Tema istorica de gandit: Tarmelan

   

Tarmelan

     Timur Lenk ( în traducere Timur cel schiop ) cunoscut și sub numele de Tarmelan a fost întemeietorul ultimului imperiu mongolo-turc, cel al timurizilor care a durat până în anul 1506, iar în perioada sa de glorie se întindea pe toată suprafața Asiei Centrale, ajungând până în India și Turcia.         Fiind un lider abil, el a putut îmbina cu ușurință carisma și geniul militar, dar în același timp putând fi  extrem de crud. Momentul de glorie maximă a lui Tarmelan a fost în anul 1404, atunci când l-a înfrânt în bătălia de la Ankara pe sultanul Baiazid I. Motivul pentru care m-am gândit să scriu un articol despre Tarmelan are la bază dorința mea de a arata faptul că realitatea reprezentată de către război și războinici în general.

Imperiul Timurid

     Realitatea faptului că într-un mod real, nu contează cine ești și ceea ce faci în timpul războiului atât timp cât tu ești cel care învinge. Iar Tarmelan, fiindcă a știut să învingă în majoritatea luptelor, a fost considerat un erou de către oamenii săi, în pofida cruzimii sale. Tarmelan a fost puternic și datorită acelei puteri, nu a avut prea mulți critici contemporani deoarece majoritatea adversarilor se temeau de această puterea lui.
     Mulți oameni într-un mod automat, s-ar întreba: De ce? De ce un cuceritor atât de crud a fost și încă este considerat un erou de către oamenii săi? Răspunsul la această întrebare îl oferă Niccolo Machiavelli el spunând în felul următor: "Celui care câștigă o bătălie i se iartă toate greșelile".
      Din punctul meu de vedere, este o greșeală majoră să privești arta războiului ca fiind ceva estetic deoarece distrugerea și uciderea nu au nimic frumos în ele. Dar cu toate acestea, pentru a exista ca neam trebuie să înțelegem importanța stăpânirii artei războiului și asta nu pentru a distruge sau pentru a ucide, ci pentru a ne feri tocmai de aceste rele. Pentru a exista ca neam trebuie să învățăm să câștigăm bătălii, fiindcă într-un mod contrar vom fi expuși pericolului de a fi "abuzați" de către forțele externe "bune" care nu vor decât "să ne elibereze și să ne ghideze".
     Concluzia temei istorice intitulată "Tarmelan" este următoarea: în istorie au existat, există și vor exista oameni cruzi, dar care datorită abilității lor de războinici și datorită puterii și influenței nu vor fi criticați. Pentru a ne proteja trebuie la rândul nostru să devenim puternici, dar nu pentru a distruge, ci pentru a putea exista apărându-ne.