SNC - Cultul personalităţii în ziua de azi

           
           Dacă din punctul de vedere al definiţiei Cultul personalității este un termen care înseamnă venerarea execesivă a unui singur conducător aflat încă în viață, el din punctul meu de vedere nu se opreşte doar la un anumit lider, ci şi la formatorii de opinie din ziua de azi ( pseudo-vedetele ).

           Această metodă este aplicată pentru a da impresia populaţiei că persoana respectivă deţine puteri supra-omeneşti, acest model are o vechime de mai bine de 3000 de ani şi-şi are originea în modul în care egipteni-şi venerau faraonul, atribuindu-i caracteristici divine.

1984

            Un popor liber are nevoie de libertate, însă în acelaşi timp are nevoie de Dumnezeu fiindcă în lipsa unui Dumnezeu, cei care vor să controleze poporul au nevoie să creeze unul artificial ( această metodă reprezentată de crearea artificială a unui zeu îşi are originea în timpul revoluţiei comuniste din Rusia, revoluţie în care, cu forţa a fost înlăturat Creștinismul pentru a fi înlocuit de un nou cult, numit „proletcultism„ ).

             Varianta oficială spune aşa : "Cultul personalității caracterizează de obicei statele totalitare sau statele care au avut parte recent de revoluții. Renumele unui singur lider, deseori caracterizat drept "liberator" sau "salvator" al poporului, ridică conducătorul la un nivel aproape divin. Portretul conducătorului apare peste tot, la fel ca și statuile sau monumentele dedicate măreției și înțelepciunii liderului."

              Interesant este că doar statele totalitare au făcut aşa, cele aşa-zise “democrate “ nu au aplicat aceeaşi metodă.

               Metodele difera, însă manipularea rămâne aceeaşi deoarece scopul rămâne aceelaşi, cel de a manipula, cel de a distruge mentalităţi şi de a inversa valori sociale.

Afiș de propagandă

             Nu doar Stalin, Ceauşescu sau Mao Zedong au aplicat cultul personalităţii şi mai ales cultul personalităţii nu a murit odată cu ei!
             Acum nu mai avem afişe cu imaginea liderului, însă zilnic suntem bombardaţi cu ştiri despre pseudo-vedete,  le vedem feţele peste tot,  la televizor sau pe afişe gigantice.

             Cultul personalităţii nu este defunct, el doar şi-a schimbat forma, însă nu şi menirea!

             Dacă înainte oamenii erau conduşi cu forţa, în prezent cultul personalităţii a evoluat într-un asemenea mod încât oamenii vor merge singuri pe calea arătată de către manipulatori.

George Orwel

              Dar această tendinţă de a crea un nou tip de cult al personalităţii a fost  expusă şi de către scriitorul şi jurnalistul englez George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra).
              El este autorul romanului 1984,  Acțiunea romanului are loc într-un viitor distopic și prezintă o parte din viața intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitarist al Oceaniei.
              George Orwell utilizează termenul de "fratele cel mare" atunci când vine vorba de societatea în care este impusă o poliţie a gândirii şi un nou limbaj numit "nouvorbă".
              Partea interesantă este reprezentată de faptul că scriitorul britanic a intuit în anul 1948 ceea ce va avea să se întâmple în prezent din punct de vedere literar şi lingvistic ( corectitudinea politică ).
             Romanul conţine şi noţiunea de inversiune a unor noţiuni de bază, războiul devenind pace, libertatea devenind inutilă şi ignoranţa devenind putere.
             Violenţa joacă un rol important pentru locuitorii Oceaniei deoarece ea este folosită pentru a îi controla, din această cauză zilnic li se administrează 2 minute de violenţă în care victime cad inamicii regimului ( în prezent avem mai mult de 2 minute de violenţă ).
              Concluzia finală care reiese din toate aceste informaţii este următoarea : noi românii trebuie să cunoaştem toate feţele cultului personalităţii pentru a nu fi manipulaţi şi astfel doar prin cunoașterea tuturor acestor aspecte vom fi cu adevărat liberi !