Pretextul denazificarii si de-germanizarea germanilor

       
      După pierderea celui de-al doilea război mondial germanii au avut onoarea de a " fi eliberați " de către forţele aliate .  "Denazificarea Germaniei" a fost pusă în aplicare printr-o serie de directive trimise de către Consiliul Aliat, cu sediul în Berlin, începtând din Ianuarie 1946 . Directivele de denazificare aveau rolul de a identifica persoanele care puteau fi compatibile cu gândirea național-socialistă și să le "consilieze" pentru " a le aduce pe calea cea bună ." Zonele de ocupaţie a Germaniei au fost în număr de patru : prima fiind cea americană , a doua cea sovietică , cea de-a treia engleză şi cea de-a patra franceză .

Dwight David Eisenhower

         Consiliul Șefilor Armatei ( Joint Chiefs of Staff ) , l-a însărcinat pe generalul Dwight David Eisenhower, GCB (n. 14 octombrie 1890 - d. 28 martie 1969), cu directiva 1067 pentru politica de "denazificare". Pentru a pune în practică "denazificarea" a fost nevoie să fie alcătuite cinci categorii  pentru a identifica potenţiali nazişti  din zona de ocupație SUA , cele cinci categorii fiind : infractorii majori, infractori mijlocii , infractori mici, adepții, și persoanele exonerate.  
         Pe lângă nivelul legislativ denazificarea a avut loc şi la nivelul mass-mediei prin intermediul cenzurii , astfel fiind ocupate de către administraţia SUA , ziare , teatre , magazine , publicaţii şi săli de cinema . Sub controlul administraţiei SUA a fost ordonată arderea cărţilor naziste , acest demers la rândul său fiind doar un simplu pretext pentru înlăturarea cărţilor care nu corespundeau cu varianta oficială a sistemului .

         În cele din urmă, intenţia reală s-a dovedit a fi  "reeducarea" poporului german ( se pare că nu doar marxist-leniniștii puneau în practică re-educarea, ci și democraţii care pun mare preț pe libera exprimare au pus în practică politici de reeducare ), denazificarea fiind doar un pretext pentru de-germanizarea germanilor prin intermediul ofensivei psihologice, a cărei cea mai teribilă armă fiind inducerea sentimentului de vinovăţie .
         Declarațiile făcute de către guvernele britanic și american, atât înainte cât și imediat după capitularea Germaniei, indică faptul că națiunea germană ca întreg a fost condamnată să fie trasa la răspundere pentru acțiunile regimului national-socialist, în acest scop folosindu-se de pretextul "vinei colective" și al  "responsabilităţii colective " ( și acest lucru la rândul său demonstrează ipocrizia așa-zișilor democrați care arată cu degetul spre marxist-leniniști că promovează ideea de vină colectivă, când și ei la rândul lor promovează același lucru  ).

         Denazificarea efectuată în zona de ocupaţie sovietică a fost similară celei din zona de ocupaţie americană , diferenţa constând în modul mult mai brutal de aplicare şi în faptul că spre deosebire de zona vestică , denazificarea a continuat şi după 1953 . Partea interesantă constă în faptul că în prezent chiar dacă într-un mod neoficial denazificarea nu mai există , ea încă este prezentă la nivel psihologic .
      Singura zonă de ocupaţie în care denazificarea nu a fost atât de brutală a fost cea franceză .

Zonele de ocupaţie a Germaniei

        
          Un alt aspect extrem de important omis într-un mod intenţionat de către istoricii de curte în legătură cu Naţional-Socialismul este motivul care a dus la apariţia acestui concept politic , adică pentru a cunoaşte mai bine efectul este nevoie în prealabil să cunoaştem şi cauza . Istoricii de curte omit cauza apariţiei Naţional-Socialismului , cauza apariţiei lui Adolf Hitler deoarece acordă o mai mare importanţă radicalismului acestei doctrine în loc să verifice şi să spună într-un mod liber cauza care a stat la baza apariţiei acestui radicalism .

 

Stema Republicii de la Weimar

           Cauzele principale ale apariţiei acestei doctrine nu sunt cele oficiale ( printre care amintesc ): rasismul germanilor , sentimentul volkish şi mai ales ( preferata istoricilor de curte ) nebunia lui Hitler  (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin) , ci agresivitatea extremei stângi susţinută din exterior şi mai ales corupţia , decandenţa socială, degradarea culturii naţionale şi ineficienţa Republicii de la Weimar ( 1919 - 1933 ) .
            Problema principală este reprezentată de faptul că şi în prezent denazificarea nu a încetat chiar dacă au trecut mai bine de cinci decenii de la cel de-al doilea război mondial . Motivul este exemplificat în titlul articolului şi anume , denazificarea a fost folosită pe post de pretext pentru a le induce germanilor un sentiment de vinovăţie fiindcă odată cu inducerea prin intermediul propagandei a unui sentiment de vinovăţie , poporul vizat va înceta să mai lupte pentru drepturile sale naturale şi astfel ,va fi dominat din punct de vedere psihologic. Tocmai asta se şi doreşte, dominarea din punct de vedere psihologic a germanilor şi a tuturor popoarelor nativ europene . Dominarea psihologică a unui popor reprezintă un prim pilon al distrugerii acelui popor deoarece astfel membrii acelui popor nu se vor simţi bine în pielea lor şi îşi vor dori să fie altceva .
           Motivul pentru care situaţia germanilor şi a celorlalte popoare europene trebuie cunoscută de către români constă în faptul că toate neamurile nativ europene sunt supuse unui proces similar de distrugere psihologică, de distrugere a sentimentului naţional prin intermediul alienării mintale şi culturale , alienare întreţinută prin intermediul propagandei . Cel mai eficient mod de a înfrânge dominaţia străină din interiorul ţărilor europene este o uniune naţionalistă, astfel este nevoie ca toate popoarele Europei să facă un front comun împotriva duşmanului pentru a-l înfrânge .