Social Naționalism Creştinismul - Un nucleu puternic

    
     
       Pentru a avea un neam puternic este nevoie de o elită de asemenea  puternică, atunci când la conducerea unei ţări se află în cea mai mare parte o elită inferioară din punct de vedere moral şi fizic acel popor va avea de suferit fiindcă în acel caz elita în loc să îl ajute, se va comporta exact ca un parazit care în va distruge din interior, tocmai acesta este şi motivul pentru care în momentul de faţa adevăratele valori nu sunt lăsate să ajungă acolo unde trebuie.

           Un nucleu puternic se formează în jurul unui lider puternic, iar tot acest ansamblu trebuie să fie clădit pe nişte principii puternice, irefutabile.

           În primul rând pentru crearea nucleului este nevoie de o disciplină de fier care trebuie să-şi tragă seva din modestie şi determinare.

      Modestia te ajută să nu devii un sclav al „banului”, ea iţi arată că adevărata bogaţie există atunci când familia ta este fericită şi prosperă, atunci când poporul tău este fericit şi prosper nu doar atunci când faci bani doar pentru a-ţi îndeplini un scop egiost.

    Nucleul puternic se clădeşte pe anumiţi factori: spor natural pozitiv, o singură cultură şi un singur lider, istoria aduce dovezi în acest sens: În secolul I.î.H regele trac Rubobostes aduce laolaltă triburile tracice ale dacilor, geţilor, burilor şi apullilor pentru a crea un nucleu puternic, în acea regiune se creează o aglomerare, sunt create fortificaţii, trupe de elită.

      Istoricul roman Trogus Pompeius menționează totodată, „creșterea puterii  tracilor nordici  sub regele Rubobostes”, ceea ce coincide cu începutul procesului de strămutare a centrului de greutate al puterii triburilor trace din câmpia munteană în Transilvania.

     Rubobostes a ştiut că poporul tracic devine mai puternic dacă se coalizează dacă centrul de putere este stramutat din câmpie în munţi, teritoriul poate fi apărat mai uşor, iar posibilitatea de mişcare a duşmanului este dreastic redusă, fiindcă una era pentru romani să atace pe rând şi să cucerească nişte triburi răsfirate în câmpie şi alta era pentru romani să atace o forţă comasată în jurul unor cetăţi greu de cucerit.

   Opera lui Rubobostes a fost continuată de către Burebista, care pornind de la un nucleu puternic a fost capabil să işi extindă regatul.

 Noii Românii, urmaşii acestor bravi conducători trebuie să le urmăm exemplul şi să creăm un nucleu puternic dacă dorim să fim o naţiune puternică. Acesta este primul pas.

    Pe lângă necesitatea creeri unui puternic nucleu naţionalist este de asemenea nevoie de crearea unui puternic nucleu economic.

 Metoda prin care se poate crea acest sistem economic puternic este reprezentată de revenirea parțială la sistemul monetar lidian, adică revenirea la bancnotele cu acoperire în aur şi renunţarea utilizării intensive a cardurilor și a bancnotelor fără acoperire în aur .

  Acum voi explica şi de ce:moneda atunci când este are acoperire în aur sau argint îşi păstrează valoarea indiferent de „instabilitatea pieţei” în timp ce o bancnotă printată datorită faptului că nu are acoperire în aur sau argint  va reprezenta doar o hârtie  în timpul unei mari recesiuni.

Aur

    Noii Românii ca popor trebuie să înţelegem bine un lucru: simplificarea unui sistem (adică folosirea intensă a bancnotelor fără acoperire în aur şi a cardurilor) nu duce şi la îmbunătăţirea lui, asta este şi cauza pentru care statul trebuie să emită monede cu acoperire în aur sau argint dacă vrea să-şi îmbunătăţească economia, fiindcă în perioadele de restrişte omul are nevoie de ceva palpabil care să îi dea încredere (adică o cantitate de aur), nu de un card care chiar dacă are o anumită sumă, el poate fi atât de bine inutil în cazul în care acea bancă dă faliment!

Argint

   Pentru a crea stabilitate trebuie să înţelegem istoria şi să nu o mai repetăm, exemplul cel mai elocvent al şubrezimii sistemului capitalist este reprezentat de actuala „criză” şi de vechea criză din 29 octombrie 1929 în care un întreg sistem economic a căzut datorită prăbuşirei bursei.
    Morala acestei gândiri economice , pe lângă bancnote și carduri este de asemenea nevoie de rezerve de aur și argint .

     Dacă stai să cauţi imagini din acea perioadă vei vedea oameni cu teancuri de bancnote care cumpărau o cantitate infimă dintr-un bun, dacă oamenii din acea perioadă şi-ar fi dat seama de salvarea reprezentată de revenirea la sistemul lidian atunci ar fi fost salvaţi fiindcă aurul este valoros indiferent de perioada de timp, în paralel cu bancnota care „în perioadă” de criza devine o simplă hârtie.

 Mulţi se vor intreba: Oare din ce cauză este nevoie de un singur lider, de o singură elită, de o singură forţă politică pentru a guverna eficient o ţată, acest lucru nu ar însemna sfârşitul actualei "democraţii"?

    Iar răspunsul va fi următorul: ce a adus bun în plus actuala "democraţie"? Pentru a îmi întării argumentul voi da un exemplu care ţine de astronomie şi fizică: planetele se învârt în jurul unui Soare (exact aşa cum poporul este condus de către un lider înţelept) dacă prin absurd în sistemul nostru solar ar apărea un nou Soare atunci planetele nu vor mai avea un curs firesc şi vor fi aruncate într-o anarhie iraţională (actualul sistem democratic).

    Atunci când nu mai există disciplină, ea trebuie restaurată fiindcă ea împreună cu credinţa şi curajul poate da naştere unui triumvirat imbatabil, perfect pentru salvarea Neamului Românesc.

Paralela Cioran - Brucan

    Este evident că niciodată nu a existat vreo asemănare între sincerul Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911 - Rășinari d. 20 iunie 1995 Paris) şi vicleanul Silviu Brucan ( n. Saul Bruckner, 18 ianuarie 1916 București - d. 14 septembrie 2006 București) .Singurul lucru care m-a deranjat şi încă mă deranjează este cel legat de atitudinea presei „mainstream” faţă de Cioran,cât şi de Brucan.

Emil Cioran

   

    Când vine vorba de Emil Cioran, anumiţi ziarişti de „bună credinţă” nu uită să „arunce cu noroi” în opţiunea marelui nostru istoric de a fi naţionalist şi de a privi istoria într-un mod diferit faţă de cel impus de actuala ipocrizie a noii stângi (în asta constă of-ul acestor „democraţi” ). 
    Este interesant că „presa liberă” care se chinuie să „lupte pentru democraţie împotriva Naţionalismului”, nu poate să vadă legătura dintre doctrina Noii Stângi creată de Herbert Marcuse (1898 – 1979 ) şi extremismul stângist al Rosei Luxemburg ( 1871 – 1919 )?!

  Am observat că  „democraţii” au dezvoltat o alergie atunci când vine vorba de una dintre mai bune cărţi scrise de către un naţionalist şi un filozof român, şi anume „Schimbarea la faţă a României”.

  Sincer vorbind nu înţeleg de unde vine repulsia faţă de o carte scrisă într-un mod atât de sincer şi moralizator ( poate că sinceritatea a devenit în actualul regim capitalisto-feudal, un defect fiindcă ea s-a dovedit a fi o arma împotriva ipocriziei şi a oportunismului mârşav).

 Din punctul meu de vedere această carte ( lăsând la o parte viziunea „modernă” pe care o are când vine vorba de Creştinism ) este o adevărată capodoperă, Cioran a fost capabil să o transforme într-un ghid pentru românii care vroiau să îşi creeze un destin mai bun, pe plan european şi pe plan mondial.

  Prin această operă, marele nostru filosof a vrut să le explice românilor că doar cu ajutorul  unei discipline de fier, unei  încrederi imense în propriile puteri,ei, românii, îşi pot izbăvii neamul şi pot deveni o putere ( capacitate în acest sens a existat şi încă există , însă „binevoitorii” se vor îngrijii mereu ca românii să nu afle de mărimea puterii lor ).

  Este normal ca duşmanii României şi a Românismului să nu le convină ca românii să aplice din învăţăturile lui Cioran , fiindcă dacă românii vor învăţa acele lecţii ei vor fi capabili să frângă lanţurile care le îngrădesc libertatea spirituală şi automat ei nu vor mai fi conduşi de interesele străine.

  Este normal ca duşmanii neamului nostru să îl critice pe Cioran , fiindcă el a vrut , prin cartea care a scris-o să îi trezească pe români „Din somnul cel de moarte”, să-i înveţe ce este ambiţia şi spiritul de luptător.

 Duşmanii neamului nostru nu o să işi dorească niciodată ca el să înveţe să se scuture de jugul plafonării.

 Consider necesar să prezint rândurile mele preferate din această carte :

„

Rău ne ar mai sta nouă, românilor, să păşim în lume adăugînd şi cârpind la haina zdrenţuită a unei culturi, umplînd goluri cu teorii de etică sau încercând să salvăm tot ce nu e tragic în modernitate. Fi vom capabili să înţelegem tot ce e gotic, baroc şi să ne asimilăm dinamismului lor? Oare să nu pâlpâie în noi nimic din ethosul eroic şi convulsionar al Spaniei şi Rusiei? Să ne fie pe veci străine excesele şi paroxismul sufletului germanic? Nu vreau o Românie logică, ordonată, aşezată şi cuminte, ci una agitată, contradictorie, furioasă şi ameninţătoare. Sunt prea mult patriot ca să doresc fericirea ţării mele.

Spirala istorică a României se va înălţa pînă acolo unde se pune problema raporturilor noastre cu lumea. Până acum am fost reptile; de aici încolo ne vom ridica în faţa lumii, pentru a se şti că nu numai România este în lume, ci şi lumea în România. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei ţări, de nu vom pune febră şi pasiune de sfîrşit în începuturile noastre, sîntem pierduţi şi nu ne mai rămâne decât să ne recâştigăm umbrele trecutului nostru.”

Silviu Brucan

Cioran i-a speriat pe aceşti falşi democraţi datorită faptului că el era „mult prea patriot ca nu işi dorească fericirea ţării lui”.

 Duşmanii neamului nostru şi-au dorit şi încă-şi doresc „o Românie aşezată şi cuminte”, ei işi doresc ca Noi Românii „să rămânem reptile”, ei nu işi doresc ca noi „să ne ridicăm în faţa lumii”.

Marele nostru filozof şi-a dorit „să nu fim pierduţi” şi tocmai din această cauză,cei care ne vor pierduţi să nu fie de acord cu această idee.

 La polul opus lui Emil Cioran s-a aflat Siviu Brucan .

Acest individ care nici măcar nu a avut curajul să-şi folosească numele adevărat,și anume Saul Brukner deoarce astfel românii și-ar fi dat seama că el nu este unul de-al lor și astfel el ar fi încetat să aibe  vreo influenţă asupra neamului românesc.

 Oare de ce presa „mainstream” nu l-a criticat atât de virulent pe Brucan care din fost pseudo-comunist devenit peste noapte „rezident” şi un susţinător al capitalismului, oare presa „mainstream”  nu a fost îndeajuns de capabilă încât să vadă că ceva „duhneşte la mijloc”?

 Dacă pe Cioran nu s-au sfiit să îl facă simpatizant al extremei drepte, atunci de ce presa „mainstream” nu s-a sesizat şi-n legătură cu Brucan?

 Din punctul meu de vedere de fiecare dată când presa neo-stângistă îl critică pe Cioran,ea defapt îl face mai puternic, iar pe români mândrii că în rândurile lor s-a nascut un astfel de geniu, Dumnezeu să îl odihnească în pace!