17 august 2012

Religia Tracilor – Orfismul


            Adevărul va fi cel care va salva neamul românesc, fiindcă doar odată cu descoperirea adevărului legat de complexitatea culturii şi religiei tracilor, românii se vor reîntoarce cu faţa la strămoşi, iar atunci când trecutul va avea legătură cu viitorul, când tradiţionalul se va îmbina cu modernul, nimeni nu va mai putea opri eliberarea românilor din lanţurile ignoranţei.

Mozaic cu teme orfice

 
           Orfismul a fost o religie cu caracter secret, provenită din Tracia, care s-a răspândit în Grecia, în timpul secolului V î.H, ai cărei adepți se considerau urmașii lui Orfeu.

 
            Originile 

 
            Istoricul Arrian pomeneşte în opera sa Bithinica, din secolul II î.H, de o nimfă denumită Tracia, după care s-ar fi denumit țara cunoscută inițial sub numele de Pèrke. Rădăcina indo-europeană "per-/pir/per(k)" semnifică "stânca", "piscul" sau "piatra", ceea ce denotă cultul tracic al unei divinități a munților, identificată de greci cu frigiana Cybele. Fiul acesteia s-a numit Pèrkos și a fost venerat chiar și în epoca Imperiului Roman sub forma de "Heros equitans", un războinic călare, reprezentat uneori pe pietrele funerare romane din Tracia.

cavalerul trac
 
           Cultul zeiței-mamă Pèrke/Tracia, celebrat în temple, cunoștea formele extatice ale cultului Cybelei, fiind la rândul său o celebrare a fertilității . Acest cult a influențat probabil atât serbările dionisiace cât și ritualurile de sacrificiu ale orfismului. Tot din Tracia provine, se pare, și latura "apolloniană" a cultului, inițiată de venerarea unei zeițe solare, în cinstea căreia se țineau sărbători. Numele acesteia era în transpunerea greacă Hepta sau Hipta, semnificând a șaptea treaptă a teogoniei și, în același timp, a inițierii orfice. Fiul acestei zeițe era cunoscut din Creta până în Tracia sub numele de Zagreus, care era identificat cu Ares, Orfeu, Rhesus și Zalmoxe. În teogonia orfică, acest zeu devine Dionysos Zagreus, sacrificat în ceremonii în ipostaza unui taur. Acest sacrificiu era celebrat ca hierogamie pe treapta a șaptea a creării universului. La Herodot, Zeița Mamă a tracilor e identificată cu Artemis, Zagreus cu Dionis și fiul celor doi, zeu al cailor la traci, cu Ares. Zeul Ares fusese trac și în accepția lui Homer, care în Iliada îl implicase pe zeul războiului în luptă sub chipul căpeteniei trace Akamas
             Acest cult al sacrificiului pe care l-au avut tracii din acea perioadă s-a transmis şi la tracii daci, în tradiţia cărora rolul lui Zagreus era preluat de către mesagerul care trebuia trimis la Zamolxe.

Sacrificiu Trac
 
           Teogonie și eshatologie

 
              Ritualurile orfice constau inițial în comemorarea teo- și cosmogoniei trace, reprezentată prin treptele inițierii. Numele grecești se datorează izvoarelor.
Primele patru trepte, tetrada, semnifică și cele patru ipostaze ale Zeiței Mamă în conformitate cu elementele pământ, aer, apă, foc:

1. Înainte de venirea Zeiței Mame, adică înaintea existenței cosmosului, domnea liniștea.
2. Zagreus ia ființă prin partenogeneză.
3. Perioada cât Zeița Mamă îl poartă pe Zagreus.
4. Nașterea lui Zagreus.
            Această tetradă inițială e urmată de o triadă:
5. Strălucirea fiului-soare, aflat în zenit, corespunzând creării axei soare-foc (pentada).
6. Mișcarea fiului între emisfera de sus și cea de jos, prin care e delimitat universul și spațiul sacru (hexada).
7. Unirea fiului cu mama într-o nuntă sfântă, hierogamia (heptada), semnificând actul creației. De aici provine denumirea Heptis dată zeiței. Această hierogamie de origine tracă a influențat și ritualul similar al misterelor din Eleusis.  Celebrarea se făcea prin sfâșierea unui taur, al cărui sânge trebuia să curgă pe un altar sau chiar pe țărâna simbolizând poala Zeiței Mame. Conform sacrificiului, culoarea atribuită atunci zeului era cea roșie, a sângelui și a vinului. După înviere, Zagreus devenea zeul celest Sabazios, caracterizat de culoarea albă.

Rhesus


            Următoarele două trepte sunt:

8. Nașterea unui fiu sacerdot și rege pe o a opta treaptă (octada).
9. Învestirea acestuia cu oficiul sacral suprem și puterea lumească se face prin Zeița Mamă, în eneadă. Această treaptă e reprezentată uneori în artele plastice.
            După aceste module de patru, trei și două trepte mai lipsește o singură treaptă pentru a împlini decada:
10. Fiul-sacerdot se stinge din viață și devine nemuritor în lumea de apoi. Autorii greci îl văd pe această ultimă treaptă pe Orfeu, Zalmoxe sau Rhesus.


Helios


             Acestui ciclu i se adăuga o a doua decadă, în care avea loc unirea fiului-sacerdot cu Zeița-Mamă. Ritualurile ei, rezervate oligarhiei, au rămas necunoscute. Se pare că inițierea care urma avea loc odată cu învestirea unui rege. Unele formule de învestire sunt cunoscute din inscripții, care pomenesc pe un Kotes, fiu și slujitor al lui Helios-Apollo și al Mamei Munților, Oreas. O reprezentare a întregii decade cosmice s-a păstrat în mormântul de la Sveštari în nordvestul Bulgariei de azi, în incinta cetății trace Daosdava (Orașul Lupilor).

Zeul Apollo

 

           Răspândirea

              Orfismul tracic a avut un loc principal de cult pe insula Samothràce încă din secolul VIII î.Hr., dinaintea răspândirii culturii elene. Celebrarea acestui cult tracic nu este dovedită numai de către izvoarele grecești, ci și de ruinele unui templu datând din secolul IV î.Hr., un loc de cult al aristocrației trace care-și reclama originea din preotul legendar Dardanus. Magna Mater a tetradei din Samothràce se numea Axiokersa, fiul ei Axieros și nepotul Axiokersos. Pe lângă aceste zeități mai era venerat și Kadmillos/Kasmillos, un zeu falic asociat ulterior lui Hermes.

              Orfismul era o religie creată de către traci care se adresa doar iniţiaţilor, tracii făcând o distincţie între ei şi restul lumii, religia aceasta având un caracter naţional, nu unul internaţional. Orfismul reprezintă un alt element care a arătat tracismul macedonenilor deoarece Filip al II - lea s-a cunoscut cu Olimpia, mama lui Alexandru cel Mare în timpul sărbătorilor de pe insula Samothrace.

             Cel mai important aspect legat de Orfism este reprezentat de faptul că Tracii au fost mai vechi decât grecii, iar influenţa tracă a fost decisivă pentru formarea culturii spirituale greceşti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu