Sun Yat-Sen – revelaţia creştină şi lupta pentru libertate

    Sau reţeta politică chinezească pentru succesul neamului românesc

   

      Pentru a înţelege importanţa modului de gândire creştin trebuie să ne lărgim orizonturile, să observăm felul în care a influenţat mentalitatea unui om din extremul orient.

       Sun Yat-Sen (n. 12 noiembrie 1866 – d. 12 martie 1925) cunoscut sub numele de Părinte al Naţiunii, a fost cel care a reuşit să scoată naţiunea chineză de sub dominaţia minorităţii manciuriene care pentru mai bine de 300 de ani a deţinut puterea şi a folosit-o într-un mod abuziv.

      Sun Yat-Sen a fost cel care a pus la punct o mişcare naţionalistă îndeajuns de puternică încât să repună naţiunea chineză în drepturile sale ancestrale.

      El s-a născut într-o familie modestă. Urmează școala în satul natal, după care este încredințat fratelui mai mare, care era un comerciant prosper în Hawai. Ia contact cu civilizația americană, lucru care îl va marca profund.

     Sun Iat-sen înființează o organizație pentru "reînnoirea" Chinei. Eșecul tentativei de puci din 1895 îl determină să plece în exil. Călătorește prin Europa, Statele Unite, Canada și Japonia și devine cunoscut în întreaga lume drept un personaj carismatic.

       Misticismul creştin a avut rolul de a crea substratul spiritual peste care s-a suprapus stratul material format din "cele trei principii ale poporului" – naționalism, democrație și siguranță socială) care este în vigoare și astăzi.

     Exemplul lui este unul extrem de important deoarece el a demonstrat că schimbarea poate fi provocată şi de către o persoană care provine din clasa de mijloc, ea nu trebuie neapărat să vină de sus.

     Mulţi se vor întreba : Din ce cauză am dat ca exemplu un naţionalist chinez atunci când vine vorba de poporul român ?

      Motivul pentru care am făcut această alegere este reprezentat de similitudinile dintre situaţia românilor de acum şi situaţia chinezilor de dinainte de Sun Yat Sen.

     Românii în prezent sunt conduşi într-un mod abuziv de o “minoritate” ( parazitară formată din cozile de topor autohtone şi diferiţi străini care au mirosit oportunitatea de a jefui într-un mod legal ) care nu formează nici măcar 4 % din totalul populaţiei.

     Chinezii în acea perioadă se aflau în aceeaşi situaţie cu a noastră, erau conduşi de o minoritate a cărei puteri erau nelimitate şi a cărei atitudine faţă de majoritate era una de dispreţ.

       Acea minoritate care conducea poporul chinez a făcut exact ce fac tâlharii care ne conduc astăzi pe noi, s-a prezentat ca fiind salvatoare dar în acelaşi timp i-a indus majorităţii sentimentul de inferioritate, chinezii fiind obligaţi să se comporte cum voiau ciocoii care îi conduceau.

       Revelaţia creştină şi naţionalismul a salvat naţiunea chineză de la sclavie.

      Acelaşi tip de revelaţie a salvat naţiunea română în perioada interbelică şi acelaşi tip de revelaţie va salva naţiunea română şi acum!

      Un alt aspect care ne aseamănă este cel al sevei din care se trage naţionalismul, al exemplului eroilor din trecut.

     Sun Yat-Sen l-a avut ca exemplu pe Hong Hixuan, comandantul răscoalei Taiping ( 1850 – 1864 ), dorinţa de eliberare a celor care au luptat pentru libertate şi s-au răsculat,  l-a impresionat şi l-a făcut să continue lupta.

      Noi românii trebuie să îl avem ca exemplu pe Mihai Eminescu, iar la nivel colectiv trebuie să preluăm exemplul generaţiei naţionaliste din perioada interbelică.

      Trebuie să învăţăm fiindcă informaţia este cea mai de preţ armă în această epocă.