Discriminarea românilor

Au apărut recent în presă articole cu privire la discriminarea studenților români din Marea Britanie (Link1 , Link2 , Link3 , Link4). În paginile lor ni se explică cum legislația britanică pune plafoane studenților români și bulgari, cu privire la modul în care aceștia se pot angaja. Astfel că, pentru a lucra măcar part-time, studentul cu pricina are nevoie de un fel de card („Yellow Card”) care, după cum ni se spune, se obține foarte greu, completând nenumărate fișe și cedându-și pentru o perioadă de timp actul de identitate, fără de care n-ar mai putea face nici transfer de bani. Sigur că întâmplarea nu e singulară. Din câte am înțeles, nu doar Marea Britanie are asemenea directive, ci și alte state europene. Întâmplarea în sine ne interesează mai puțin. Ceea ce contează este semnificația ei. Românii au fost și sunt priviți cu suspiciune, așa că simpla revoltă nu ne ajută cu nimic. Trebuie să înțelegem problema din interior, că să știm cu cine avem de-a face.

Faptul că Regatul Unit se leagă strict de români și de bulgari, nu este întâmplător. Într-unul din articole, se spune chiar că studentul trebuie să dea un fel de declarație prin care să ateste că nu a venit în Marea Britanie ca să „creeze probleme”. Cam ce ar putea să însemne, după părerea englezilor, a „crea probleme”? Bunul simț ne învață că individul care creează probleme societății, face următoarele lucruri :

• se opune regulilor și ordinii impuse de societate
• atentează la valorile materiale și spirituale ale poporului respectiv
• perturbă siguranța colectivă și a celor din jurul său
• refuză să se integreze în societatea care-l găzduiește
• deranjează mersul normal al societății respective

Huligan spărgând geamul unei bănci

Toate aceste elemente ne dau o imagine rapidă a huliganului, a infractorului care a venit într-o țară străină pentru a face scandal. Românul știe de ce trebuie să se ferească, deoarece nu-i lipsește totuși bunul simț. Există, cu toate acestea și ținând cont de aceste considerente, o problemă. Tot presa ne-a relatat acum ceva timp o întâmplare, care ne-ar putea duce la dezlegarea acestei probleme.

Acum doi ani, în 2011, au avut loc „faimoasele” proteste din Anglia. Mai mulți așa-ziși studenți și sindicaliști s-au revoltat ca-n junglă împotriva taxelor prea mari din universități (???). Evident, motivul este arbitrar și din cale afară de stupid. Presa britanică și internațională s-au cam ferit să cerceteze mai atent evenimentele de atunci. Mass-media românească ne-a spus că protestul britanic a luat amploare în urma împușcării, de către polițiști, a unui bărbat de 29 de ani, tată a patru copii. Ni se mai spune că bărbatul respectiv nu a fost executat fără motiv, fiind autorul mai multor infracțiuni. Nu putem bănui poliția britanică de sminteală, de faptul că s-a apucat așa din senin să împuște oameni pe stradă. Există un detaliu pe care presa românească l-a cam evitat : nu ni s-a spus că bărbatul de 29 de ani a fost un cetățean de culoare al Marii Britanii. Se pare că mass-media a omis acest detaliu extrem de semnificant, care are și legătură cu știrea noastră. Vom explica imediat. Deocamdată, iată imagini cu „purtători de cuvânt” ai protestatarilor :

În momentul în care vorbim de cetățeni de culoare, vorbim automat de imigranți. Știm că, în prezent, state precum Franța, Marea Britanie, Germania, se confruntă cu o inflație de imigranți, care pare că le scapă de sub control. Cei mai mulți dintre aceștia muncesc part-time (în restaurante, ca măturători etc.), sau nu muncesc deloc, trăind din ajutoare de stat. De asemenea, „chestiunea musulmană” ne este bine cunoscută, încât nu mai este nevoie să o dezvoltăm aici (cine n-o știe, îl rugăm să se informeze). Este evident că, o dată cu creșterea numărului de imigranți, crește și numărul celor de confesiune islamică, deoarece cei mai mulți dintre aceștia sunt practicanți ai acestei religii. Pe toată durata protestelor, poliția britanică a privit neputincioasă. Însuși primul-ministru, David Cameron, a dat declarații, spunând că „Avem de-a face cu acte de criminalitate pură, care trebuie combătute și învinse”. Premierul a mai spus că „Vom face tot ce este necesar pentru a restabili ordinea pe străzi. 16.000 de membri ai forțelor de ordine vor fi pe străzi în noaptea următoare” (sursa : HotNews). Cu toate acestea, poliția n-a făcut nimic. Orașul tot a fost tulburat, iar magazinele vandalizate și tâlhărite. Ba mai mult, au fost prinși în vârtejul violenței și un număr de turiști, care nu aveau nicio treabă cu evenimentele petrecute. Timp de mai multe zile, Londra s-a aflat sub asediu, iar oamenilor li se făcuse frică să mai circule pe străzi, de teamă să nu li se dea în cap.

Este într-adevăr curios faptul că o țară „civilizată” precum Marea Britanie nu este în stare să rezolve asemenea probleme. În schimb, li se cer studenților români și bulgari (că de aici am plecat) să se legitimeze și să dea declarații absurde. Dacă nu am fi fost din Europa, probabil că am fi avut mai multe șanse. Sau poate că dacă am fi fost islamici, iar nu creștini, am fi primit cetățenie fără dificultăți. A nu se înțelege că avem ceva cu musulmanii. Fiecare om normal vede că situația este pur și simplu absurdă. Nu-ți trebuie decât un minimum de bun simț ca să-ți dai seama.

Procentul populației musulmane din Anglia (2001)
[sursa : Wikipedia]

Din păcate, studenții români nu pot face altceva decât să se supună și să se descurce cum pot. Este necesar să-și păstreze calmul și să-și vadă de treaba lor, nu cum au făcut cei care au vandalizat Londra și care încă sunt acceptați în societate. Studentul român trebuie să muncească și să învețe din greu, nu să se lase purtat de asemenea evenimente și „dorințe de afirmare”, care pun în pericol viața celor din jurul său; trebuie să le evite cu orice preț. Putem spune, fără doar și poate, că românul are cei șapte ani de acasă și se poate adapta cu ușurință oricărei culturi și societăți. Că mai există și tâlhari români, asta e altă poveste; orice pădure are uscăturile ei. Totuși, să tulburi liniștea unui întreg oraș înseamnă că tu ori ai o mare problemă cu societatea respectivă, ori că ești incapabil să te adaptezi. În ambele cazuri, este recomandabil să părăsești societatea, fiind soluția cea mai bună pentru ambele părți. A încerca să oferi „consiliere” imigranților anti-sociali, pentru a se adapta, e o idioțenie mai mare decât lumea. Nu poți planta orez pe vârf de munte și să ai pretenția să crească. Poți să-l uzi tu cât l-ai uda. Ei bine, Anglia exact asta a făcut și încă face. Nu știm însă cât va mai face de acum încolo. Nu o putem compătimi, deoarece este, în primul rând, vina ei, iar faptul că ne discriminează nu ne poate întrista cu nimic. Noi ne vedem în continuare de treaba noastră, cum am făcut dintotdeauna, și ținând cont de faptul că îți vezi de treaba ta și nu deranjezi pe nimeni, nu poți fi criticat decât dintr-un anumit interes.