Împăraţii traci ai Romei II - Decius

Decius

          Al doilea trac devenit împărat al Romei a fost Gaius Messius Quintus Traianus Decius (c.201- iunie 251), el conducând imperiul roman între anii 241 - 251.
         Pentru a demonstra originile sale trace trebuie să fac referire la locul în care s-a născut, şi anume localitatea Budalia, în apropierea oraşului Sirmium. Această zonă înainte de a fi încorporată imperiului roman a aparţinut tracilor triballi, iar numele oraşului Sirmium provine de la regele tracilor triballi Syrmus.
         Decius a avut o ascensiune fulminantă, începând ca un simplu soldat, însă datorită abilităţilor sale militare a reuşit să urce pe treptele ierarhiei politice ajungând să deţină funcţia de senator, ca mai apoi în anul 232 să devină consul.
         A fost guvernator al Moesiei, al Germaniei Inferior și, între 235 - 238, guvernator al Hispaniei Tarraconensis, ca mai apoi să devină prefect al Romei în timpul împăratului Filip Arabul.
          În anul 245, a fost însărcinat de Filip Arabul cu apărarea provinciilor dunărene. Între 248 - 249, a fost nevoit să înfrângă răscoala lui Pacatianus și să apere granița de atacurile goților.
          Datorită guvernării defectuoase a împăratului Filip Arabul, armata l-a proclamat pe Decius suveran. Odată ce a preluat puterea, Decius a început marşul către Roma pentru a îl îndepărta pe vechiul împărat.
 După îndepărtarea de la putere a vechiului împărat, Decius a fost supranumit de către poporul roman Traianus (uneori, Decius este cunoscut sub numele de Decius Traian), în amintirea capabilului împărat Traian.

Războinici goti

          La nivel administrativ  Decius a încercat să recreeze funcția de cenzor, Publius Valerian a fost pus în această funcție. Fiul său, Herenius, a devenit al doilea om din imperiul roman ca importanţă deoarece Decius şi-a dat seama că pentru a conduce un stat atât de întins mai are nevoie de o persoană capabilă şi loială. De asemenea, Decius a refăcut Roma după incendiul din 249 și a construit Termele lui Decius, de pe Aventin.

Romanii luptandu-se cu germanii

          La nivel militar Decius s-a confruntat cu atacul goților la sud de Dunăre, în provinciile Moesia și Tracia. A fost primul atac de mare amploare al goților. Sub regele lor Cniva, s-au stabilit pentru scurtă vreme la Nicopole, dar fiind alungați de romani, au mers prin Balcani, până au ajuns la cetatea Beroë (azi Stara Zagora, Bulgaria), pe care au pustiit-o. La fel au făcut și cu Philippopolis (azi Plovdiv). Comandatul roman al orașului, Titus Iulius Priscus, s-a declarat împărat sub protecție gotă. În același timp, la Roma, Licinianus s-a declarat împărat, dar a fost executat după câteva zile. Goții au reușit să scape de asediul nemilos al Philippopolisului și s-au retras spre nord, la Abrittus. Aici s-a dat confruntarea finală dintre ei și romani, în iunie 251. Decius și fiul său Herennius Etruscus au murit eroic pe câmpul de bătălie.
          O bilă neagră atribuită acestui brav militar a fost reprezentată de atitudinea acestuia faţă de creştini. Episcopilor și preoților creștini li s-a ordonat să se sacrifice pentru împărat sau să treacă la religia romană. Majoritatea creștinilor au considerat o mare ofensă, și au hotărât să moară ca și martiri.
           În concluzie, Decius a fost un împărat capabil din punct de vedere militar şi administrativ, însă lipsa de toleranţă faţă de creştini şi puţinii ani în care a guvernat nu au influenţat într-un mod pozitiv soarta imperiului, însă ideea de asociere la domnie va fi folosită cu succes de către un alt împărat trac care a condus Roma, însă despre el voi vorbi data viitoare.