Spartacus - eliberatorul

   Tracul care a zguduit Roma, a fost Spartacus (100-71 î.H), el a reprezentat mai mult decât un geniu militar, deoarece a fost şi un eliberator, zdrobind lanţurile sclaviei care îi sufocau poporul.

  Născut liber, el era originar din tribul tracic al Maedilor, teritoriul acestui trib fiind amplasat în apropierea fluviului Stryman (acum Struma).

Unele surse afirmă ca el era un simplu pastor, dar altele susţin ca s-a născut într-o familie nobiliară.

  Ca multi alţi traci, el se înrolează de nevoie în armata romană. Auxiliar fiind,el dezertează rapid deoarece este obligat de către romani să lupte împotriva unui alt trib tracic (adevărul istoric contrazice absurditatea prezentată de către "experţii "  americani în serialul Spartacus, acolo unde tracii lui Spartacus luptau împotriva „barbarilor geţi”).

  Cand este prins,este condamnat la sclavie si dus la Roma pentru a fi vandut ca sclav, lucrând în mine, dar soarta nu a vrut ca el să rămână doar un simplu sclav în mine ci un brav războinic.

Spartacus rupându-şi lanţurile

   Un lanist (antrenor de gladiatori), Lentulus Battiatus, îl cumpară, intuind abilitatea lui de razboinic şi îl foloseşte ca gladiator în arenă, sperând să câștige sume considerabile de pe urma abilității tracului.

 Astfel Spartacus ajunge în Ludus (şcoala de gladiatori) din Capua, în compania altor oameni care urmau să aibă cumplită soarta de a muri în Arena în aplauzele frenetice ale maselor doritoare de violenţă.

Luptă în arenă

 Or, Battiatus a comis o grava eroare, aceea de a reunii oameni care vorbeau aceeaşi limbă, în vreme ce o regulă elementară impunea ca gladiatorii să nu poată comunica intre ei. Dar tinand cont de abilităţile razboinice ale tracilor, este de inteles de ce prefera sa angajeze traci.

  Autoritatea lui Spartacus asupra celorlalti se explica în parte prin motive religioase, deoarece iubita lui, tot de neam trac, era preoteasă. Aici a intervinit și rolul religios al eliberării. Iată cum credinta comuna poate uni oamenii in fața primejdiei!

  Hotărând să devină liber, Spartacus evadează împreuna cu cei 70 de tovarăși din școala de gladiatori din Capua. Fugarii, pornind din Capua, ajung in sud. Ajutat de cei doi subordonaţi de-ai săi,Crixus si Gannicus, Spartacus organizeaza trupele, le furnizeaza arme si hrana cucerind marile domenii din imprejurimi, acolo unde foştii sclavi li se alătură pentru a lupta pentru eliberare.

  Romanilor le trebuie ceva timp pentru a reacţiona, căci subestimaseră anvergura mişcării.

  Când în sfârşit este trimisă o trupa împotriva rasculaţiilor în frunte cu Claudius Glaber,aceaştia sunt deja bine organizaţi şi o inving cu usurinţă. Claudius Glaber decide să-şi amplaseze trupele la poalele Vezuviului, dar Spartacus îi dejoacă planurile distrugându-i armata.
 Dupa aceasta batalie, urmeaza o noua confruntare in care rasculatii lui au dat dovada ca pot sa infranga o armata romana fara sa aplice tactici de gherila.
 Se pare ca rolul principal in aceasta batalie, a fost detinut de cavalerie ( talent înnăscut ).

 Dupa aceasta victorie,armata lui Spartacus s-a mărit, ajungand la 70.000 în iarna lui 73. În acel moment decide să-și duca o parte din oameni spre Alpi, cu intentia de a-i lasa să plece spre regiunile natale. Dar dorința din păcate, dorința de revanșă a fost mai mare decât cea de eliberare și răsculații decid să se înfrunte cu Roma.

 In cele din urma,o trupa de 30.000 coboara in Apulia, sub conducerea lui Crixus, unde este masacrată de  către armata consulului Gallius Publicola.

 Armata lui Spartacus atinge campia Padului.In apropiere de Modena,obţin o stralucită victorie impotriva unei noi armate romane.

 In loc sa treca Alpi,Spartacus face un ocol şi se indreapta din nou catre sud, sperând să cucerească Roma.

 El se indreapta spre sudul peninsulei dar, la fel ca Hannibal, renunţă în final să atace Roma.

 În tot acest timp, la Roma, Marcus Licinius Crassus (n.115 - 53 î.Hr )  participa la alegeri unde este ales pentru a-l invinge pe  Spartacus şi a pune capăt revoltei.

 Odata ales , i se incredinteaza 10 legiuni si porneste la lupta. Deşi rezultatul luptelor este indecis, Spartacus întelege ca adversarul îi este superior şi decide să se retragă în Sicilia.

Moartea lui Spartacus

 Pentru a indeplini aceasta misiune, apeleaza la piraţii cilicieni. Dar aceştia dispar cu banii, pesemne de frica replesaliilor romane. Crassus profita de aceasta ocazie pentru a îl bloca.

 Cu toate ca oamenii erau infometati si slabiti,Spartacus dând dovada de maiestrie strategică reuşeşte să spargă blocada.

 Dupa o serie de lupte de uzură, înfruntarea finală nu poate fi evitată şi are loc în Lucania. La capatul unei comfruntari lungi si violente, armata  lui Spartacus este în cele din urma înfrantă în anul 71 î.H.

 Însuşi Marele Trac moare eroic in lupta, dar nu moare oricum, ci doar fizic deoarece spiritul şi amintirea lui sunt inca vii chiar dacă au trecut mai bine de doua milenii de atunci. Amintirea lui Spartacus, acest brav strămoş al nostru trebuie să fie exact ca lumina unei candele aprinse în beznă , această lumină ne menţine speranţa că într-o zi, vom fi liberi şi că vom demonstra faptul că suntem demni de strămoşii noştri.