Acele aspecte importante care trebuie puse la punct sunt următoarele : Naţional-Comunismul şi Comunismul post-decembrist.
Pentru a înţelege mai bine diferenţa dintre adevăratul comunism şi cel interpretat adus pe o linie naţională voi prezenta ceea ce înseamnă ethosul Comunist, acest ethos respinge ideile de familie, religie, popor, rasă deoarece aceste idei sunt considerate ca fiind burgheze. Comuniştii cred că raiul material poate fi atins doar într-o lume fără clase, fără religie sau mai bine spus un "sat global ateu",
În primul rând am vrut să pun în discuţie tema "Naţional-Comunistă" pentru a explica falsitatea acestei noţiuni. Comunismul ca ideologie este Internaţionalist, el respinge Naţionalismul ca fiind o concepţie burgheză şi din această cauză simbioza dintre Comunism şi Naţionalism este imposibilă, fiindcă automat dacă un socialist-comunist se îndeaptă spre o ideologie naţională el încetează să mai fie un comunist şi devine un socialist patriot sau un Naţional Bolşevic.
 |
| Stema Naţional Bolşevismului |
Poporul Român a cunoscut Comunismul în forma lui sălbatică între 1944 şi începutul anilor 60, după această perioadă Social Patriotismul a fost ideologia neoficială până la căderea lui forţată din 1989 şi revenirea la putere a Comunismului, de data aceasta el îmbrăcând o formă mai umanistă dar având în acelaşi timp un efect mult mai devastator la nivelul naţional şi spiritual.
Se înşeală cei care cred că după 1989 am scăpat de comunism, voi explica şi de ce . Încercarea de la începutul anilor 1900 de a comuniza lumea a dat greş deoarece idealurile internaţionaliste nu au putut fi atinse. Statele în care a fost implementat marxism-leninismul au dezvoltat în timp un social patriotism care s-a depărtat cu mult de idealurile iniţiale.
Există o multitudine de exemple în acest sens : exemplul Rusiei, cel al Chinei, al României şi cel al Coreei de Nord.
 |
| Nikolai Ustrialov |
Rusia a fost prima ţară care a asimilat într-un mod forţat ideologia marxist-leninistă ( printr-un război civil ). Adversarii facţiunii roşii, reprezentată de către bolşevici, au fost albii sau naţional monarhiştii. Soarta armelor chiar dacă într-un final le-a fost potrivnică naţional-monarhiştilor, anumiţi membrii din această facţiune, respectiv Nikolai Vasilievici Ustrialov ( 25 noiembrie - 14 septembrie 1937 ) şi Alexei Alexeevici Brusilov (n. 19 august 1853 - d. 17 martie 1926) au observat faptul că bolşevismul chiar dacă la nivel de fond este internaţionalist, acestei ideologii bolşevice i se pot alătura puternice elemente naţionaliste.
Nikolai Ustrialov este considerat ca fiind unul dintre primii Naţional Bolşevici, adică unul dintre primii naţionalişti care a reuşit să îşi implementeze ideile într-un sistem marxist-leninist.
 |
| Alexei Brusilov |
Apariţia Naţional-Bolşevismului i-a displăcut lui Lenin deoarece el a văzut în această ideologie modul prin care ruşii ( pe care a încercat să îi comunizeze ) se îndepărtatu de internaţionalism şi redeveneau naţionalişti.
"Socialismul într-o singură ţară" implemetat de către facţiunea condusă de Stalin ( n. 18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) la rândul său a condus URSS-ul către o formă naţională. Leon Troţki ( 26 octombrie 1879 - d. 21 august 1940), după ce a pierdut lupta pentru conducerea Uniunii Sovietice în 1927 a fost forţat să plece în exil.
 |
| Stalin |
Troțki a fost deportat în 1928. Prima lui oprire în exil a fost insula turcească Prinkipo, unde a stat 4 ani. În 1933, Daladier i-a oferit azil politic în Franța. A stat la început în Royan, apoi în Barbizon. Nu i s-a permis să viziteze Parisul. În 1935 i s-a adus la cunoștință că nu mai este binevenit în Franța și, după ce a cântărit toate alternativele, s-a mutat în Norvegia, la Oslo, unde a fost oaspetele lui Konrad Knudsen. După doi ani, datorită presupusei influențe sovietice, a fost pus sub arest la domiciliu. După consultări cu oficialitățile norvegiene, i s-a permis să se îndrepte la bordul unui cargou către Mexic împreună cu soția sa, Natalia Sedova.
 |
| Leon Troţki |
În Mexic, a trăit până la un moment dat în casa pictorului Diego Rivera, iar mai apoi în casa Fridei Kahlo. A fost un autor prolific, scriind mai multe lucrări printre care Istoria revoluției ruse (1930) și Revoluția trădată (1936), o critică a Uniunii Sovietice sub stalinism. Troțki a argumentat că statul sovietic a devenit un stat muncitoresc degenerat, controlat de o birocrație nedemocratică, care putea fi răsturnată de o a doua revoluție proletară socialistă. Motivul pentru care revoluţia a fost trădată a fost reprezentat de faptul că prima încercare de a comuniza lumea a dat greş deoarece în loc să slujească idealurilor internaţionaliste, ea a ajutat la crearea unor state naţionale.
Comunismul din prezent, cel mai pregnant este cel în variantă troţkistă deoarece fondatorii şcolii de la Frankfurt, Walter Benjamin, Herbert Marcuse, Theodor W.Adorno (11 septembrie 1903 – 6 august, 1969), au fost de orientare troţkistă. Ei chiar dacă au fost neo-marxişti sunt părinţii multiculturalismului şi automat părinţii actualei ideologii europene. Ţinând cont de acest aspect este greşit să se creadă că ideologia comunistă a pierit odată cu Uniunea Sovietică, ideologia comunistă nu a pierit, ea a fost reinventată.
Chiar dacă din punct de vedere ideologic sunt împotriva troţkismului, asasinarea mişelească a lui Leon Troţki de către agentul stalinist Ramon Mercader mi s-a părut un act imoral.
 |
| Mao Zedong |
Situaţia ideologiei marxist-leniniste a fost la rândul ei asemănătoare în cazul Chinei. Dacă în faza incipientă a existenţei sale, conducătorii de atunci ai Partidului, Mao Zedong şi Chen Duxiu, au urmat o linie internaţionalistă,însă după ce au depăşit această fază şi s-au instalat la putere în frunte cu Mao tendinţa internaţionalistă s-a transformat într-una patriotică.
 |
| Gheorghe Ghiorghiu Dej |
Şi în cazul României situaţia a fost una similară deoarece în faza incipientă a existenţei sale, Partidul Comunist Român a urmat o linie internaţionalistă ca mai apoi, după anii 60 sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej ( n. 8 noiembrie 1901, Bârlad; d. 19 martie 1965, București) în perioada 21 martie 1961 - 18 martie 1965. şi cea a lui Nicolae Ceauşescu (n. 26 ianuarie 1918, Scornicești - d. 25 decembrie 1989, Târgoviște) șeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989 să urmeze o linie naţională.
 |
| Nicolae Ceauşescu |
Ultimul caz este cel al marxist-leniniştilor din Coreea de Nord al căror lider a fost Kim IL-Sung (n. 15 aprilie 1912 - d. 8 iulie 1994 ). La început linia urmată de către comuniştii coreeni a fost una internaţionalistă, dar mai târziu, tot sub conducerea lui Kim IL-Sung ea a încetat să fie internaţionalistă şi a virat către Naţionalism, Kim IL-Sung înlocuind marxsism-leninismul cu propria sa ideologie, Juche, o ideologie Naţionalistă.
 |
| Kim IL-Sung |
După cum bine se vede comunismul în forma sa iniţială a dat greş deoarece statele care au intrat în contact cu această formă iniţială nu s-au comunizat, ci şi-au păstrat caracteristicile lor naţionale virând treptat către patriotism.
Un alt părinte al neo-marxismului cu care avem de-a face în zilele noastre a fost Antonio Gramsci (n. 22 ianuarie 1891, Ales, - 22 aprilie 1937 ), el a spus încă din timpul perioadei interbelice că revoluţia Comunistă trebuie să îmbrace noi forme pentru a avea succes.
El a fost unul dintre cei mai importanți filozofi marxiști, alături de Karl Marx însuși. El este cunoscut după conceptul de hegemonie culturală, care afirmă menținerea statului capitalist prin coerciția exercitată de clasa conducătoare asupra clasei muncitoare pentru a-i adopta valorile. Acest lucru înseamnă că pentru a ajunge la idealurile comuniste ( adică pentru a creea înlocui identitatea naţională cu internaţionalismul şi pentru a înlocui religia cu ateismul ) este nevoie mai întâi ca marxiştii să cucerească din punct de vedere cultural sufletele oamenilor fiindcă doar odată cu această cucerire poate avea loc "marea schimbare".
 |
| Antonio Gramsci |
Prezentul ne confirmă faptul că Antonio Gramsci a avut dreptate, gândirea comunistă nu se impune cu ajutorul violenţei fizice, ci cu ajutorul ofensivei intelectuale. El a intuit bine că ethos-ul comunist poate crea o simbioză interesantă împreună cu Capitalismul, acesta este şi motivul pentru care în prezent, chiar dacă se spune că trăim într-o lume de dreapta, Capitalistă, extrema stângă este mult mai puternică, iar concepţiile ei sunt mult mai răspândite decât în timpul perioadei interbelice şi celei antebelice. Ofensiva culturală marxistă din prezent este mult mai puternică decât precedenta deoarece opoziţia naţională la internaţionalizare este mult mai scăzută, opoziţia la atacul dat împotriva tradiţiei, Credinţei este la rândul ei scăzută. Se pare că Mondialismul Capitalist a fost mult mai eficient pentru Ethos-ul Comunist decât Internaţionalismul Socialist. Nu este la modă în prezent să se spună că noţiunea de stat naţional este una demodată ? Motivul pentru care statul naţional trebuie să pară o noţiune demodată este reprezentat de faptul că se doreşte crearea unui mediu propice internaţionalismului.
Succesul modelului "gramscian" , confirmă faptul că lupta principală se duce pe planul cultural, psihologic şi intelectual. Acesta este şi motivul pentru care naţionaliştii pentru a învinge trebuie la rândul lor să pună la punct o ofensivă culturală prin care să demonstreze impractibilitatea utopiilor şi să demonstreze adevărul reprezentat de normalitatea faptului că lumea este împărţită în popoare şi fiecare popor la rândul său are dreptul al existenţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu