SNC - Rasismul ca pretext

     
    Discriminarea rasială reprezintă un lucru negativ, dar partea interesantă este că în actualul sistem de tip "european" doar albii pot fi acuzaţi de discriminare.
     Teoriile extrem stângiste căpătând în prezent o amploare fără precedent, au făcut în aşa fel încât nativii europeni au ajuns să se teamă să-şi expună în mod liber punctul de vedere în legătură cu etnia şi rasa lor.              
    Albii se tem să se aprecieze de teama celor care le-au impregnat în minte faptul că a fi mândru că eşti alb înseamnă că discriminezi alte rase, iar acest lucru te face bigot.
    Dar dacă albii nu au voie să-şi expună mândria rasială atunci de ce alţii şi-o pot expune fără a fi traşi la răspundere ?
     Răspunsul este unul simplu : nativii europeni trebuie să fie cuprinşi de aceast spectru al discriminării fiindcă doar aşa pot fi controlaţi uşor.
    Atunci când te temi nu poţi gândi într-un mod raţional, nu poţi găsi răspunsuri fiindcă mintea ta este blocată de către frică.
     În vest albii manipulaţi de către propaganda extrem-stângistă se simt vinovaţi faţă de cei din fostele colonii şi din această cauză li se pare normal ca membrii fostelor colonii să reacţioneze într-un mod brutal faţă de ei că vorba lui nea Neomarxică : aţi fost imperialişti şi trebuie să plătiţi pentru asta.
     Pentru a da răspunsul unei astfel de gândiri voi da un exemplu : Pentru atrocităţile din Congo nu este vinovat poporul belgian, ci cel care a dus o politică de tip colonialist şi anume Leopold al II-lea (9 aprilie 1835 – 17 decembrie 1909) pentru faptele unui criminal nu trebuie judecat un întreg popor ci respectivul criminal !

Leopold al II-lea

      Nea Neomarxică greşeşte fiindcă scoate în evidenţă o vină colectivă, în loc să scoată în evidenţă adevărul. Vina colectivă este o metodă tipică folosită de către propaganda extrem stângistă pentru a câştiga masele de partea ei, iar pentru a pune în mişcare această monstruozitate este nevoie de două elemente : primul element este reprezentat de către victimizarea unei etnii, iar al doilea element este reprezentat de către etnia care trebuie portretizată ca fiind agresivă.
      Pentru propagandiştii de extremă stângă victima este reprezentată de către cei care nu sunt albi, iar agresorul este reprezentat de către albi.
     Dar realitatea diferă faţă de ceea ce ne este prezentat de către aceşti propagandişti, deoarece victimele sunt chiar nativii europeni care sunt obligaţi să le respecte mendrele străinilor, în timp ce acei străini nu trebuie să facă acelaşi lucru.
      Săptămâna trecută a avut loc în Marea Britanie o întâmplare oribilă: un pensionar englez a fost bătut de către doi tineri de culoare. Cu puţin timp mai în urmă, a avut o loc o întâmplare similară : James Addlespurger, un profesor alb din Pittsburg a fost pocnit de către un tânăr de culoare.
       Aceste evenimente sunt reale, nu sunt rodul unei imaginaţii, ele sunt rezultatele unei ample propagande care a avut şi au ca ţintă albii.
      Abuzurile de acest gen nu pot continua, iar cei care le pot pune capăt sunt oamenii curajoşi care pot să-şi spună părerea fără să se teamă de poliţia gândirii. Un astfel de om este  Jean-Francois Cope, el a scris în cartea intitulată  „Manifestul pentru o dreaptă fără complexe”   că „rasismul împotriva albilor” progresează în Franţa: imigranţii „îi dispreţuiesc pe francezii autohtoni doar pentru că au altă religie, culoare a pielii şi cultură”.
       Acţiunea acestui om a fost una curajoasă, însă este nevoie de mai multe acţiuni de acest gen deoarece cu o singură floare nu se face primăvară.
      Din punctul meu de vedere această situaţie aberantă în care se află nativii europeni va înceta atunci când adevărul va ieşi la iveală, adevărul care spune că fiecare rasă are oamenii ei buni şi oameni ei răi.