zone ).
  Ca mai toți împărații traci care au condus Roma, Dioclețian și-a început cariera ca un simplu soldat, în luptă și-a dovedit vitejia și din această cauză a devenit comandant al gărzii personale a împăratului Numerianus.
  La moartea împăratului Numerianus, Dioclețian este proclamat de către legiunile din Orient.
   În anul primăvara anului 285 are loc bătălia de la Margus, bătălie în care conducătorul părții vestice a imperiului Roman, Carinius își pierde viața,iar la vârsta de 41 de ani Dioclețian devine împărat.
  Acest brav trac a înțeles faptul că nu poate conduce un imperiu atât de vast de unul singur și din această cauză trebuia să iși împartă puterea cu încă trei persoane, el a înțeles încă de pe atunci importanța separării puterilor în stat ( la nivel politic ).
  Apoi, la 1 martie 286 îl pe Maximian numește Augustus (deci coîmpărat) și îl însărcinează cu apărarea Occidentului. La 1 martie 293, Dioclețian instituie tetrarhia ca sistem de guvernare. Sub presiunea frecventelor uzurpări interne și a agresiunii continue a barbarilor la hotare, el inițiază o reformă constituțională originală, sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului, care acum erau grupați într-un colegiu în care celor doi Auguști li se subordonează doi Cezari: Galerius și Constanțiu I.
 Un alt aspect important legat de tracismul lui Dioclețian și de identitatea etnică a tracilor este reprezentat de oamenii aleși de către el pentru a conduce Imperiul Roman, deoarece toți erau traci.
  Dioclețian, cu reședința la Nicomedia, răspundea de administrarea provinciilor orientale (având subordonat pe Caesarul Galerius care, de la Sirmium, asigura paza Iliriei, Macedoniei și Greciei). Căsătoria lui Maximian și a lui Galerius cu fiicele lui Dioclețian, precum și a lui Constanțiu I cu fiica lui Maximian vizau întărirea tetrarhiei, în care rolul lui Dioclețian rămânea predominant ( aceste căsători au legitimat practic elita tracă ajunsă conducătoare a Romei, acest detaliu este important deoarece demonstrează faptul că românii au avut niște strămoși capabili și din această cauză, automat urmașii lor vor fi și ei capabili la rândul lor ).
 Între (297-298), Dioclețian poartă un război victorios împotriva Persiei sasanide, fixând granița romană pe fluviul Tigru – limita maximă a expansiunii imperiului roman în Orient.
 Pe plan intern și extern, imperiul depășește în timpul domniei lui Dioclețian criza secolului III. Puterea militară este separată de cea civilă, toate numirile în aparatul administrativ și militar rămân în apanajul împăratului. O grijă deosebită este acordată întăririi limesului și construirii de numeroase castella și drumuri, care fac din graniță o zonă fortificată. Efectivele militare sporesc la cca. 500 000 de soldați, numărul legiunilor la cca. 60, mai mici și mai mobile.
 În dorința de a impune noul sistem constituțional, Dioclețian și Maximian abdică în aceeași zi (1 mai 305), cedând locul celei de-a doua tetrarhii și redevin persoane particulare. Dioclețian se retrage, până la moarte, în palatul său din Spalatum.
 Dacă din punct de vedere militar,administrativ și economic reformele lui Dioclețian au avut un caracter pozitiv și au salvat Imperiul Roman, pe plan religios, nu a fost atât de bun deoarece încercarea sa de a reforma viața religioasă prin reactivarea vechilor culte (cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu) duce, în anii 303 - 304, la promulgarea a 4 edicte anti-creștine care declanșează cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii, rămase în istorie sub denumirea de persecuția lui Dioclețian.
 După cum se vede, în trecut am fost o forță, iar în prezent redescoperind aceea forță vom redeveni ceea ce am fost, un prim pas este reprezentat de aflarea adevărului prin documentare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu