Chiar dacă perioada fanariotă - 1711 - 1821- în totalitatea ei a avut o influenţă negativă asupra poporului român, o perioadă în care nepotismul, lăcomia şi ipocrizia au atins nişte culmi incredibile ( această tristă "performanţă" a fost din nou atinsă de către cea mai mare parte a clasei politice actuale ).
Paradoxul a constat în faptul că într-o perioadă atât de nefastă , respectiv cea fanariotă , a apărut un lider capabil şi interesat de soarta poporului român, acel principe a fost Constantin Mavrocordat (n. 27 februarie 1711, Constantinopol; d. 23 noiembrie 1769, Iași), a domnit în Ţara Românească de şase ori şi în Moldova de patru ori.
Exact ca şi tatăl său, Nicolae Mavrocordat, Constantin a fost un om pasionat de ideile filozofice reformatoare din secolul al XVIII - lea, dar mai mult decât preluarea acestor idei, el a mai avut ceva în plus, şi anume demnitatea ( calitate pe care puţini principi şi oameni politici o au ), domnia reuşind să o capete datorită sprijinului oferit de către boieri.
După două domnii scurte în Țara Românească, a fost mutat în Moldova și unde, pentru a-și recâștiga tronul pierdut, contrar firii sale, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci. Reîntors în Ţara Românească în anul 1735 îşi pune în aplicare planurile pentru o schimbare în bine a situaţiei sociale şi economice. Constantin desfiinţează impozitele indirecte, ca „văcăritul” și „pogonăritul” și introduce o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”. Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 lei, plătiți boierului respectiv, de care aparţineau. Reformele puse în aplicare au fost şi de ordin şcolar, la ordinul său deschizându-se şcoli în care se preda limba română ( în acea perioadă existau puţine şcoli în care se preda în limba română, în majoritatea şcolilor se preda în greacă ). A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește.
Schimbările făcute de către Constantin Mavrocordat au avut loc şi la nivel administrativ şi au constat în faptul că în județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ.
Nici la capitolul diplomaţie nu a stat rău acest principe înţelept, el ştiind să profite de pe urma războiului ruso - turco - austriac (1736 - 1739), înlăturând diversele combinații ale puterilor, obține reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739.
Toate reformele bune au fost puse în aplicare şi atunci când a preluat puterea în Moldova. În timpul domniilor avute, a căutat să îmbunătățească starea supușilor săi. El este domnitorul care a suprimat șerbia în Ţările Române: mai întâi în Țara Românească (1746), apoi în Moldova (1749).
Rolul pe care l-a jucat acest principe înţelept pentru Neamul Românesc a fost unul extrem de important, unul revoluţionar, deoarece în timpul domniei sale, Neamul Românesc a trecut de la feudalism la un sistem mai evoluat în care şerbia a fost abolită.
Din păcate soarta nu a fost atât de bună cu acest suveran capabil deoarece în 1769, în timpul ultimei domnii (în Moldova), pe când Rusia se afla în război cu Poarta Otomană, Constantin Mavrocordat cade prizonier și este ucis de un soldat rus. Chiar dacă Constantin Mavrocordat a avut un sfârşit atât de trist asta nu înseamnă că el trebuie uitat, ba din contră, Neamul Românesc trebuie să-şi aminească de el ca de un suveran înţelept care l-a dezrobit din lanţurile feudale.
Constantin Mavrocordat a reprezentat excepţia care a făcut regula deoarece, după el, nu a mai venit la conducerea Ţărilor Româneşti , niciun fanariot capabil şi ataşat de popor.
 |
| Constantin Mavrocordat |
Paradoxul a constat în faptul că într-o perioadă atât de nefastă , respectiv cea fanariotă , a apărut un lider capabil şi interesat de soarta poporului român, acel principe a fost Constantin Mavrocordat (n. 27 februarie 1711, Constantinopol; d. 23 noiembrie 1769, Iași), a domnit în Ţara Românească de şase ori şi în Moldova de patru ori.
Exact ca şi tatăl său, Nicolae Mavrocordat, Constantin a fost un om pasionat de ideile filozofice reformatoare din secolul al XVIII - lea, dar mai mult decât preluarea acestor idei, el a mai avut ceva în plus, şi anume demnitatea ( calitate pe care puţini principi şi oameni politici o au ), domnia reuşind să o capete datorită sprijinului oferit de către boieri.
După două domnii scurte în Țara Românească, a fost mutat în Moldova și unde, pentru a-și recâștiga tronul pierdut, contrar firii sale, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci. Reîntors în Ţara Românească în anul 1735 îşi pune în aplicare planurile pentru o schimbare în bine a situaţiei sociale şi economice. Constantin desfiinţează impozitele indirecte, ca „văcăritul” și „pogonăritul” și introduce o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”. Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 lei, plătiți boierului respectiv, de care aparţineau. Reformele puse în aplicare au fost şi de ordin şcolar, la ordinul său deschizându-se şcoli în care se preda limba română ( în acea perioadă existau puţine şcoli în care se preda în limba română, în majoritatea şcolilor se preda în greacă ). A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește.
 |
| Stema familiei Mavrocordat |
Schimbările făcute de către Constantin Mavrocordat au avut loc şi la nivel administrativ şi au constat în faptul că în județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ.
Nici la capitolul diplomaţie nu a stat rău acest principe înţelept, el ştiind să profite de pe urma războiului ruso - turco - austriac (1736 - 1739), înlăturând diversele combinații ale puterilor, obține reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739.
Toate reformele bune au fost puse în aplicare şi atunci când a preluat puterea în Moldova. În timpul domniilor avute, a căutat să îmbunătățească starea supușilor săi. El este domnitorul care a suprimat șerbia în Ţările Române: mai întâi în Țara Românească (1746), apoi în Moldova (1749).
Rolul pe care l-a jucat acest principe înţelept pentru Neamul Românesc a fost unul extrem de important, unul revoluţionar, deoarece în timpul domniei sale, Neamul Românesc a trecut de la feudalism la un sistem mai evoluat în care şerbia a fost abolită.
Din păcate soarta nu a fost atât de bună cu acest suveran capabil deoarece în 1769, în timpul ultimei domnii (în Moldova), pe când Rusia se afla în război cu Poarta Otomană, Constantin Mavrocordat cade prizonier și este ucis de un soldat rus. Chiar dacă Constantin Mavrocordat a avut un sfârşit atât de trist asta nu înseamnă că el trebuie uitat, ba din contră, Neamul Românesc trebuie să-şi aminească de el ca de un suveran înţelept care l-a dezrobit din lanţurile feudale.
Constantin Mavrocordat a reprezentat excepţia care a făcut regula deoarece, după el, nu a mai venit la conducerea Ţărilor Româneşti , niciun fanariot capabil şi ataşat de popor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu