11 septembrie 2013

Esecul democratiei


       Din punctul de vedere al definiției "democrația" are la bază două cuvinte grecești : "demos" , care înseamnă "popor" și "kratos" care înseamnă "forță" , ea înseamnând "puterea poporului" , putere exercitată prin intermediul aleșilor săi
       Dar ce se întâmplă atunci când aleșii nu reprezintă interesul poporului , ci reprezintă un interes străin ? Ce se întămplă atunci când forța poporului adică dreptul de a alege este manipulată într-un mod în care să urmeze un interes străin ?

       Răspunsul este unul simplu : mass-media care urmează interesele străine este mână-n mână cu politicienii care de asemenea urmăresc interese străine , acest cuplu criminal reprezintă forța motrice a actualei "democrații" . Acesta este motivul pentru care actuala democrație reprezintă un eșec .
       Nu contează dacă cei care ne conduc sunt "de stânga" sau "de dreapta" , nu contează dacă este Băsescu , Ponta sau Antonescu deoarece toți acești indivizi urmăresc interese străine, atât în cadrul politicii interne cât și în cazul politicii externe .



       Un exemplu cât se poate de clar este cel al modului în care privesc criza din Siria . Atât Băsescu cât și Antonescu vor ca România să între în război împotriva Siriei , în acest demers ei nu încearcă să vadă care este părerea poporului față de un astfel de conflict deoarece ei știu că actualul sistem este doar o iluzie pentru naivii care cred că părerea lor contează .
       Singura părere care contează pentru politruci este aceea a superiorilor , a celor care au investit în ""tăcerea" lor, iar dacă superiorii vor război nu contează părerea poporului .

       Când Antonescu a zis că în cazul unui război cu Siria , "România va fi-n prima linie" s-a referit de fapt la românii care vor fi folosiți pe post de carne de tun luptând pentru interesele străine .
       Din punctul meu de vedere atunci când un cineva vorbește cu atât entuziasm despre prima linie atunci acea persoană trebuie să lupte în prima linie !
       Pai cum vine asta ? Vorbești cu entuziasm despre prima linie, însă vrei ca alții să lupte pentru tine ?
       Părerea mea este că toți politicienii care au o viziune similară cu cea a domnului Antonescu trebuie ca ei înșiși să ia "taurul de coarne" și să lupte în prima linie pe post de carne de tun .
        Așa mi se pare normal ca atunci când o persoană vorbește de război ,acea persoană să meargă să lupte în acel război nu să trimită pe altcineva să moară pentru interesele ei .
       

10 septembrie 2013

SNC - Renasterea


  

         Greșeala face parte din natura umană , este normal să greșim din când în când , important este modul în care ne îndreptăm , modul în care reacționăm atunci când greșim . Atunci când greșim și suntem conștienți de greșeala comisă ne simțim înjosiți și umiliți . Tocmai din cauza acestei umilințe pe care o simțim ne este greu să recunoaștem greșeala comisă .
         Umilința chiar dacă ne face să ne simțim jalnici totuși are darul de a ne arăta unde am greșit . Când vorbesc despre umilință ca un element pozitiv nu mă refer la faptul că trebuie să te umilești în fața unei alte persoane pentru a-ți demonstra bunătatea ci să simți umilința față de tine , față de slăbiciunea pe care ai avut-o atunci când ai greșit .Odată cu cunoașterea slăbiciunii se poate găsi și tratamentul corespunzător pentru aceasta . Dar ce te faci atunci când nu greșești și ești acuzat pe nedrept ?

         Cunoscând bine psihologia , adversarii neamului nostru, folosindu-se de diferite tertipuri propagandistice încearcă să ne învinuiască de ceea ce n-am înfăptuit tocmai pentru a ne distruge moralul , pentru a ne face să ne îndreptăm pe "calea cea bună", evident că acea cale bună este doar cea promovată de către ei .
          Ei vor să ne facă să ne simțim umiliți deoarece se tem de curajul nostru de a spune lucrurilor pe nume , se tem de faptul că putem fi incorecți din punct de vedere politic și din această cauză într-un mod artificial încearcă să ne submineze din punct de vedere psihologic făcându-ne să uităm de calitățile noastre și să îmbrățișăm demonii noștrii interiori, în loc să-i respingem .

          Umilința de sine , în cazul cedării în fața unui demon interior , este primul pas pentru remediere , al doilea pas , cel decisiv , este lupta cu acel demon interior , o luptă titanică , greu de câștigat , însă nu imposibilă .
          Renașterea noastră ca oameni are loc atunci când ne învingem demonii interiori și reușim să readucem Lumina acolo unde era întuneric .
          În cazul corectitudinii politice și al propagandei anti-naționale , demonii interiori triumfă deoarece în cazul corectitudinii politice adevărul este cenzurat .
          Cenzurarea adevărului produce confuzie și incapacitate de a discerne unde se află binele și unde se află răul și din această cauză mulți naivi , fiind corecți din punct de vedere politic atunci când înfăpuiesc un rău se gândesc la acel rău ca la un lucru bun .


Ghiocelul ca simbol al renașterii


          Acesta este și motivul principal pentru care nu trebuie să ne cenzurăm atunci când avem dreptate și mai ales să avem curajul de a a înțelege că mai înainte de a înfrânge demonii din exterior trebuie să-i înfrângem pe cei din interior .

7 septembrie 2013

Național Bolșevismul






 



    1. Motivul

    Noțiunea de național-bolșevism trebuie cunoscută deoarece doar în urma cunoașterii acestei noțiuni, românii, vor înțelege motivul pentru care “căderea comunismului” de la începutul anilor 90 a reprezentat doar praf în ochi, doar un cal troian, deoarece comunismul nu a muri,t ci doar a căpătat o nouă formă, mult mai periculoasă, numită neo-marxism. Spre deosebire de vechiul comunism în varianta sa bolșevică, neo-marxismul este mult mai distructiv deoarece lovitura principală pe care o dă nu este una de natură fizică , ci una de natură psihologică și spirituală .
   Actualul neo-comunism are avantajul de a fi camuflat datorită faptului că nu promovează internaționalizarea prin intermediul unor măsuri economice, avantajul acestui nou tip de comunism constă în faptul că a depășit sfera economică, ajungând să domine prin intermediul hegemoniei asupra culturii și al mass-mediei.



    Antonio Gramsci a fost filozoful care a fundamentat neo-comunismul depășindu-și maestrul, anume pe Karl Marx deoarece a înțeles motivul pentru care revoluția din 1917 a reprezentat un eșec .

2. Bolșevismul  




     Din punct de vedere istoric, Bolșevismul a luat naștere în anul 1903 odată cu ruptura din interiorul Partidului Social-Democrat din Rusia , ruptură în urma căreia s-au format două facțiuni, prima facțiune a fost cea condusă de Lenin , iar cea de-a doua facțiune a fost cea condusă de Julius Martov. Unul dintre principalele motive în urma căruia a avut loc ruptura a fost cel reprezentat de cine merită să facă parte din mișcare . Pe de o parte , Julius Martov avea o viziune flexibilă față de acest aspect ; spre deosebire de el , Lenin a fost mult mai pragmatic intuind faptul că în caz de revoluție sau război va avea nevoie de un grup de revoluționari care să constituie nucleul ca mai apoi a doua linie să fie formată din simpatizanți și muncitori .
      Facțiunea dură și radicală condusă de Lenin a fost denumită «bolșevică »  , în timp ce facțiunea moderată condusă de Martov a fost denumită « menșevică »  . 



      Din punct de vedere gramatical bolșevic își are originea în cuvântul rus " bolșe "  care înseamnă "mult" , la rândul sa noțiunea de menșevic își are rădăcina în cuvântul rus " menșe "  care înseamnă "mai puțin" .  
      Însă din punct de vedere ideologic aceste noțiuni reprezintă modul în care se raportau la doctrină , unii se raportau mai mult , adică erau mai radicali , în timp ce alții se raportau mai puțin , ceea ce-i făcea moderați .
        Încă de la începuturile sale , mișcarea bolșevică a preluat un element aflat în antiteză cu concepția egalitaristă despre lume , acel element fiind elitismul .
         Al doilea element aflat în antiteză cu concepția pacifistă și internaționalistă care a fost încorporat bolșevismului a fost cel militar și naționalist ( într-o formă latentă și discretă ) . Întrebarea crucială care se pune în acest caz este cum se face că niște internaționaliști convinși au sfârșit prin a promova naționalismul și militarismul ?
           Răspunsul a fost reprezentat chiar de războiul civil rus deoarece doar odată cu începerea acelui război de amploare , bolșevici au deviat de la traiectoria lor originală , motivul fiind reprezentat de nevoia de susținere din partea populației și mai ales necesitatea imperativă de a câștiga războiul . Dacă în stadiul inițial al luptei pentru putere , bolșevicii s-au bazat pe susținerea minorităților împotriva rușilor ( cea mai mare parte a elitei bolșevice fiind formată din minoritari, cei mai proeminenți dintre acești minoritari fiind evrei ), în stadiul secund cel al luptei împotriva armatei albe a monarhiștilor , bolșevicii au înțeles că învingătorul nu putea fi decât acela care câștiga susținerea majorității ruse deoarece în acel stadiu nevoia de voluntari prima , iar pentru a o satisface au avut nevoie de naționalism , ei știind că vor putea prezenta mișcarea albă ca fiind una de sorginte străină datorită sprijinului venit din exterior , ei prezentându-se ca fiind de partea rușilor împotriva invadatorilor susținuți de către puterile vestice.
        Bolșevicii , fără să-și dorească , au susținut din necesitatea de a câștiga războiul civil și o formă de naționalism economic , folosindu-și resursele economice pentru crearea unei industrii puternice îndeajuns de capabile să înfrângă armatele albe .
         Planurile inițiale ale bolșevicilor includeau posibilitatea unei revoluții mondiale , o revoluție care începea în Rusia , ca mai apoi să cuprindă întreaga Europă răvășită de Primul Război Mondial . Apariția miscării albe , rezistența românilor și a polonezilor împotriva invaziei comunismului , i-au făcut pe bolșevici să-și regândească tactica , ei brusc devenind conștienți de faptul că vor trebui să-i aducă pe ruși de partea lor , iar pentru ai aduce pe ruși de partea lor au fost nevoiți să accepte o formă discretă de naționalism .

3 . Socialismul într-o singură țară




       Chiar și după încheierea războiului civil și după moartea lui Lenin , anumiți bolșevici nu au renunțat la ideea unei revoluții mondiale , printre acei bolșevici aflându-se și Troțki . Pe de cealaltă parte a baricadei , mult mai ancorat în realitățile Rusiei a fost Stalin . Datorită cunoașterii mai bune a realităților atât economice cât și politice , Stalin a reușit să-l înfrângă pe Troțki în lupta pentru putere și astfel a mai dus la încă o amânare a mult-așteptatei revoluții mondiale . Conceptul de bază al "socialismului într-o singură țară" era cel al patriotismului despre care se credea că putea reprezenta o cale către comunism . Practica a devansat teoria și-n cazul socialismului într-o singură țară deoarece , odată cu adoptarea patriotismului și cu crearea unei puternice industrii naționale , calea către naționalism este asigurată . Stalin a mai făcut o concesie naționalismului rus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial , atunci când forței și vigoarei naționalismului german a trebuit să-i opună forța și vigoarea unui naționalism rus îmbrăcat în roșu și având doar un înveliș comunist .

4 . Fundamentele ideologice

    Despre național-bolșevism se spune că și-a avut rădăcinile în Germania post-belică atunci când naționaliștii au înțeles faptul că într-o viitoare confruntare pentru soarta națiunii lor se vor putea baza pe muncitori și pe membrii clasei de mijloc mai mult decât pe aristocrați sau bogătași . La vremea respectivă socialismul și comunismul erau principalele ideologii atractive pentru cei care se istoveau muncind deoarece sistemul în care trăiau era ineficient și nu le putea oferi un trai normal .



     Principalul promotor al acestei ideologii a fost Ernst Niekisch ( 23 mai 1889 – 27 mai 1967 ) , el fiind conștient că , pentru a proteja națiunea germană și , implicit, naționalismul german , trebuia să creeze o combinație între socialism și naționalism pentru a devia direcția internaționalistă a bolșevismului . Dacă acest gânditor german a fundamentat ideologic național-bolșevismul pentru a devia direcția internaționalistă a bolșevismului și practic pentru a anihila comunismul .



      Pe de altă parte , marxistul Karl Berngardovich Radek ( 31 octombrie – 19 mai 1939 ) a gândit într-un mod diferit față de național-bolșevism deoarece a crezut că se poate folosi de spiritul naționalist german pentru a promova comunismul . Însă acest mix ideologic s-a dovedit a fi un eșec total deoarece naționalismul reprezintă elementul care anulează comunismul ca ideologie , fiind două concepții diametral opuse. Acesta este și motivul pentru care democrații anti-naționaliști din prezent doar mimează lupta împotriva comunismului deoarece un anti-naționalist nu poate fi un adversar al comunismului fiindcă anti-naționalismul reprezintă un pilon de bază al comunismului real .





      În Rusia fundamentul ideologic al național-bolșevismului a fost pus de către Nikolay Vasilyevich Ustryalov ( 25 noiembrie 1890 – 14 septembrie 1937 ) . El ,chiar dacă într-un mod inițial a fost un monarhist și un susținător al “albilor” , a intuit că bolșevismul va devia de la traseul internaționalist și pe termen lung va putea fi rusificat și transformat într-o formă de naționalism spunând pe termen lung Rusia chiar dacă va avea un înveliș roșu – internaționalist , ea va rămâne albă – naționalist  . Chiar dacă a fost un susținător al Uniunii Sovietice și-a găsit sfârșitul în anul 1937 în urma acuzei de spionaj și de propagandă anti-sovietică .



5. Național-bolșevismul în prezent

    În anul 1992 cu puțin timp după căderea Uniunii Sovietice a apărut Frontul Național Bolșevic , printre membrii săi fondatori aflându-se geopoliticianul și filozoful Aleksandr Gelievici Dughin  (n. 7 ianuarie 1962 ) ca mai apoi să intre în șcenă și Eduard Limonov . Coaliția politică dintre Limonov și Dughin nu a fost una de durată datorită viziunii mult prea liberale avute de Limonov . 

 
Alexandr Dughin

     În prezent principalele grupări național-bolșevice se află în Rusia , pe de o parte gruparea pro-Limonov și pe de altă parte gruparea anti-Limonov.


6. Oful lui Adam Mitchik

    

    Adam Michnik este un intelectual, un fost dizident polonez de origine evreiască , îndeajuns de abil să lupte pentru democrație , împotriva comunismului.....sau cel puțin așa vrea el să creadă , sau vrea să-i facă pe naivi să creadă .
   Acest intelectual este cunoscut pentru faptul că a spus : Naționalismul este ultimul refugiu al comunismului „ . Această concepție reprezintă principalul motiv pentru care mulți ex-cominterniști au devenit peste noapte liberali și democrați abandonând bolșevismul . Ei nu au renunțat la bolșevism deoarece bolșevismul a fost autoritar și a încălcat drepturile omului , ei au renunțat la bolșevism deoarece au înțeles faptul că și în cazul bolșevismului , naționalismul a câștigat lupta împotriva internaționalismului .
     Intelectualii de tipul lui Adam Michnik reprezintă adevăratul comunism deoarece folosesc practic aceleași tertipuri folosite de către vechii comuniști . Se declară niște democrați convinși , care știu multe despre libertate , atât de multe încât simt nevoia să ne bage și nouă pe gât acea „fascinantă” libertate .
     Niște neo-cominterniști ca aceștia nu pot aplica libertatea și nici nu o pot accepta , însă pot promova un fel de pseudo-libertate , în care putem spune ceea ce credem atât timp cât nu-i incorect politic , iar ceea ce este incorect politic , tot ei hotărăsc .
     Vechii cominterniști promovau internaționalismul și vedeau în naționalism răul principal , iar cei care li se opuneau erau denumiți „reacționari” . Noii cominterniști sunt globaliști , iar cei care li se opun devin brusc „anti-democrați” sau chiar „rasiști” .
       De fapt , globalismul este o altă formă de internaționalism , care este menit pe termen lung să distrugă națiunile , iar pentru a le distruge nu vor avea nevoie de proletariat ci de diversitate, de multiculturalism care este menit să distrugă omogenitatea etnică și culturală a unui popor .
       Oful lui Adam Michnik față de bolșevism era că naționalismul a învins internaționalismul și practic a anulat comunizarea . Această trecere de la internaționalism la naționalism a fost practic una comună pentru aproape fiecare țară atinsă de bolșevism fie că e vorba de Rusia , China , România , Vietnam , Bulgaria sau Coreea de Nord..etc .
        În concluzie anti-naționaliștii , globaliștii nu pot fi anti-comuniști deoarece internaționalismul și anti-naționalismul reprezintă niște piloni pentru comunism . 
        Naționalismul reprezintă răspunsul pentru redresarea nu numai a României , ci a întregii lumi . Însă acest naționalism trebuie să fie unul care să reprezinte libertatea , nu unul autoritarist precum național-bolșevismul .