Românii și Revoluția de la 1989

După mai mult de 20 de ani de la atrocitățile din Decembrie 1989, unda de șoc n-a trecut încă. Tot se mai vorbește despre Revoluție, de parcă totul s-ar fi întâmplat ieri. Evenimentul a devenit o „sărbătoare” pentru toate canalele de știri, care îl folosesc fie pentru a-și face audiență, invitând tot felul de personaje „exclusiviste” care să ne explice într-un mod „competent” dedesubturile situației de atunci, fie pentru a ne mai ține lecții de „democrație” : „Da! Românii au procedat bine!”. Sigur că nimănui nu i-a convenit să moară atâția oameni, în măsura în care celelalte revoluții care au scos statele din Europa de Est de sub "comunism", s-au realizat fără vărsare de sânge. Acest lucru ne dă de gândit, deoarece nimic nu este la întâmplare în lumea aceasta. Cât de bine au procedat românii la Revoluție, vom vedea îndată. Cât de bine îi este României la ora actuală, la fel vom vedea. Totul a avut un scop foarte bine determinat, pe care, din păcate, mulți români l-au trecut cu vederea, fie din neștiință, fie din ignoranță.

Steagul României, cu stema RSR decupată

În primul rând, trebuie să precizăm faptul că această revoluție a fost stimulată (ca toate marile revoluții) de către factori externi. Care au fost acești factori externi, ne putem da seama lesne. Exista, în amurgul anilor '80, un fel de mit care, încetul cu încetul, s-a cristalizat în mentalitatea colectivă - mitul „americanului salvator”. Un rol însemnat în fundamentarea acestui mit l-a avut postul Radio Europa Liberă. Finanțat de Congresul Statelor Unite, pentru Statele Unite, postul de radio transmitea în Europa de Est, în timpul dominației sovietice din această regiune, știri de factură anti-comunistă. Cu urechile pe aparatul radio, românii stăteau chirciți în casele lor și ascultau (nu fără o teamă anume) cu băgare de seamă ceea ce era difuzat pe unda respectivă. La prima vedere, acest post de radio era privit ca un „eliberator”, un fel de Harap-Alb al mass-mediei de atunci, dacă se putea numi mass-media. În măsura în care presa era ideologizată, pentru a corespunde etalonului marxist, al cultului personalității combinat cu lupta de clasă, postul Radio Europa Liberă dădea informații la care românii doar visau. Sigur că acea campanie a prins, deoarece oamenii au început să ia seamă de „teroarea” în care trăiau, de faptul că „nu puteau și ei să se distreze” (expresia aparține unui revoluționar - vezi la finalul Filmului Revoluției din Decembrie 1989), deoarece erau nevoiți să se culce devreme (?). Statele Unite nu mai puteau dormi de grija României, pe care încercau să o scape de dictatura „criminalului”, „anti-românului” Nicolae Ceaușescu, cel care a băgat vrajba în populație și i-a făcut pe oameni să se urască între ei.

Nicolae Ceaușescu

Un număr semnificativ de români cunosc faptul că, după moartea „tovarășului”, România nu mai avea nicio datorie externă. Ceaușescu a strâns tare cureaua, privându-i pe cetățeni chiar și de alimentele de bază, pentru a face posibilă plătirea creditelor. Este adevărat că lumea se săturase de aceste restricții alimentare care, colac peste pupăză, au venit ca un catalizator pentru izbucnirea Revoluției, grăbindu-i pornirile. Astfel că, într-un timp record, a fost achitată suma de 10 miliarde de dolari. Unde s-ar fi îndreptat România după aceea, nu putem ști, deoarece, după câteva luni, urmau să apară revoltele. Revenind la postul de radio, acesta era o monedă cu două fețe. Pe de-o parte, Radio Europa Liberă încerca să-i informeze pe români cu privire la sistemul cu care aveau de-a face și care nu le dădea nicio posibiltate de afirmare; pe de altă parte, tot scenariul era să pregătească înlăturarea de la putere a unui „dictator” care nu mai era pe placul oligarhiei occidentale. Un stat socialist autarhic reprezenta un pericol pentru aceasta, deoarece era un corp străin pentru Noua Republică Europeană ce avea să se instaureze la începutul anilor '90. Autonomia României le-ar fi dat planurile peste cap, deoarece un stat "comunist" de sine stătător într-o Europă susținută de împrumuturi monetare, în care statele ei să fie scufundate în datorii (așadar, mai mult sau mai puțin vândute), nu era tocmai pe placul elitelor.

Ceaușescu inspectând legumele [sursa : Evenimentul Zilei]

Ce contează aici este altceva. Românii puteau să se folosească de Revoluție pentru binele lor. Nu putem tăgădui faptul că, deși aceasta a fost influențată de factori externi, revoluția nu a fost mai puțin a noastră, deoarece, până la urmă, noi am pus-o „în practică”. Noi suntem cei care am ieșit în stradă și am țipat pentru libertate. Numai că libertatea am înțeles-o într-un mod atât de greșit, că ne-am permis să ne dăm pe mâna străinilor, de dragul ei. Marea greșeală a românilor a fost că s-au lăsat duși de impresii și de sentimente, deveniseră euforici (la câte revoluții a participat românul la viața lui?), iar în euforia asta a noastră am neglijat o privire de ansamblu asupra situației. Ca un pictor care, entuziasmat de faptul că tabloul i-a ieșit bine, a început să danseze în jurul lui, până l-a dărâmat și i s-a rupt pânza. În loc să ne reconstruim singuri țara pe baza libertății obținute (dictatorul căzuse și, odată cu el, și regimul), ne-am deschis larg porțile străinilor, care au venit și au stârpit sau au vândut totul, evident pentru obținerea de profit, fără ca România să beneficieze în vreun fel. Din contră! „Să vină americanii!”, am strigat atunci. Au venit McDonald's și KFC să ne dea de mâncare, deoarece ni se acrise de atâta soia. Au venit canadienii să ne scoată aurul din munți, deoarece ne săturasem de atâta muncă. Vroiam odihnă, vroiam „distracție”. Ne-am odihnit atât corpul, cât și mintea. Iar acum când, sperăm noi, ne-am mai dezmeticit puțin, ne-am dat seama că parcă mai bine era înainte. Românul s-a mințit singur. Revoluția putea să ne fie garanția pentru o țară prosperă și puternică. O țară care să nu fie condusă de străini, ci de români. Am așteptat libertatea din afară, de parcă ea ar fi ceva care trebuie verificat în fiecare moment. Libertatea nu se obține, ci este un dat natural. Nimeni nu-ți garantează ție libertatea. Cel mult ți-o poate norma, cu asta ocupându-se legile.

Putem spune că, pentru câteva zile, românii și-au avut țara la picioare. În acel moment, puteam să o luăm în ce direcție am fi vrut. Puteam, de pildă, să cerem libertatea de a ne reconstrui țara prin propriile forțe, în spiritul propriu românesc, fără să-i chemăm pe străini. Ne trebuia o Revoluție care să ne garanteze auto-determinarea. Noi nu am cerut asta. Românii au dat cu bâta în baltă și au înghițit tot ce venea dinspre Apus. În acel moment, am încetat să mai fim români. Asta a fost marea noastră greșeală. Noi nu trebuia să încetăm de a mai fi români, căci doar dacă rămâneam români puteam spera la o țară care să fie a noastră, așa șchioapă cum ar fi fost, dar a noastră, în care fiecare dintre noi își avea rolul său în societate, așa cum fiecare organ își are rolul lui în organism, menținându-l viu și sănătos. Trebuia să ne păstrăm o anumită răceală, dacă putem spune așa, fără să ne fi entuziasmat aiurea și înșelați de propriile sentimente și de vorbele dulci ale străinului. Vina a fost atât a propagandei de eliberare, cât mai ales a noastră, iar acum suntem nevoiți să ne asumăm greșeala de atunci. Cât despre soluții la situația de acum, nu ne putem îndoi că ele vor veni, mai curând sau mai târziu, pentru că din moment ce există probleme, există și soluții.

Cimitirul Eroilor Revoluției din București