Roman Ungern von Sternberg – destinul unui idealist

        Există puţini oameni care au avut capacitatea de a schimba istoria şi de a reprezenta nişte modele de vitejie pentru următoarele generaţii de luptători.

        Unul dintre aceşti oameni care au influenţat istoria în acest mod a fost Ginghis Han ( 1162 – 1227 ).

        Cine şi-ar fi imaginat că în secolul XX, un om de sânge germanic îşi va dori să reînvie amintirea bravului han mongol ?

        Baronul Roman Friederich Nickolaus von Ungern-Sternberg  (n. 22 ianuarie 1886  - 15 septembrie 1921) a fost un german de origine baltică, devenit general-locotenent în armata rusă, unul din comandanții militari ai Armatei albe anti-comuniste în timpul Războiul Civil Rus, mai târziu separându-se și devenind comandant militar independent cu aspirația de a conduce Mongolia și alte teritorii rusești la est de lacul Baikal.

    Ungern von Sternberg s-a născut în orașul Graz, Austria într-o familie nobilă, dar a fost crescut în Tallin odată cu mutarea părinților săi în Estonia. De mic a fost curajos și a fost înclinat către aventură .

    În anul 1903 se înrolează în școala de ofițeri din St. Petersburg pentru a își însuși spiritul militar.Odată cu începerea războiului ruso-japonez în anul 1905 , Ungern părăsește școala de ofițeri și alege să devină voluntar.

    În anul 1906 se reîntoarce la școala de ofițeri pe care o termină cu rangul de ofițer. După absolvire este transferat în Siberia de Est, unde servește ca ofițer într-un regiment cazac. În acel colț îndepărtat al Rusiei el învață stilul de viață nomad de la mongol, stil de viață care a fost exact ca o revelație, cea de a elibera poporul mongol de sub dominația străină.

     În anul 1914, anul începerii primului război mondial, Ungern este transferat pe frontul de vest unde luptă împotriva imperiului german, luând parte la ofensiva din prusia de est.

Ungern si calaretii sai

    În timpul războiului el a câștigat reputația de războinic curajos datorită determinării și durității sale pe câmpul de luptă.

     După revoluția din 1917 Ungern este transferat pe frontul din Caucaz, acolo unde împreună cu Grigori Semenov a început rezistența împotriva extremiștilor de extremă stânga care vroiau să preia puterea.

     Centrul puterii sale era situat în regiunea Dauria ( în apropierea lacului Baikal ), în lunile care au urmat Ungern a băgat frica în “ roșii ” , modul lui brutal de a acționa împotriva acestor indivizi i-a adus porecla de "Baronul Nebun".

      El chiar dacă lupta împotriva extremismului de stânga, nu făcea parte din mișcarea albă deoarece visul său era să elibereze poporul mongol și să revină la gloria de altădată pe care a avut-o. Din punct de vedere politic, orientarea sa era una de dreapta bazată pe naționalism și pe o monarhie puternică dar loială poporului.
      În această zonă Ungern a creat o formidabilă armată multinațională ( formată din ruși, cazaci, mongoli și chinezi ) îndeajuns de puternică încât să se opună bolșevismului, această armată a fost denumită Divizia Sălbatică ( datorită lipsei de toleranță față de corifeii extremei stângi ).
       Pentru a reuși să-și îndeplinească idealul a pornit într-o expediție împotriva generalului Xu Shuzheng, un membru important al mișcării politice Anhui ( mişcare politică subordonată intereselor străine ). Rolul expediţiei sale a constat în restaurarea puterii Hanului Bogd.

Hanul Bogd

      După ce a reuşit să înfrângă mişcarea Anhui şi să elibereze teritoriul mongol de sub dominaţia japoneză ca parte a planurilor sale, Ungern a călătorit în China, Manciuria până în septembrie 1919. Acolo, el a stabilit contacte cu cercurile monarhiste, şi a făcut, de asemenea, pregătirile pentru ca Semenov  să se întâlnească cu generalul manciurian Zhang Zuolin. În iulie 1919, Ungern  s-a căsătorit cu prinţesa manciuriană Ji într-o ceremonie ortodoxă. După ce a trecut la Credinţa Creştin-Ortodoxă , ea şi-a schimbat numele în Elena Pavlovna Ungern-Sternberg.

      Din păcate, situaţia politică din regiune a fost din nou destabilizată de către bolşevici şi armata chineză care era pe cale să invadeze Mongolia. Primul pas a fost făcut de către forţa de invadatoare chineză care a şi ocupat capitala din acea perioadă Urga ( în prezent este denumită Ulan Bator ). Iniţial, atacul armatei conduse de Ungern pentru a recupera capitala nu a reprezentat un succes, dar datorită ambiţiei sale de conducător şi a dorinţei de eliberare a poporului, în lupta ce a urmat soarta armelor i-a fost de această dată potrivnică invadatorilor care au fost respinşi.

Cazaci

        Dar pericolul cel mai mare la adresa mişcării politice create de Ungern a fost reprezentat de bolşevici, care încă din 1917 au început să îşi infiltreze angenţii politici.
       În 1921 a avut loc invazia sovietică, datorită superiorităţii numerice armata lui Ungern a fost înfrântă, dar lupta nu a fost câştigată uşor de către roşii deoarece dorinţa de libertate a fost o armă teribilă.
        La 20 august Ungern a fost capturat de un detaşament sovietic condus de celebrul comandant de gherilă PE Shchetinkin (mai târziu, un membru notoriu al CEKA).
        După un studiu de sase ore şi 15 minute la 15 septembrie 1921, în judecată de către Yemelyan Yaroslavsky, baronul a fost condamnat la execuţie prin împuşcare. Sentinţa a fost efectuată în acea seară în Novonikolaevsk.
       Când a aflat de moartea sa, Hanul Bogd a ordonat ca rugăciuni pentru sufletul său să fie citite în întreaga Mongolie.
         Eu personal am fost impresionat de povestea acestui idealist care parţial şi-a indeplinit menirea, cea de a elibera un popor de sub dominaţia străină ( şi noi românii avem nevoie de o astfel de eliberare, numai că timpurile s-au schimbat şi odată cu ele şi metodele de luptă, din aceasta cauza este nevoie ca mai întai să fim pregătiți din punct de vedere informațional ).