Se pare că practica îndobitocirii în masă prin intermediul mass-mediei și a istoriei trunchiate are o arie mult mai mare de întindere, ea ajungând și în Regatul Unit al Marii Britanii.
Dacă "oamenii de bine" din România au fost șocați de faptul că Mareșalul Ion Antonescu (n. 2 iunie 1882, Pitești, d. 1 iunie 1946, închisoarea Jilava) a fost ales de către români ca cel mai mare român din istorie, șocul oamenilor de bine nu a fost atât de mare și în cazul englezilor care l-au ales pe Winston Churchill (n. 30 noiembrie 1874 - d. 24 ianuarie 1965).
Despre Winston Churchill istoria oficială spune că a fost eroul poporului englez, că datorită dârzeniei sale Europa a fost eliberată și Anglia a fost salvată din ghearele invadatorul german. Partea interesantă constă în faptul că realitatea nu a fost aceasta și o să vă explic și de ce.
Motivele pentru care influența lui a fost una nefastă sunt de două feluri : naționale și geopolitice.
În primul rând interesul național a poporului englez, popor aparținând ginții germanice era acela de a avea relații cât mai strânse cu membrii ginții sale, iar cel geopolitic consta în păstrarea influenței Angliei asupra mapamondului. În perioada interbelică germanii au înțeles faptul că pentru a juca un rol dominant pe plan mondial trebuie să se alieze cu germanicii englezi, frații lor de sânge, nu să se războiască cu ei , deci bravul Churchill dacă ar fi urmărit într-un mod sincer interesul germanic al poporului său nu ar fi avut de ce să-l pună să lupte împotriva germanilor fiindcă germanii nu voiau asta!
Doctrina germanilor din acea perioadă nu urmărea un conflict cu englezii ci dimpotrivă, o alianță, ținând cont de acest lucru atunci de ce bravul salvator al englezilor se afla pe o poziție contradictorie ?
Un alt eveniment istoric pe care istoria oficială îl ignoră sau îi conferă un rol minor este reprezentat de zborul lui Rudolf Hess (26 aprilie 1894 – 17 august 1987) în Scoția și încercarea acestuia de a încheia un tratat de pace între Germania și Regatul Unit, propunerea lui ar fi putut fi propusă la un nivel național și astfel poporul englez ar fi fost scutit de zecile de mii de morți și de distrugerile aferente unui conflict armat.
Propunerea lui Rudolf Hess ar fi fost avantajoasă deoarece Anglia și-ar fi păstrat influența internațională și astfel poziția ei internațională nu ar fi fost amenințată.
Cel care a fost împotriva acestei propuneri avantajoase pentru poporul englez a fost chiar Winston Churchill care le-a propus englezilor să lupte până la final, să-și folosească toate resursele pentru a se apăra împotriva celui care voia o pace avantajoasă pentru ambele popoare, el astfel reușind să dea cu piciorul la o mare șansă de reconciliere.
Dar, considerând că este mai bine să lași faptele să vorbească atunci eu voi lăsa să vorbească faptele acestui erou. Oficial se spune că Anglia a făcut parte dintre câștigătorii celui de-al doilea război mondial, este adevărat că englezii au avut un rol important în înfrângerea germanilor însă ei au jucat rolul de pioni fiindcă la nivel statal adevărații învingători au fost Statele Unite ale Americii și U.R.S.S-ul.
După "câștigarea acelui război" puterea Angliei în lume a scăzut într-un mod considerabil și imperiul pe care l-a construit timp de mai bine de trei secole a început să scârțâie ca mai apoi să se prăbușească, dar asta nu este tot, Anglia pierzându-și după această falsă victorie poziția dominantă în favoarea SUA a cărei subordonată va deveni.
După mai bine de 50 de ani de post-Churichillianism situația poporului englez ( și a popoarelor nativ europene ) este una tragi-comică deoarece numărul englezilor nativi este în descreștere, vigoarea lor națională este de asemenea afectată de către propaganda extrem stângistă a neo-liberalilor și la rândul ei influența politică a Angliei a scăzut considerabil după "victoria" de la 1945. Atunci într-adevăr a existat o victorie, dar victoria nu a fost a englezilor, ei fiind doar obiectul care a stat la baza înfrângerii Germaniei și nu subiectul!
Ținând cont de pierderea locului fruntaș, de scăderea influenței politice și de sporul natural negativ al englezilor de după "înțeleapta cârmuire" a lui Winston Churchill, unde se afla acea victorie și unde se află acel erou ? Fiindcă din câte știu un erou este cel care salvează, nu cel care își aduce aportul la o distrugere treptată iar victoria este aceea care te propulsează pe un loc fruntaș, nu aceea care te aruncă de pe podium.
Dacă "oamenii de bine" din România au fost șocați de faptul că Mareșalul Ion Antonescu (n. 2 iunie 1882, Pitești, d. 1 iunie 1946, închisoarea Jilava) a fost ales de către români ca cel mai mare român din istorie, șocul oamenilor de bine nu a fost atât de mare și în cazul englezilor care l-au ales pe Winston Churchill (n. 30 noiembrie 1874 - d. 24 ianuarie 1965).
 |
| Ion Antonescu |
Despre Winston Churchill istoria oficială spune că a fost eroul poporului englez, că datorită dârzeniei sale Europa a fost eliberată și Anglia a fost salvată din ghearele invadatorul german. Partea interesantă constă în faptul că realitatea nu a fost aceasta și o să vă explic și de ce.
 |
| Winston Churchill |
Motivele pentru care influența lui a fost una nefastă sunt de două feluri : naționale și geopolitice.
În primul rând interesul național a poporului englez, popor aparținând ginții germanice era acela de a avea relații cât mai strânse cu membrii ginții sale, iar cel geopolitic consta în păstrarea influenței Angliei asupra mapamondului. În perioada interbelică germanii au înțeles faptul că pentru a juca un rol dominant pe plan mondial trebuie să se alieze cu germanicii englezi, frații lor de sânge, nu să se războiască cu ei , deci bravul Churchill dacă ar fi urmărit într-un mod sincer interesul germanic al poporului său nu ar fi avut de ce să-l pună să lupte împotriva germanilor fiindcă germanii nu voiau asta!
Doctrina germanilor din acea perioadă nu urmărea un conflict cu englezii ci dimpotrivă, o alianță, ținând cont de acest lucru atunci de ce bravul salvator al englezilor se afla pe o poziție contradictorie ?
 |
| Rudolf Hess |
Un alt eveniment istoric pe care istoria oficială îl ignoră sau îi conferă un rol minor este reprezentat de zborul lui Rudolf Hess (26 aprilie 1894 – 17 august 1987) în Scoția și încercarea acestuia de a încheia un tratat de pace între Germania și Regatul Unit, propunerea lui ar fi putut fi propusă la un nivel național și astfel poporul englez ar fi fost scutit de zecile de mii de morți și de distrugerile aferente unui conflict armat.
Propunerea lui Rudolf Hess ar fi fost avantajoasă deoarece Anglia și-ar fi păstrat influența internațională și astfel poziția ei internațională nu ar fi fost amenințată.
Cel care a fost împotriva acestei propuneri avantajoase pentru poporul englez a fost chiar Winston Churchill care le-a propus englezilor să lupte până la final, să-și folosească toate resursele pentru a se apăra împotriva celui care voia o pace avantajoasă pentru ambele popoare, el astfel reușind să dea cu piciorul la o mare șansă de reconciliere.
Dar, considerând că este mai bine să lași faptele să vorbească atunci eu voi lăsa să vorbească faptele acestui erou. Oficial se spune că Anglia a făcut parte dintre câștigătorii celui de-al doilea război mondial, este adevărat că englezii au avut un rol important în înfrângerea germanilor însă ei au jucat rolul de pioni fiindcă la nivel statal adevărații învingători au fost Statele Unite ale Americii și U.R.S.S-ul.
După "câștigarea acelui război" puterea Angliei în lume a scăzut într-un mod considerabil și imperiul pe care l-a construit timp de mai bine de trei secole a început să scârțâie ca mai apoi să se prăbușească, dar asta nu este tot, Anglia pierzându-și după această falsă victorie poziția dominantă în favoarea SUA a cărei subordonată va deveni.
După mai bine de 50 de ani de post-Churichillianism situația poporului englez ( și a popoarelor nativ europene ) este una tragi-comică deoarece numărul englezilor nativi este în descreștere, vigoarea lor națională este de asemenea afectată de către propaganda extrem stângistă a neo-liberalilor și la rândul ei influența politică a Angliei a scăzut considerabil după "victoria" de la 1945. Atunci într-adevăr a existat o victorie, dar victoria nu a fost a englezilor, ei fiind doar obiectul care a stat la baza înfrângerii Germaniei și nu subiectul!
Ținând cont de pierderea locului fruntaș, de scăderea influenței politice și de sporul natural negativ al englezilor de după "înțeleapta cârmuire" a lui Winston Churchill, unde se afla acea victorie și unde se află acel erou ? Fiindcă din câte știu un erou este cel care salvează, nu cel care își aduce aportul la o distrugere treptată iar victoria este aceea care te propulsează pe un loc fruntaș, nu aceea care te aruncă de pe podium.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu