Chiar dacă propaganda anti-românească vrea să ne facă să credem că am fost şi suntem un popor slab şi lipsit de creativitate, istoria joacă rolul de apărătoare a neamului românesc fiindcă ea îi contrazice pe toţi cei care vor să ne complexeze.
Un astfel de exemplu care contrazice " versiunea oficială " în legătură cu abilităţile reale ale poporului român a fost reprezentat de Augustin Maior (n. 22 august 1882, Reghin - d. 1963, Cluj).
Creaţia lui cea mai de seamă este reprezentată de punerea la punct a procedeului prin care poate funcţiona telefonia multiplă. În luna noiembrie 1905 este angajat prin concurs inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta unde, în 1906, a reușit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze. Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” și apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicată în revista “The Electrician”.
Al doilea mare merit al său a fost reprezentat de faptul că el s-a dovedit a fi și un vizionar. În 1923 el i-a aprobat lui Hermann Oberth să-și susțină lucrarea de licență la Universitatea din Cluj, după ce aceasta fusese respinsă la Universitatea din Heidelberg. El și-a pus semnătura pe diploma celui care, mai târziu, va fi unanim recunoscut drept părintele rachetei interplanetare moderne.
Concluzia pe care o putem trage în urma cunoaşterii acestor detalii legate de acest mare inventator român este următoarea : românii sunt nişte oameni capabili care pot să facă lucruri măreţe însă pentru a realiza acele lucruri măreţe, ei trebuie să aibă încredere în propriile forţe şi să nu aplece urechea la cei care vor să-i demoralizeze.
Un astfel de exemplu care contrazice " versiunea oficială " în legătură cu abilităţile reale ale poporului român a fost reprezentat de Augustin Maior (n. 22 august 1882, Reghin - d. 1963, Cluj).
 |
| Augustin Maior |
Creaţia lui cea mai de seamă este reprezentată de punerea la punct a procedeului prin care poate funcţiona telefonia multiplă. În luna noiembrie 1905 este angajat prin concurs inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta unde, în 1906, a reușit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze. Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” și apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicată în revista “The Electrician”.
Al doilea mare merit al său a fost reprezentat de faptul că el s-a dovedit a fi și un vizionar. În 1923 el i-a aprobat lui Hermann Oberth să-și susțină lucrarea de licență la Universitatea din Cluj, după ce aceasta fusese respinsă la Universitatea din Heidelberg. El și-a pus semnătura pe diploma celui care, mai târziu, va fi unanim recunoscut drept părintele rachetei interplanetare moderne.
Concluzia pe care o putem trage în urma cunoaşterii acestor detalii legate de acest mare inventator român este următoarea : românii sunt nişte oameni capabili care pot să facă lucruri măreţe însă pentru a realiza acele lucruri măreţe, ei trebuie să aibă încredere în propriile forţe şi să nu aplece urechea la cei care vor să-i demoralizeze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu