Acea cumplită ameninţare la adresa Imperiului Roman a fost cea a călăreţilor Huni.
De unde proveneau aceşti teribili războinici ? Hunii îşi aveau originea în Mongolia ( despre originile lor istorici încă nu au ajuns la un acord, despre ei spunându-se că au avut origini turcice sau mongole ) , acolo unde se aflau întinsele păşuni atât de necesare turmelor lor. Istoricul francez Marcel Brion, considerat cel mai mare specialist în istoria hunilor , evocă sursele romane când le face o prezentare teribilă :
“Niciodată nu s-au văzut astfel de oameni, nici la perşi, nici măcar la etiopieni. Aveau brate lungi, un piept lat şi picioare scurte şi crăcănate de la timpul petrecut în saua calului. Aveau o fata turtită, în care ochii mici, traşi spre tample, păreau ca au o sclipire de cruzime vicleană.”
Aspectul terifiant , de fiinţe monstruoase venite parca dintr-o alta lume, era întregit de forma atipică a craniilor lor. Dintre toate popoarele stepei, hunii au perpetuat un obicei unic, întalnit doar la ei si care a dispărut odată cu ei. Astfel, din motive încă necunoscute, încă din fragedă copilărie, capetele băieţilor huni erau deformate cu ajutorul unui aparat făcut din scânduri şi curele. Sub presiunea acestuia, capetele viitorilor războinici huni căpătau o forma alungită asemănătoare unui ou. Cum obişnuiau sa umble raşi în cap, înfatisarea lor a fost înspaimantătoare pentru primii romani care i-au întâlnit.
 | |||||
| Forma capului după alungire |
Din punct de vedere al Credinţei practicate, Hunii erau şamanişti, religia lor fiind asemănătoare cu cea a vechilor turci şi mongoli care îl considerau pe Zeul Cerului ca fiind cel mai important.
 |
| Şaman |
Motivul principal care a dus la marea migraţie Hună a fost reprezentat de schimbările bruşte de temperatură, schimbări care nu le-au mai permis hunilor să îşi practice viaţa nomadă deoarece astfel condiţiile de creştere a animalelor ( ele reprezentând punctul forte a economiei Hune ) nu mai erau atât de bune.
Regele care i-a adus pe huni în Europa a fost Balamber ( 360 - 378 d.H ), el a dus o politică expansionistă cucerind regatul ostrogot şi provocând migraţia acestora către vest şi sud. Odată cu venirea lor în Europa hunii au creat o confederaţie a cărei nucleu era format din huni , în jurul căruia se adunau alte popoare subordonate.
 |
| Imperiul Hun |
Motivele care au dus la ascensiunea puterii hune au fost atât economice cât şi sociale . Din punct de vedere social hunii chiar dacă reprezentau o societate mai înapoiată din punct de vedere tehnologic faţă cea romană, societatea hună avea mai multe avantaje pentru omul de rând decât cea romană. În primul rând societatea hună era una meritocratică în care dacă erai un bun războinic urcai în ierarhie, prin această meritocraţie hunii deţineau un avantaj faţă de sistemul roman prea birocrat şi corupt, un exemplu grăitor în acest sens a fost reprezentat de Orestes, la origine germanic, războinic brav care a reuşit să urce pe treapta ierarhică şi să ajunga chiar mâna dreaptă a lui Attila. În timp ce romanul de rând trăia cu frica taxelor exorbitante, hunul de rând duce o viaţă lipsită de această frică.
 |
| Reprezentare modernă a unui lider Hun |
Din punct de vedere economic romanul de rând nu deţinea avantajul hunului de a îşi împărţii avutul obţinut în urma luptelor. Această practică de împărţire a avutului chiar dacă pare stranie pentru un adept al "capitalismului sălbatic" deoarece o astfel de persoană se gândeşte la profit şi nu se gândeşte că unitatea crează puterea, iar ajutorul reciproc bunăstarea.
Avantajele hunilor erau şi de ordin militar deoarece armatele lor erau mult mai mobile decât cele ale romanilor, soldatul hun era un războinic mai complex deoarece el putea să fie atât arcaş cât şi spadasin. Romanii pentru a învinge se foloseau cu precădere de infanterie, această tactică a fost roditoare multe secole însă odată cu venirea hunilor tactica militară dominantă s-a schimbat deoarece atunci accentul a căzut pe cavalerie.
Motivul pentru care hunii erau atât de buni călăreţi era reprezentat de faptul că ei practicau călăria încă de când abia puteau să meargă, aceasta este şi cauza pentru care s-a spus despre ei că se năşteau pe cai.
Se pare că până la centralizarea Statului Hun, elita avea un caracter dual deoarece existau doi lideri. Dacă în prima fază a formării regatului, liderii erau Uldin şi Charaton , în a doua fază, cea a creării nucleului liderii au fost Octar şi Rugila.
 |
| Attila |
După moartea lui Rugila, la conducerea hunilor au venit nepoţii săi, Bleda şi Attila ( n. 406 – d. 453), fiul lui Munzuk. Structura duală a regatului a durat între anii 434 şi 445 d.H, apoi a avut loc confruntarea care a decis soarta Imperiului, confruntarea dintre Attila şi Bleda, soarta armelor a fost de partea lui Attila el reuşind să îl ucidă pe Bleda. După aceasta luptă centrul politic al formațiunii controlate de Attila s-a stabilit în Câmpia Tisei.
Au urmat ani de războaie și de cuceriri și prădări pentru Attila care și-a extins regatul de la Volga până la Dunăre. Peninsula Balcanică a fost prădată în mod repetat, iar în anul 447 armata lui Attila ajunge până la hotarele Constantinopolului condus în acea perioadă de Theodosius al II-lea, nereușind totuși să-l cucerească. După cucerirea mai multor provincii din apropierea Constantinopolului, Theodosius este nevoit să plătească tribut anual către huni.
 |
| Bătălia de pe Câmpiile Catalunice |
În anul 451 hunii lui se îndreaptă împotriva Imperiului Roman de Apus și invadează Galia . Sunt înfrânți în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice, de către alianța germanică alcătuită din vizigoți, burgunzi și franci, sprijiniți de romani condusă de generalul roman Flavius Aetius ( despre acest brav războinic s-a spus că a fost ultimul roman, partea interesantă legată de el era reprezentată de faptul că avea origini trace, tatăl său Flavius Gaudentius fiind trac ). Bătălia a fost descrisă ca fiind una din cele mai sângeroase înfruntări din istorie, Attila pierzând. Învins, Attila se retrage, dar își adună o armată nouă iar anul următor pleacă spre Roma. A cucerit multe orașe ale Italiei, dar când a ajuns în apropierea Romei s-a întâlnit cu papa Leon I. Impresionat de acesta ( şi de mărimea tributului ), Attila s-a retras.
 |
| Papa Leon se întâlneşte cu Attila |
În anul 453 Attila a pregătit o nouă incursiune în Italia, dar a murit înainte ca planurile sale să fie puse ăn aplicare.
După moartea lui Attila, Imperiul Hun revine în mâna lui Ellac. Foştii aliaţi germanici ai hunilor au format o coaliţie anti-hună în fruntea căreia se afla regele gepizilor, Ardaric împreună cu regii ostrogoţi, Valamir şi Theodemir ( tatăl lui Teodoric cel Mare ).Bătălia care a decis soarta Imperiului Hun a fost cea de la Nedao ( 454 d.H ), din această bătălie ieşind învingătoare coaliţia ridicată de către Ardaric.
Odată cu înfrângerea lui Ellac, Imperiul Hun s-a destrămat, iar o parte din hunii supravieţuitori s-au retras undeva în depărtările Rusiei , unde urma lor s-a şi pierdut, cealaltă parte s-a retras la sud de Dunăre şi s-a înrolat în armata Imperiului Roman de Răsărit.
Mulţi compară migraţiile actuale cu cele trecute, însă există o diferenţă majoră între ele. Chiar dacă primii migratori au făcut prăpăd , ei cu timpul s-au lăsat asimilaţi de către populaţiile native şi astfel au dat naştere la noi popoare deoarece vechii migratori şi-au dezvoltat instinctele statale lăsând în urmă traiul nomad. Un exemplu în acest sens a fost reprezentat de către francii care au ajuns să îi conducă pe galo-romani, dar în timp ei au fost asimilat de către aceştia şi astfel a luat naştere Neamul Francez .
În prezent datorită multiculturalismului artificial, fosta armonizare nu va mai putea fi prezentă deoarece această ideologie chiar dacă într-un mod oficial susţine armonizarea rasială, ea de fapt antrenează tensiunile interrasiale în loc să le atenueze fiindcă asmută minorităţile împotriva nativilor acordându-le drepturi politice suplimentare, iar nativii pentru a se apăra se radicalizează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu