Paralela Cioran - Brucan

    Este evident că niciodată nu a existat vreo asemănare între sincerul Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911 - Rășinari d. 20 iunie 1995 Paris) şi vicleanul Silviu Brucan ( n. Saul Bruckner, 18 ianuarie 1916 București - d. 14 septembrie 2006 București) .Singurul lucru care m-a deranjat şi încă mă deranjează este cel legat de atitudinea presei „mainstream” faţă de Cioran,cât şi de Brucan.

Emil Cioran

   

    Când vine vorba de Emil Cioran, anumiţi ziarişti de „bună credinţă” nu uită să „arunce cu noroi” în opţiunea marelui nostru istoric de a fi naţionalist şi de a privi istoria într-un mod diferit faţă de cel impus de actuala ipocrizie a noii stângi (în asta constă of-ul acestor „democraţi” ). 
    Este interesant că „presa liberă” care se chinuie să „lupte pentru democraţie împotriva Naţionalismului”, nu poate să vadă legătura dintre doctrina Noii Stângi creată de Herbert Marcuse (1898 – 1979 ) şi extremismul stângist al Rosei Luxemburg ( 1871 – 1919 )?!

  Am observat că  „democraţii” au dezvoltat o alergie atunci când vine vorba de una dintre mai bune cărţi scrise de către un naţionalist şi un filozof român, şi anume „Schimbarea la faţă a României”.

  Sincer vorbind nu înţeleg de unde vine repulsia faţă de o carte scrisă într-un mod atât de sincer şi moralizator ( poate că sinceritatea a devenit în actualul regim capitalisto-feudal, un defect fiindcă ea s-a dovedit a fi o arma împotriva ipocriziei şi a oportunismului mârşav).

 Din punctul meu de vedere această carte ( lăsând la o parte viziunea „modernă” pe care o are când vine vorba de Creştinism ) este o adevărată capodoperă, Cioran a fost capabil să o transforme într-un ghid pentru românii care vroiau să îşi creeze un destin mai bun, pe plan european şi pe plan mondial.

  Prin această operă, marele nostru filosof a vrut să le explice românilor că doar cu ajutorul  unei discipline de fier, unei  încrederi imense în propriile puteri,ei, românii, îşi pot izbăvii neamul şi pot deveni o putere ( capacitate în acest sens a existat şi încă există , însă „binevoitorii” se vor îngrijii mereu ca românii să nu afle de mărimea puterii lor ).

  Este normal ca duşmanii României şi a Românismului să nu le convină ca românii să aplice din învăţăturile lui Cioran , fiindcă dacă românii vor învăţa acele lecţii ei vor fi capabili să frângă lanţurile care le îngrădesc libertatea spirituală şi automat ei nu vor mai fi conduşi de interesele străine.

  Este normal ca duşmanii neamului nostru să îl critice pe Cioran , fiindcă el a vrut , prin cartea care a scris-o să îi trezească pe români „Din somnul cel de moarte”, să-i înveţe ce este ambiţia şi spiritul de luptător.

 Duşmanii neamului nostru nu o să işi dorească niciodată ca el să înveţe să se scuture de jugul plafonării.

 Consider necesar să prezint rândurile mele preferate din această carte :

„

Rău ne ar mai sta nouă, românilor, să păşim în lume adăugînd şi cârpind la haina zdrenţuită a unei culturi, umplînd goluri cu teorii de etică sau încercând să salvăm tot ce nu e tragic în modernitate. Fi vom capabili să înţelegem tot ce e gotic, baroc şi să ne asimilăm dinamismului lor? Oare să nu pâlpâie în noi nimic din ethosul eroic şi convulsionar al Spaniei şi Rusiei? Să ne fie pe veci străine excesele şi paroxismul sufletului germanic? Nu vreau o Românie logică, ordonată, aşezată şi cuminte, ci una agitată, contradictorie, furioasă şi ameninţătoare. Sunt prea mult patriot ca să doresc fericirea ţării mele.

Spirala istorică a României se va înălţa pînă acolo unde se pune problema raporturilor noastre cu lumea. Până acum am fost reptile; de aici încolo ne vom ridica în faţa lumii, pentru a se şti că nu numai România este în lume, ci şi lumea în România. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei ţări, de nu vom pune febră şi pasiune de sfîrşit în începuturile noastre, sîntem pierduţi şi nu ne mai rămâne decât să ne recâştigăm umbrele trecutului nostru.”

Silviu Brucan

Cioran i-a speriat pe aceşti falşi democraţi datorită faptului că el era „mult prea patriot ca nu işi dorească fericirea ţării lui”.

 Duşmanii neamului nostru şi-au dorit şi încă-şi doresc „o Românie aşezată şi cuminte”, ei işi doresc ca Noi Românii „să rămânem reptile”, ei nu işi doresc ca noi „să ne ridicăm în faţa lumii”.

Marele nostru filozof şi-a dorit „să nu fim pierduţi” şi tocmai din această cauză,cei care ne vor pierduţi să nu fie de acord cu această idee.

 La polul opus lui Emil Cioran s-a aflat Siviu Brucan .

Acest individ care nici măcar nu a avut curajul să-şi folosească numele adevărat,și anume Saul Brukner deoarce astfel românii și-ar fi dat seama că el nu este unul de-al lor și astfel el ar fi încetat să aibe  vreo influenţă asupra neamului românesc.

 Oare de ce presa „mainstream” nu l-a criticat atât de virulent pe Brucan care din fost pseudo-comunist devenit peste noapte „rezident” şi un susţinător al capitalismului, oare presa „mainstream”  nu a fost îndeajuns de capabilă încât să vadă că ceva „duhneşte la mijloc”?

 Dacă pe Cioran nu s-au sfiit să îl facă simpatizant al extremei drepte, atunci de ce presa „mainstream” nu s-a sesizat şi-n legătură cu Brucan?

 Din punctul meu de vedere de fiecare dată când presa neo-stângistă îl critică pe Cioran,ea defapt îl face mai puternic, iar pe români mândrii că în rândurile lor s-a nascut un astfel de geniu, Dumnezeu să îl odihnească în pace!